Teste de autocontrol aferente cursului id expertiza merceologica

TESTE DE AUTOCONTROL AFERENTE CURSULUI ID  EXPERTIZA MERCEOLOGICA

Capitolul !.

1.1. Termenul de expertiza are semnificatia:

a. punerea de acord, pe baza experientei pe care au acumulat-o. a parerii partilor dintr-un litigiu;

b. folosirea rezultatului unor experiente sau incercari pentru solutionarea unor litigii;

c. cercetarea unei probleme de catre un specialist intr-un anumit domeniu pentru a elucida unele chestiuni de fapt;

d. sugerata de latinescul "experior", a incerca, a experimenta procedee de punere in evidenta a unor componente ale produselor.

1.2. Expertiza se defineste ca:

a. mijlocul de proba oferit de catre una din partile aflate in litigiu printr-un specialist in drept, angajat pentru a-l ajuta sa castige litigiul;

b. efectuarea unor incercari sau analize intr-un domeniu dat;

c. activitatea unui specialist cu rol de martor la judecarea litigiului;

d. mijlocul de proba prin care se aduc la cunostinta celui care a initiat-o concluzii cu privire la fapte pentru a caror elucidare sunt necesare cunostinte specializate.

1.3. Efectuarea expertizei de catre expertii numiti este:

a. obligatorie;

b. optionala;

c. optionala numai daca expertul este angajat al partii pe care o reprezinta;

d. obligatorie numai daca partea care a solicitat expertiza i-a achitat onorariul.

1.4. Obiectivul expertizei merceologice este:

a. stabilirea vinovatului pentru deprecierea calitativa a marfii si a sanctiunii pentru acesta;

b. stabilirea prevederilor legale si a celor din normative care au fost incalcate in cazul litigiului dintre partile contractante;

c. stabilirea exacta a calitatii loturilor de produse in relatie cu conditiile, cauzele, locul si imprejurarile care au generat abateri de la calitatea prescrisa si contractata;

d. stabilirea precisa a circuitului tehnic al marfurilor, circuit pe care produsele au putut sa fie degradate calitativ.

1.5. Expertiza merceologica se extinde:

a. pe parcursul circulatiei tehnice a marfurilor, dar poate cuprinde si faze anterioare cum sunt fabricatia, omologarea, proiectarea;

b pe parcursul procesului de fabricatie, acesta fiind sursa eventualelor defectiuni calitative;

c. pe parcursul operatiilor de transport, depozitare si manipulare care sunt principalele surse de litigii intre parti;

d. pe parcursul receptiei calitative a marfurilor din care de fapt expertiza face parte.

1.6. Care sunt conditiile pentru ca unei expertize sa i se traseze sarcina de a judeca fondul litigiului

a. Totdeauna expertiza judeca fondul litigiului, expertul nu are voie sa se abata de la obiectul care i-a fost stabilit;

b. Totdeauna expertiza judeca fondul litigiului, iar concluziile ei au forta probanta absoluta;

c. Expertizei i se traseaza sarcina de a judeca fondul litigiului daca litigiul se refera la asa numitele cerinte esentiale (protectia vietii, sanatatii si sigurantei consumatorilor si a mediului);

d. Nu se poate dispune o expertiza careia sa i se transfere sarcina de a judeca fondul litigiului.

1.7. Expertiza merceologica judiciara este :

a. obligatorie, in sensul ca instanta trebuie sa consulte intotdeauna expertul, deci sa dispuna expertiza;

b. obligatorie in spetele privind degradarea produselor care afecteaza sanatatea consumatorilor;

c. facultativa, in sensul da instanta apreciaza daca in speta in cauza expertiza este necesara si concludenta;

d. facultativa de drept, dar obligatorie de fapt.

1.8. Concluziile raportului de expertiza cuprind:

a. raspunsurile concise la obiectivele impuse de instanta, cu consemnarea raspunderilor tehnice legate de vicierea in cauza;

b. raspunsurile concise la obiectivele impuse de instanta, cu solutionarea aspectelor tehnice si juridice ale problemei;

c. raspunsurile concise la obiectivele impuse de instanta, cu consemnarea aspectelor juridice ale problemei;

d. raspunsurile concise la obiectivele impuse de instanta, cu propuneri privind solutionarea aspectelor juridice ale problemei.

