Notiuni introductive despre concurenta si competitivitate

NOTIUNI INTRODUCTIVE DESPRE CONCURENTA SI COMPETITIVITATE

Termeni cheie: concurenta, competitivitate, factori ai competitivitatii, concurenta practica (operanta)

Concurenta reprezinta un fenomen deosebit de important pentru viata economica, dar si pentru viata sociala, deoarece ea reprezinta factorul motor care motiveaza, atat afacerile, cat si existenta oamenilor.

Concurenta este privita ca o rivalitate sau o intrecere intr-un anumit domeniu de activitate. Conform dictionarului explicativ al limbii romane, concurenta reprezinta: "o rivalitate comerciala, lupta dusa cu mijloace economice intre industriasi, comercianti, monopoluri, tari etc. pentru acapararea pietei, desfacerea unor produse, clientela si pentru obtinerea unor castiguri cat mai mari".[1]

Concurenta sau competitia presupune existenta a doua sau mai multe intreprinderi care activeaza in cadrul unei piete pentru atragerea unui numar cat mai mare de clienti in vederea atingerii unor obiective propuse. Ca urmare, concurenta ii determina pe agentii economici sa se orienteze catre consumatori, mai precis catre nevoile acestora, incercand sa le satisfaca cat mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferentiate fata de cele ale celorlalti competitori. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament concurential, comportament care se manifesta in relatiile de concurenta existente intr-un domeniu de activitate sau intr-o piata.

Deoarece concurenta se manifesta, atat pe plan national, cat si pe plan international, ea a fost definita si reglementata de catre Organizatia de Cooperare Economica si de Dezvoltare (OECD), organism international ce militeaza pentru crearea unui climat economic si de afaceri optim pentru statele membre, astfel: "concurenta exprima situatia de pe o piata in care firme sau vanzatori se lupta in mod independent pentru a castiga clientela cumparatorilor, in scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vanzari si/sau impartirea pietei. In acest context, concurenta este adesea echivalenta cu rivalitatea. Aceasta rivalitate poate sa se refere la preturi, calitate, servicii sau combinatii ale acestor sau altor factori pe care clientii ii pretuiesc".[2]

Competitia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de catre unii agenti economici, de a aloca resursele pentru anumite utilizari necesare societatii, de a determina firmele sa produca bunuri de calitate la costuri reduse si in cantitatile dorite de consumatori, de a stimula introducerea inovatiilor tehnologice. De aceea, competitia trebuie vazuta ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei in ansamblul sau.

Economistul Alfred Marshall a ridicat o problema ce a fost larg dezbatuta de catre teoreticieni si anume, definirea conceptului de "concurenta pura" si cel de "concurenta perfecta". Astfel, daca primul concept se refera la existenta unui numar mare de producatori in cadrul pietei analizate, cel de-al doilea presupune si conditia suplimentara a unei intrari libere pe piata.

O alternativa la concurenta perfecta a fost "concurenta practica sau operanta" (workable competition), concept ce ii apartine lui J. M. Clark si care incearca sa reflecte cu obiectivitate situatia reala din economie. Astfel, politica concurentiala trebuie sa urmareasca realizarea unei concurente operante, practice, desfasurate intr-un mediu concurential normal, care sa stimuleze initiativa agentilor economici.

Acest tip de concurenta se considera ca exprima insasi conditiile statornicite in cadrul Comunitatii Economice Europene de Tratatul de la Roma din 1957, iar termenul de concurenta operanta este utilizat si in prezent atat in domeniul economic cat si in cel juridic, atunci cand sunt descrise conditiile de piata existente in cadrul Uniunii Europene.

Functiile concurentei sunt urmatoarele:

stimularea preocuparii agentilor economici pentru cresterea diversificarii si imbunatatirii calitatii ofertei;

stimularea progresului tehnic, contribuind la eliminarea concurentilor slabi;

alocarea rationala a resurselor utilizate in activitatea economica si repartizarea judicioasa a profiturilor obtinute;

reglarea cererii si ofertei;

reducerea pretului de vanzare al produselor prin reducerea costurilor;

stimularea creativitatii agentilor economici preocupati de satisfacerea consumatorilor in conditii cat mai bune.

Competitia genereaza competitivitate, adica insusirea unui agent economic de a concura cu alti competitori si de a putea obtine o pozitie avantajoasa in cadrul domeniului de activitate.

