Politica in domeniul concurentei in spatiul european

POLITICA IN DOMENIUL CONCURENTEI IN SPATIUL EUROPEAN

Termeni cheie: politica de protectie a concurentei, disciplina concurentiala,  cultura concurentiala

Politica concurentiala este fundamentala pentru realizarea pietei unice, deoarece garanteaza functionarea cat mai buna a mecanismelor pietei libere, sustinand, in acelasi timp, crearea unui mediu european competitiv sanatos.

Numita adeseori si politica de protectie a concurentei, aceasta va incerca sa corecteze prin legislatie eventualele si posibilele insuccese ale mecanismelor de piata, incercand sa previna comportamentul anticoncurential al agentilor economici.

O definitie a politicii in domeniul concurentei a fost data in cadrul Conferintei Ministeriale de la Singapore din anul 1996, sub patronajul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), in care se precizeaza, ca in sens larg, politica in domeniul concurentei cuprinde toate masurile care se refera la competitia in cadrul pietei, incluzand politica comerciala si politicile de reglementare si masurile adoptate de catre guverne pentru combaterea practicilor anticoncurentiale ale intreprinderilor din sectorul privat si public. In sens restrans, politica in domeniul concurentei se refera la legislatia si politicile care reglementeaza comportamentul anticoncurential al intreprinderilor.

Ca scop, politica in domeniul concurentei isi propune pastrarea si promovarea concurentei reale, loiale in cadrul Uniunii Europene.

Ca obiective urmarite prin politica concurentiala, cele mai semnificative sunt urmatoarele:

crearea, mentinerea si pastrarea unei economii de piata functionale;

cresterea competitivitatii economice la nivel national si european;

cresterea bunastarii consumatorilor;

protectia consumatorilor impotriva agentilor economici care recurg la un comportament anticoncurential;

protectia agentilor economici care doresc sa patrunda pe o piata sau exista deja in cadrul unei piete;

integrarea economica a pietelor ca urmare a liberalizarii comertului si a globalizarii afacerilor;

alte obiective cu caracter nonconcurential (sprijinirea dezvoltarii unor regiuni defavorizate, reducerea somajului etc.).

Asa cum se poate observa, aceste obiective sunt atat de natura economica cat si de natura sociala, ceea ce face ca politica in domeniul concurentei sa contribuie la progresul economic national si global, precum si a societatii privita in ansamblul sau.

Politica concurentiala are la baza urmatoarele principii

transparenta in privinta deciziilor adoptate referitor la comportamentele anticoncurentiale;

nediscriminarea nici unui agent economic participant la schimburile economice internationale;

stabilitatea unui cadru competitiv international;

cooperarea intre diferitele autoritati ale concurentei nationale si internationale in privinta aplicarii legislatiei in domeniu.

Aceste principii stau la baza crearii unui cadru legislativ si impun o anumita disciplina a concurentei respectata in cadrul Uniunii Europene. Acest cadru legislativ comunitar a fost instituit pe baza Tratatului asupra Uniunii Europene.

Politica concurentiala europeana se sprijina pe un cadru legislativ comunitar foarte solid si are ca nucleu patru mari domenii de actiune:[1]

eliminarea acordurilor restrictive intre intreprinderi si a abuzurilor de pozitie dominanta care afecteaza mediul competitiv;

controlul concentrarilor economice intre intreprinderi;

liberalizarea sectoarelor economice monopoliste (telecomunicatii, energie, transport feroviar);

controlul ajutoarelor acordate de catre stat.

Primele doua domenii de actiune sunt reglementate prin articolul 81 si articolul 82 din Tratatul Comunitatii Europene, precum si prin Regulamentul nr.4064/88 privind controlul concentrarilor economice; acestea fiind cunoscute si sub denumirea de reglementari antitrust. Din Legea Concurentei nr.21/1996, articolul 5 si articolul 6 corespund articolelor 81 si 82 din Tratatul Comunitatii Europene.

Problema liberalizarii sectoarelor economice monopoliste este reglementata prin articolul 28 si articolul 86 din Tratatul privind monopolurile si drepturile exclusive, unde se precizeaza ca unitatile publice care detin monopolul sunt in proces de restructurare, urmand a fi privatizate, iar prin articolul 87 si articolul 88 se reglementeaza problema acordarii ajutoarelor de stat.

In concluzie, politica de protectie a concurentei urmareste diminuarea, daca nu eliminarea, acestor comportamente anticoncurentiale, prin reglementarile antitrust (privitoare la practicile anticoncurentiale), prin controlul concentrarilor economice, prin supravegherea monopolurilor de stat si controlul ajutoarelor acordate de catre stat.

In contextul integrarii in Uniunea Europeana, accentul va fi pus semnificativ pe existenta unei discipline a concurentei si a unei culturi in domeniul concurentei, ca cerinte obligatorii si necesare ce vor permite acceptarea in Uniunea Europeana.[2] Daca disciplina concurentei se invata mai repede de catre autoritatile din domeniu, dar si de catre agentii economici in parte, ea trebuind sa fie similara cu cea din cadrul Comunitatii Europene, cultura concurentiala se dobandeste in timp, printr-o serie de actiuni si masuri menite sa conduca la indeplinirea acestor cerinte. Aici va interveni si rolul hotarator al Consiliilor de Concurenta din fiecare tara, care vor trebui sa dezvolte o activitate semnificativa in acest sens. Ca urmare, tarile candidate la Uniunea Europeana pot beneficia de urmatoarele activitati cu rol de formare a unei culturi in domeniul concurential :

organizarea de seminarii si sesiuni de pregatire profesionala sustinute de experti europeni;

participarea la conferinte anuale de specialitate;

stadii de pregatire la Directia Generala - Concurenta a Comisiei Europene si la autoritatile concurentiale din statele membre;

asistenta tehnica oferita din partea unor experti ai Uniunii Europene in domeniul legislatiei concurentiale comunitare.

Atat disciplina concurentei, cat si cultura in domeniul concurential trebuie sa functioneze la toate nivelurile, pornind de la stat, autoritati in domeniu si continuand cu fiecare agent economic in parte.

Pentru un agent economic cu viziune de marketing orientata spre piata, dobandirea si detinerea unei culturi concurentiale se dovedeste a fi unul din cele mai importante atuuri, care ii vor netezi calea spre dobandirea succesului in afaceri. Transpusa la nivelul consumatorului, cultura concurentiala il determina pe acesta sa fie mai bine informat si sa aleaga acele produse si servicii care ii satisfac cel mai bine nevoile si care ii ofera cea mai mare valoare in schimbul pretului platit. Astfel, consumatorul, prin posibilitatile sale de alegere, intervine direct si concret in procesul competitiei libere, ca beneficiar direct al rezultatelor acesteia.