1.9. In cadrul investigarii obiectului expertizei, investigatiile pornesc

a. de la momentul vicierii si parcurg in sens invers drumul marfii, astfel incat sa se stabileasca locul, momentul si cauza vicierii;

b. de la studiul procesului de fabricatie si se urmareste si controlul de calitate pentru ca sa se constate daca produsul a fost viciat in fabrica;

c. de la momentul receptiei marfii si parcurg drumul acestuia astfel incat sa se stabileasca vinovatii pentru viciul produs pe parcurs;

d. de la momentul preluarii marfii de la caraus si se parcurg etapele planului stabilit de expert.

1.10. Care sunt conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru ca o expertiza sa fie admisibila ca mijloc de proba?

a. Expertul numit sa nu se incadreze in situatiile care creeaza prezumtia lipsei de obiectivitate;

b. Sa existe necesitatea consultarii unui specialist si sa poata elucida anumite imprejurari care sa usureze solutionarea corecta a cauzei;

c. Sa existe solicitarea uneia din parti sau a ambelor parti implicate in litigiu si instanta sa incuviinteze cererea pentru expertiza;

d. Sa fie asigurate conditiile tehnice, organizatorice si de personal pentru desfasurarea expertizei si pentru obtinerea unor rezultate obiective.

Capitolul 2.

2.1. Caracteristicile de calitate sunt:

a. proprietatile care confera produsului aptitudinea de a satisface nevoile consumatorului;

b. acele caracteristici care corespund cu prevederile standardelor si astfel asigura calitatea produsului;

c. acele proprietati care privesc cerintele esentiale;

d. proprietatile produsului, exprimate numeric.

2.2. Indicatorii de calitate sunt:

a .indicatorii economici ai intreprinderii producatoare, care caracterizeaza din punct de vedere calitativ productia acelei intreprinderi;

b. exprimarea cu adjective adecvate ale unor proprietati ale produsului;

c. raportul dintre valoarea reala si valoarea prescrisa pentru unele caracteristici ale produsului;

d. expresia cantitativa a caracteristicilor de calitate masurabile.

2.3. Esantionul, in acceptiunea utilizata la determinarea calitatii produselor, este:

a. o cantitate de produse definite ale aceluiasi agent economic, prezentate impreuna pentru vanzare;

b. o submultime a lotului, extrasa dupa criterii bine stabilite pentru a servi la determinarea calitatii lotului;

c. o submultime a marfii receptionate care se pastreaza pentru o eventuala expertiza;

d. o cantitate de produse de acelasi fel, fabricate in aceleasi conditii, din aceleasi materii prime, cu aceleasi utilaje.

2.4. Nivelul de calitate acceptabil (AQL) este:

a. procentul minim de obiecte lipsite de defecte la care un lot are sanse sa fie respins la receptie;

b. procentul de obiecte defecte la cate un lot se va refuza din motive de calitate;

c. procentul maxim de obiecte defecte la care un lot inca se considera acceptabil din punct de vedere al calitatii medii;

d. procentul minim de obiecte defecte la care un lot se considera acceptabil din punct de vedere al calitatii medii.

2.5. Calitatea se defineste ca:

a. ansamblul de caracteristici ale unui produs care il fac apt de a fi admis in consum;

b. ansamblul de caracteristici ale unui produs care ii confera acestuia aptitudinea de a-l mentine in stare de functionare in conditii date, o perioada de timp dinainte stabilita;

c. ansamblul de caracteristici ale unui produs care ii confera acestuia aptitudinea de a fi repus in functiune in timp util;

d. ansamblul de caracteristici ale unui produs care ii confera acestuia aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicate.

2.6. Neconformitatea este:

a. abaterea unei caracteristici de calitate in raport cu cerintele unei categorii specifice de clienti;

b. abaterea unei caracteristici de calitate in raport cu cerintele specificate;

c. abaterea unei caracteristici de calitate de la valorile prescrise dupa un timp de functionare;

d. abaterea unei caracteristici de calitate in raport cu contractul de garantie.

2.7. Proprietatile atributive ale marfurilor, care pot deveni caracteristici de calitate,   sunt:

a. proprietati cu care produsul este inzestrat de catre comerciant, cu alte cuvinte proprietati care I se atribuie in campania de publicitate;

b. proprietati pe care clientul le atribuie produsului ca urmare a activitatii de promovare desfasurate de comercianti;

c. proprietati nemasurabile, exprimate prin adjective sau atribuite, care se apreciaza prin simturi;

d. proprietati atribuite marfurilor in cursul procesului de conceptie-proiectare.

