Tipuri de gestiune a stocurilor

TIPURI DE GESTIUNE A STOCURILOR

Criteriile care trebuie avute in vedere la determinarea nivelului si structurii stocurilor intreprinderii sunt, in principal, urmatoarele:

constituirea unor stocuri, in volumul si structura care sa asigure desfasurarea continua a procesului de productie;

adaptarea operativa a volumului si structurii stocurilor la modificarile intervenite in structura productiei si consumului;

asigurarea unui astfel de volum al stocurilor incat sa se realizeze un raport optim intre nivelul stocurilor de materiale si dinamica profitului, exprimat in volumul stocurilor la 1000 lei profit realizat;

dimensionarea stocurilor si perioada lor de asigurare sa permita accelerarea vitezei de rotatie a fondurilor circulante;

intregul proces de stocare sa fie susceptibil la imbunatatirile care le aduce perfectionarea continua a procesului de aprovizionare;

cresterea continua a eficientei economice a gestiunii stocurilor.

Tinand seama de aceste criterii si de actiunea factorilor care determina formarea, utilizarea si administrarea stocurilor, elementele generale care participa la stabilirea nivelului si structurii stocurilor de productie, la constituirea si reconstituirea lor, sunt:

volumul si structura productiei;

consumurile specifice de materiale;

coeficientii de utilizare a materialelor;

regularitatea sau periodicitatea productiei la furnizori si a consumului la beneficiari;

normele minime de livrare a materialelor si produselor;

capacitatea de transport, distantele dintre furnizori si beneficiari si timpul de realizare a acestui flux;

capacitatea de depozitare si caile prin care se organizeaza aprovizionarea si desfacerea;

durata de conditionare, de pregatire pentru livrare, proprietatile materialelor si produselor, conditiile de depozitare si conservare;

frecventa livrarilor pentru fiecare beneficiar, tinand seama si de timpul de asortare a loturilor de livrare;

amplasarea in teritoriu si repartizarea stocurilor intre participantii la realizarea procesului de aprovizionare: furnizori, baze, beneficiari;

conjuncturi ale pietei internationale;

politica de stocare sau de formare a rezervelor pentru situatii deosebite.

Cand se stabileste cantitatea de aprovizionat la un moment dat, este necesar sa se aiba in vedere:

a) CEREREA DE CONSUM (g-gama,alfabet grec), in functie de care se determina nivelul si ritmul iesirilor si, legat de acesta, volumul si ritmul necesar pentru intrari si nivelul stocului;

b) CANTITATEA DE APROVIZIONAT (N), respectiv necesarul de aprovizionat pentru indeplinirea planului de productie, care se bazeaza pe necesarul de consum pentru intregul interval de gestiune;

c) LOTUL (n), cu care se face reaprovizionarea intreprinderii la intervalele stabilite in cadrul perioadei de gestiune (luna, trimestru, semestru) si care este in functie de caracterul cererii;

d) PARAMETRII DE TIMP, care intervin in procesul de stocare si anume:

perioada de gestiune (q-theta,alfabet grec) care de obicei se considera a fi un an (conventional 360 zile);

intervalul dintre doua aprovizionari succesive (T);

durata de aprovizionare (t-tau,alfabet grec), timpul de la data la care s-a emis comanda pana la sosirea materialelor in intreprindere;

momentul calendaristic (t_i) la care se emit comenzile de reaprovizionare.

e) COSTURILE, RESPECTIV CHELTUIELILE EFECTUATE PENTRU DERULAREA PROCESULUI DE APROVIZIONARE, din care in calculul stocurilor intra urmatoarele:

- cheltuielile de lansare a comenzii (Cl), care includ toate cheltuielile ce se fac cu intocmirea comenzii, trimiterea acesteia la furnizor, pregatirea livrarii unei partizi de materiale, cheltuielile cu transportul acesteia, deplasarea delegatului beneficiarului;

- cheltuielile de stocare (Cs), cuprind toate cheltuielile efectuate pe timpul stationarii resurselor materiale in stoc:

- cu primirea - receptia;

- transportul intern;

- manipularea;

- depozitarea propriu zisa;

- conservarea;

- paza;

- evidenta;

- eventuale deteriorari;

- imobilizarea fondurilor financiare in materialele stocate.

Acestea se mai pot clasifica in:

1. cheltuieli variabile, determinate de marimea cantitatii stocate:

- cheltuieli cu dobanzile bancare pentru creditarea materialelor stocate;

- cheltuieli efectuate cu primirea - receptia;

- cheltuieli efectuate cu manipularea;

2. cheltuieli fixe:

- cheltuieli cu amortizarea fondurilor fixe;

- cheltuieli pentru iluminat;

- cheltuieli pentru paza;

- cheltuieli pentru incalzit.

Cheltuielile de penalizare (Cp), apar in cazul in care la un moment dat cererea este mai mare decat stocul si nu poate fi acoperita. In acest caz, cheltuielile respective se materializeaza in amenzi si penalizari, pierderi generate de intreruperea productiei, cheltuieli suplimentare facute pentru satisfacerea operativa a cererii pe alte cai etc.

Pentru efectuarea calculelor analitice de optimizare a nivelului stocurilor de materiale este necesara cunoasterea proceselor de stocare cu gestiuni specifice concrete, care, in general sunt de urmatoarele tipuri:

a) GESTIUNEA CU CERERE CONSTANTA, LA INTERVALE EGALE

reaprovizionarea pentru reintregirea stocului se face in loturi egale din punct de vedere cantitativ.

acest tip de gestiune este previzionist, se cunoaste aparitia fenomenului de aprovizionare a stocului curent intr-un anumit ciclu. In acest caz se face apel la utilizarea stocului de siguranta pentru a se evita intreruperea productiei.

acesta este tipul clasic de gestiune care se utilizeaza cu mare eficienta in cazul intreprinderilor cu un nomenclator constant de produse, cu un volum de aprovizionare esalonat uniform in timp si cu relatii traditionale cu furnizorii resurselor materiale.