Ca factori ai competitivitatii pot fi mentionati urmatorii:

pretul produsului/serviciului. Daca un produs sau un serviciu satisface o anumita nevoie a consumatorilor, acesta va fi ales daca pretul sau este mai mic decat cel al concurentilor. Drept urmare, concurenta prin pret devine un factor eliminator.

calitatea produsului/serviciului. Daca produsul sau serviciul oferit consumatorilor la acelasi pret este de o calitate mai buna decat cel al concurentilor, atunci va fi preferat de catre consumatori, calitatea devenind un factor eliminator.

raportul calitate-pret. Acest factor surprinde cel mai bine modul de achizitie a unui produs sau serviciu de catre marea majoritate a consumatorilor, evidentiind in acelasi timp competitivitatea unei intreprinderi. Daca la o anumita calitate a unui anumit produs sau serviciu se va cere un pret mai mare decat cel practicat pe piata respectiva, atunci raportul calitate-pret va deveni un factor eliminator pentru agentul economic in cauza, deoarece acesta nu reuseste sa obtina profit decat prin cresterea pretului la un produs (serviciu) de aceeasi calitate cu cel oferit de catre concurentii sai directi. Sau pretul de vanzare este acelasi cu cel al concurentilor, dar calitatea produsului (serviciului) este inferioara.

costul produsului/serviciului. Pentru a fi eficienti si competitivi agentii economici vor cauta sa produca  cu un cost cat mai mic produsele sau serviciile oferite consumatorilor.

profitul. Diferenta dintre pretul de vanzare si costul de productie devine profitul obtinut in urma activitatii desfasurate de agentul economic. Profitul, ca factor de competitivitate reprezinta in acelasi timp si o functie obiectiv urmarita de catre acesta.

raportul cost/profit. Chiar daca maximizarea profitului reprezinta scopul oricarui agent economic, acest lucru nu-i va permite obtinerea competitivitatii daca profitul se va realiza cu costuri mari. Pe termen lung, agentul economic va fi eliminat de pe piata de un concurent care inregistreaza acelasi profit dar cu un raport cost/profit mai eficient. Exista situatii, mai ales in cazul micilor intreprinzatori, cand o firma poate activa pe o piata si obtine un profit mic pe baza unor costuri de productie foarte mici. In timp insa, lipsa posibilitatii de a aloca o parte din profit pentru dezvoltare, investitii etc., adica exact lipsa competitivitatii sale o vor conduce la eliminarea de pe piata.

volumul vanzarilor realizate. Acest factor de competitivitate determina dimensiunea agentului economic pe piata respectiva, mai ales atunci cand pot fi calculati si o serie de indicatori ai capacitatii pietei (cota de piata, cota relativa de piata). Cu cat cota de piata detinuta de o intreprindere va fi mai mare, cu atat se poate spune ca aceasta ocupa o mare parte a pietei, deci detine o pozitie competitiva.

economia de scara. Acest factor calitativ contribuie semnificativ la competitivitatea unui agent economic. Cu cat acesta va realiza o productie mai mare cu costuri mai reduse va interveni curba de experienta care determina economiile de scara.

tehnologia utilizata. Poate deveni un atu important al unui agent economic care utilizeaza o capacitate de productie moderna, detine o ridicata capacitate de inovare si de integrare a progreselor tehnologice inregistrate intr-un anumit domeniu de activitate.

timpul. Ca factor hotarator al obtinerii avantajului competitiv, timpul are in vedere viteza de oferire a unui produs/serviciu, dar si viteza de reactie a competitorilor in anumite situatii. La toate acestea se mai poate adauga si "rapiditatea" cu care consumatorii pot alege produsul/serviciul oferit, dispunand de o mare varietate de surse de informare.

managementul. Se constituie intr-un factor competitiv decisiv atunci cand este folosit cu precadere de catre acei manageri care reusesc sa-si armonizeze resursele disponibile si obiectivele propuse cu cerintele pietei. Cu alte cuvinte intregul sistem managerial trebuie orientat catre piata, astfel incat intreprinderea sa reuseasca sa detina o pozitie competitiva. Dar acest lucru nu poate fi realizat fara aplicarea urmatorului factor de competitivitate:

marketingul. Privit ca functie a intreprinderii marketingul devine unul dintre cei mai semnificativi factori competitivi existenti la momentul actual. Deoarece consumatorii se orienteaza catre acele produse/servicii care le satisfac cel mai bine nevoile, ei le vor alege pe acelea care prezinta avantaje semnificative.

abordarea separata in care managementul pune in centru preocuparilor sale intreprinderea (organizatia), iar marketingul se concentreaza pe mediul extern a devenit depasita in ultima perioada, cand a aparut necesara o abordare comuna, conturandu-se treptat un nou concept: management-marketingul, care imbina cel mai bine toate procesele, relatiile si actiunile practice necesare pentru desfasurarea unei activitati eficiente menite sa asigure o pozitie competitiva intr-un domeniu de activitate. Inteles si utilizat eficient, management-marketingul poate fi transformat intr-un atu major al competitivitatii unei organizatii moderne orientate spre piata.