2.8. Exista posibilitatea ca furnizorul sa declare conformitatea produsului sau

a. Nu, conformitatea se certifica numai de catre organisme neutre acreditate;

b. Da, pentru oricare din produsele sale, iar declaratia este conforma cu SR ISO 9001;

c. Da, exista posibilitatea pentru anumite produse, iar declaratia este conforma cu SR EN 45014;

d. Nu, conformitatea se certifica in comun de producator si ASRO.

2.9. Metodologia generala de determinare a calitatii produselor in expertiza merceologica cuprinde:

a. efectuarea probelor organoleptice si/sau fizico-chimice si compararea rezultatelor cu normele in vigoare;

b. parcurgerea etapelor intocmirii raportului de expertiza, dupa investigarea circuitului tehnic in sens invers;

c. stabilirea criteriilor, selectionarea caracteristicilor, selectionarea indicatorilor, determinarea calitatii reale a loturilor, prelucrarea, exprimarea si interpretarea rezultatelor, controlul si reducerea erorilor de masurare, analiza factorilor care au putut produce modificari ale indicatorilor de calitate ai produselor;

d. introducerea managementului calitatii, adica a documentelor lui - manualul si procedurile - si efectuarea periodica a auditului de calitate.

2.10. Costurile calitatii sunt:

a. suma costurilor suportate pentru a asigura o calitate satisfacatoare pentru a da incredere in calitate;

b. suma costurilor suportate pentru a asigura o calitate satisfacatoare si pentru a da incredere in calitate si a pierderilor suferite atunci cand nu se obtine o calitate satisfacatoare;

c. suma costurilor suportate pentru a asigura acoperirea pierderilor suferite atunci cand produsele livrate nu sunt de calitate corespunzatoare;

d. suma costurilor suportate pentru a asigura introducerea managementului calitatii.

Capitolul 3.

3.1. Standardizarea se defineste ca:

a. actiunea de stabilire a unor reguli intr-un domeniu dat, in scopul alinierii la reglementarile Uniunii europene;

b. actiunea de stabilire a unor reguli intr-un domeniu dat, in scopul realizarii ordinii, in avantajul si consensul tuturor celor interesati;

c. actiunea de emitere a unor documente tehnico-juridice referitoare la calitatea produselor;

d. actiunea de emitere a unor documente de certificare a calitatii produselor.

3.2. Standardele sunt importante pentru expertiza merceologica deoarece:

a. sunt documente tehnico-juridice la care are acces toata lumea si au circulatie internationala;

b. se emit de un organism de stat si din aceasta cauza continutul lor are caracterul unei legi;

c. sunt cele mai importante specificatii in raport cu care se stabileste nivelul calitativ al produsului si ca atare constituie elemente de referinta in expertiza;

d. sunt documente tehnico-juridice formulate pe intelesul tuturor, fapt pentru care sunt usor accesibile.

3.3. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata si completa?

a. Standardele sunt obligatorii;

b. Standardele sunt obligatorii de drept dar nu sunt obligatorii de fapt;

c. Standardele in general nu sunt obligatorii de drept, dar ele sunt obligatorii de fapt existand si unele standarde obligatorii de drept;

d. Standardele nu sunt obligatorii de drept, dar sunt obligatorii de fapt, iar unele standarde devin obligatorii de drept prin prevederi ale unor reglementari sau legi.

3.4. Standardele de produse cuprind:

a. caracteristicile pe care produsul sau grupa de produse trebuie sa le aiba pentru a asigura satisfacerea clientilor;

b. produse din diferite clase care se recomandata a fi fabricate si comercializate;

c. produse din diferite clase care sunt admise a fi fabricate si comercializate;

d. caracteristicile prin care produsul sau grupa de produse poate sa dauneze sanatatii consumatorului.

3.5. Codurile de buna practica sunt:

a. documente care prescriu reguli pentru desfasurarea comertului in vederea satisfacerii cerintelor clientului;

b. documente care recomanda modul de desfasurare a activitatii practice de educare a viitorilor specialisti;

c. documente care prescriu reguli sau proceduri pentru proiectarea, fabricarea si comercializarea produselor alimentare, in vederea asigurarii consumatorului;

d. documente care recomanda reguli sau proceduri pentru proiectarea, fabricarea, instalarea, intretinerea sau utilizarea echipamentelor sau produselor.