Exemple: intreprinderile din siderurgie, constructii-montaj, unele intreprinderi din constructia de masini pentru motoare electrice, organe de asamblare, scule si unelte, aparate de radio si televizoare, intreprinderi din petrochimie, industria alimentara etc.

GESTIUNEA CU CERERE CONSTANTA, LA INTERVALE EGALE, REPREZENTARE GRAFICA

T = intervalul intre doua aprovizionari

t_{1, 2, 3, 4} = momentul calendaristic

q = perioada de gestiune

n = lotul cu care se face reaprovizionarea intreprinderii

g = cererea de consum

t = durata de aprovizionare

b) GESTIUNEA CU CERERE VARIABILA, LA INTERVALE EGALE

Aceasta implica reaprovizionarea cu cantitati variabile ce vor fi estimate (stabilite) la momentele t_i (prin care se indica datele calendaristice la care se emit comenzile pentru reaprovizionare) si cantitatea de materiale ce a mai ramas in stoc, care  urmeaza sa satisfaca cererea pentru consum pe durata de reaprovizionare (t). Deci se cunosc cu certitudine numai momentele calenda-ristice de lansare a comenzilor (t_i), durata de reaprovizionare fiind de fiecare data aceeasi. Este un tip de gestiune dificil de condus si nu exclude posibilitatea aparitiei fenomenului de lipsa de stoc. Acest tip de gestiune presupune stabilirea si a unui nivel de alarma in cadrul stocului curent pentru prevenirea lucratorului ce se ocupa cu gospodarirea acestuia, de a lua masurile necesare pentru urgentarea reaprovizionarii.

Gestiunea respectiva este specifica intreprinderilor de tesaturi, confectii si tricotaje, mobila etc., care au un nomenclator constant de produse, din care, tinand seama de comenzile beneficiarilor, de regula a celor externi, schimba pe parcurs unele culori, linii si altele pentru a putea constitui loturi asortate de produse ce urmeaza a fi livrate.

GESTIUNEA CU CERERE VARIABILA, LA INTERVALE EGALE

REPREZENTARE GRAFICA

T = intervalul intre doua aprovizionari

t_{1, 2, 3, 4} = momentul calendaristic

q = perioada de gestiune

n = lotul cu care se face reaprovizionarea intreprinderii

g = cererea de consum

t = durata de aprovizionare

b = nivelul de alarma (in zile)

c) GESTIUNEA CU CERERE VARIABILA, LA INTERVALE NEEGALE, la care nu se cunosc dinainte momentele calendaristice (t_i) de lansare a comenzilor si ca atare ele trebuie determinate prin extrapolare.

Ca si in cazul tipului de gestiune cu cerere variabila la intervale egale, problema estimarii este dificila, fiind in functie de modul in care se manifesta cererea in cadrul duratei de aprovizionare, pentru care se cunoaste distributia statistica. Reaprovizionarile se fac in loturi fixe, stabilite la inceputul perioadei de gestiune. Nivelul de alarma se considera ca fiind egal cu nivelul stocului de siguranta (ca de altfel la toate tipurile de gestiune). Reprezentarea grafica e la fel ca la gestiunea cu cerere variabila la intervale egale, cu deosebirea ca intervalul dintre aprovizionari (T) este variabil, ceea ce determina necesitatea predeterminarii momentului de lansare a comenzilor. Acest tip de gestiune se utilizeaza in cazul intreprinderilor cu un volum mare de productie nenominalizata, intreprinderi prestatoare de servicii, reparatii, bunuri de larg consum la cerere.

GESTIUNEA CU CERERE VARIABILA, LA INTERVALE NEEGALE, REPREZENTARE GRAFICA

T = intervalul intre doua aprovizionari este variabil

t_{1, 2, 3, 4} = momentul calendaristic

q = perioada de gestiune

n = lotul cu care se face reaprovizionarea intreprinderii

g = cererea de consum

t = durata de aprovizionare

b = nivelul de alarma (in zile)

d) GESTIUNEA DE TIP (S,s) SAU CU DOUA DEPOZITE:

- intervalele si cererile sunt variabile;

- lotul de aprovizionare constant;

-lansarea comenzilor de reaprovizionare se declanseaza in momentul cand prin consumul stocului curent se atinge nivelul Zr - considerat momentul de reaprovizionare.

Denumirea de 'gestiune tip Ss' exprima esenta procedeului de lucru: s fiind nivelul de reaprovizionare, iar S cantitatea de reaprovizionat:

In afara de acest nivel declansator al reaprovizionarilor se mai stabilesc nivelul de alarma si nivelul stocului de siguranta, pentru prevenirea fenomenelor negative determinate de epuizarea stocului curent.

Gestiunea de tip S,s este relativ usor de condus. Optimizarea unei gestiuni de acest gen implica stabilirea celor doua niveluri S si s in asa fel incat sa se obtina un efort cat mai mic, pentru constituirea si mentinerea acestui stoc.

GESTIUNEA DE TIP (S,s) SAU CU DOUA DEPOZITE

REPREZENTARE GRAFICA

T = intervalul intre doua aprovizionari

t_{1, 2, 3, 4, 5, 6} = momentul calendaristic

t = durata de aprovizionare

q = perioada de gestiune

r₁ = cererea de consum

s = nivelul de reaprovizionare

S = cantitatea de reaprovizionat

Z_max = stocul maxim in zile

Z_r = nivelul de reaprovizionare in zile

Z_a = nivelul de alarma in zile

Zb = nivelul stocului de siguranta