Capitolul 4.

4.1. Dreptul de proprietate industriala se refera la:

a. normele juridice care reglementeaza creatiile intelectuale industriale si semnele distinctive ale activitatii industriale;

b. normele juridice care reglementeaza detinerea capacitatilor de fabricatie industriala;

c. normele juridice care reglementeaza detinerea si circulatia juridica a fondurilor fixe cu caracter industrial;

d.normele juridice care reglementeaza drepturile de autor.

4.2. Cum se enunta principiul prioritatii aplicat la inventii?

a. Daca mai multe persoane au creat independent una de alta aceeasi inventie, dreptul de proprietate apartine celui care a realizat primul inventia;

b. Daca mai multe persoane au creat independent una de alta aceeasi inventie, dreptul de proprietate apartine celui care a aplicat primul inventia;

c. Daca mai multe persoane au creat independent una de alta aceeasi inventie, dreptul de proprietate apartine celui care a imaginat primul inventia;

d. Daca mai multe persoane au creat independent una de alta aceeasi inventie, dreptul de proprietate apartine celui care a depus primul o cerere de brevet de inventie;

4.3 Ce este marca de fabrica?

a. Un semn distinctiv folosit pentru a deosebi produsele de calitate superioara de cele inferioare;

b. Un semn distinctiv folosit de organizatia de certificare a calitatii pentru a atesta un anumit nivel de calitate al produsului fabricii;

c. Un semn distinctiv folosit pentru a deosebi produsele fabricii de cele identice sau similare ale altor intreprinderi;

d. Un semn folosit de catre societatile comerciale pentru a se distinge de alte societati.

4.4. Indicatia geografica este:

a. denumirea care serveste pentru identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate, in cazul in care o calitate, reputatie sau alte caracteristici determinate pot fi atribuite in mod esential acestei origini geografice;

b. denumirea care serveste pentru identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate, in cazul in care produsul este caracteristic pentru locul de origine;

c. denumirea care serveste pentru identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate, in cazul in care se obtine numai in locul indicat;

d. denumirea care serveste pentru identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate, in cazul in care aceea denumire a fost inregistrata la autoritatea competenta.

4.5. In cadrul protectiei indicatiilor geografice,

a. producatorii autorizati sa utilizeze o indicatie geografica pentru vinuri sau alte bauturi spirtoase pot interzice folosirea acestei indicatii de catre alti producatori pentru produse care nu sunt originare din locul indicat, cu exceptia cazului ca se specifica explicit diferenta fata de produsul originar din locul indicat;

b. producatorii autorizati sa utilizeze o indicatie geografica pentru vinuri sau alte bauturi spirtoase nu pot interzice folosirea acestei indicatii de catre alti producatori pentru produse care nu sunt originare din locul indicat;

c. producatorii autorizati sa utilizeze o indicatie geografica pentru vinuri sau alte bauturi spirtoase pot interzice folosirea acestei indicatii de catre alti producatori pentru produse care nu sunt originare din locul indicat;

d. producatorii autorizati sa utilizeze o indicatie geografica pentru vinuri sau alte bauturi spirtoase pot interzice folosirea acestei indicatii de catre alti producatori pentru produse care nu sunt originare din locul indicat, cu exceptia cazului ca originea reala este indicata pe produs.

Capitolul 5.

5.1. Substituirea de produs ca sursa de litigii generatoare de expertize consta in:

a. livrarea de produse cu aceeasi destinatie si pret cu cele contractate, dar cu indici de calitate diferiti de cei specificati in contract;

b. livrarea de produse cu aceleasi caracteristici de calitate si indici de calitate, dar cu pret si destinatie care difera de specificatia din contract;

c. livrarea de produse cu aceiasi indici de calitate si pret cu cei contractati dar cu destinatie diferita de specificatia din contract;

d. livrarea de produse cu aceeasi destinatie si aceiasi indici de calitate cu cele prevazute in contract, dar cu pret diferit de cel din contract.

5.2. Denaturarea produselor ca sursa de litigii generatoare de expertize consta in urmatoarele:

a. fabricarea si comercializarea unor produse cu valoarea de intrebuintare diferita de cea contractata;

b. comercializarea unor produse provenite din alte surse decat cele stabilite;

c. comercializarea unor produse cu indicatori de calitate modificati;

d. fabricarea si comercializarea unor produse ale caror caracteristici nu corespund valorilor prescrise si nu sunt in concordanta cu pretul.

5.3. Depozitarea este una din etapele pe care marfa le parcurge in cursul circuitului tehnic si sursa potentiala de litigii. In care depozite se impune controlul periodic al proprietatilor marfurilor depozitate?

a. In depozitele comertului cu amanuntul;

b. In toate depozitele;

c .In depozitele comertului cu ridicata;

d. In depozitele comertului cu amanuntul si cu ridicata.

5.4. Livrarea produselor este o sursa potentiala de litigii generatoare de expertize. In comertul international, pentru prevenire unor litigii, trebuie sa se tina cont de cutumele cu putere de lege pe traseul produsului?

a. Nu trebuie; este obligatorie respectarea legilor scrise adoptate de tarile respective;

b. Da, trebuie respectate aceste cutume, impreuna cu legislatia internationala si nationala respectiva;

c. Nu trebuie; se respecta legislatia tarii producatorului;

d. Da, se respecta numai cutumele cu putere de lege, ele sunt mai importante in zonele respective decat legislatia nationala.

5.5. Pierderile din circuitul tehnic ca sursa de litigii:

a. nu prezinta interes din punct de vedere al expertizei;

b. numai pierderile care se datoreaza cresterii procentului de produse necorespunzatoare peste limitele admise pot face obiectul expertizei;

c. se incadreaza in perisabilitatile naturale si nu prezinta interes din punct de vedere al expertizei;

d. sunt constituite din pierderi datorita modificarii unor parametri ca umiditatea si temperatura, altor perisabilitati, cresterii procentului de produs deteriorat si pot face obiectul expertizei.

Capitolul 6.

6.1. Pentru livrarea si receptionarea unor marfuri calitativ necorespunzatoare, raspunderea legala este a:

a. furnizorului;

b. beneficiarului si furnizorului;

c. beneficiarului;

d. beneficiarului si OPC-ului.

6.2. Cum se procedeaza daca la destinatia marfurilor se constata abateri cantitative sau calitative?

a. Expertul merceologic chemat la fata locului va stabili ce este de facut, functie de situatia constatata;

b. Se solicita prezenta unei parti neutre care sa constate care este situatia si sa stabileasca ce este de facut;

c. Beneficiarul are obligatia sa-l instiinteze pe furnizor pentru ca acesta sa trimita delegat care sa participe la verificarea produselor;

d. Beneficiarul are obligatia sa-l instiinteze pe caraus, pentru ca acesta sa-si asume toate abaterile privind marfa transportata.

6.3. Microclimatul unui depozit este definit prin:

a. proprietatile fizice ale aerului din depozit, gradul sau de puritate, prezenta altor factori care pot influenta pastrarea bunurilor din depozit;

b. proprietatile fizice ale aerului din jurul depozitului, gradul sau de puritate, prezenta altor factori care pot influenta pastrarea bunurilor;

c. proprietatile fizice si chimice ale aerului care se aspira in sistemul de ventilatie in vederea introducerii in depozit;

d. proprietatile fizice si chimice ale factorilor climatici, apa, aer, sol, din zona depozitului.

6.4. Ce presupune regimul optim de pastrare a marfurilor?

a. Realizarea unui mediu diferentiat de pastrare functie de durata depozitarii, depozitare de lunga durata sau depozitare de scurta durata;

b. realizarea unui echilibru intre actiunea factorilor interni si a celor externi care actioneaza asupra marfurilor;

c. asigurarea temperaturii cat mai scazute, a aerului cat mai uscat si a lipsei daunatorilor in spatiile de depozitare.

d. Stivuirea corecta, alegerea cu grija a vecinatatilor produselor, lipsa mirosurilor straine.

6.5. Ce este maturarea?

a. un proces biochimic complex in cursul caruia se imbunatatesc caracteristicile organoleptice ale produselor respective;

b. un proces biochimic complex in cursul caruia se altereaza caracteristicile organoleptice ale produselor respective;

c. un proces biochimic complex care are loc in cursul depozitarii peste termenul de valabilitate al produsului respectiv;

d. un proces biochimic complex caracteristic alimentelor care are loc dupa ce au fost pastrate o perioada in conditii necorespunzatoare.

6.6. Furnizorul, ca parte a circuitului tehnic-economic al marfurilor, are urmatoarele obligatii:

a. sa pregateasca corespunzator loturile pentru livrare, sa expedieze marfurile conform contractului, sa intocmeasca corect si sa ataseze documentele de transport;

b. sa pregateasca corespunzator loturile pentru livrare, sa expedieze marfurile conform contractului, sa intocmeasca corect si sa ataseze documentele de transport si sa respecte riguros calitatea produselor potrivit prevederilor de contract;

c. sa respecte riguros calitatea produselor livrate, conform contractului, aceasta este singura raspundere fundamentala a furnizorului;

d. sa predea marfa carausului si sa respecte riguros calitatea produselor livrate.

6.7. In sensul legii, prin receptie se intelege:

a. executarea efectiva a identificarii cantitative si calitative a produselor de catre delegatii partilor contractante pentru a stabili daca acestea corespund prevederilor contractuale;

b. executarea efectiva a identificarii cantitative si calitative a produselor de catre reprezentantii furnizorului pentru a stabili daca acestea corespund prevederilor contractuale;

c. executarea efectiva a identificarii cantitative si calitative a produselor de catre delegatii carausului si destinatarului pentru a stabili daca acestea corespund prevederilor contractuale;

d. executarea efectiva a identificarii cantitative si calitative a produselor de catre delegatii furnizorului si de catre expert pentru a stabili daca acestea corespund prevederilor contractuale.

6.8. Scopul expertizarii receptiei este:

a. stabilirea calitatii reale a lotului de marfa supus receptiei si compararea cu rezultatele receptiei;

b. stabilirea calitatii reale a unui lot de marfa si a factorilor care au produs degradarea lui;

c. stabilirea factorilor care au generat degradarea unui lot de produse si stabilirea celor care se fac vinovati;

d. stabilirea factorilor care au generat degradarea unui lot de produse si stabilirea corectitudinii cu care a fost efectuata receptia lotului.

6.9. Perisabilitatea marfurilor

a. este reducerea cantitativa care are loc in timpul fabricatiei marfurilor din cauza actiunii unor factori externi sau interni care modifica valoarea anumitor proprietati specifice produselor.

b. este reducerea calitativa care are loc in timpul pastrarii marfurilor din cauza actiunii unor factori externi sau interni care modifica valoarea anumitor proprietati specifice produselor.

c. este reducerea nivelului calitativ care are loc in timpul fabricatiei marfurilor din cauza actiunii unor factori externi sau interni care modifica valoarea anumitor proprietati specifice produselor.

d. este reducerea cantitativa care are loc in timpul pastrarii marfurilor si al transportului din cauza actiunii unor factori externi sau interni care modifica valoarea anumitor proprietati specifice produselor.

6.10. Coroziunea este un fenomen de degradare a unor marfuri depozitate sau transportat. Ce este coroziunea?

a. distrugerea lemnului, metalelor, materialelor plastice sub actiunea oxigenului din aer in prezenta umiditatii, precum si sub actiunea altor substante;

b. distrugerea metalelor si nemetalelor sub actiunea oxigenului din aer in prezenta umiditatii, precum si sub actiunea altor substante;

c. distrugerea metalelor sub actiunea oxigenului din aer in prezenta umiditatii, precum si sub actiunea altor substante;

d. distrugerea materialelor plastice sub actiunea oxigenului din aer in prezenta umiditatii, precum si sub actiunea altor substante;

Capitolul 7

7.1. Ce este falsificarea?

a. modificarea frauduloasa a sistemelor de obtinere a produsului;

b. modificarea frauduloasa a valorii de intrebuintare a unui produs;

c. modificarea frauduloasa a eficientei unui produs, a masurii in care valorifica resursele, a sistemele de etalare si vanzare;

d. modificarea frauduloasa a pretului de vanzare a produsului.

7.2. Ce sunt inlocuitorii/surogatele?

a.Inlocuitorii sunt produse alimentare fabricate din materii prime si auxiliare ieftine, declarate, care imita caracteristicile generale ale produselor pe care le substituie, iar surogatele sunt produse alimentare fabricate din materii prime si auxiliare ieftine, dar nedeclarate, care imita caracteristicile generale ale produselor pe care le substituie;

b. Inlocuitorii/surogatele sunt produse alimentare fabricate fraudulos din materii prime si auxiliare ieftine, care imita caracteristicile generale ale produselor pe care le substituie;

c. Inlocuitorii sau surogatele sunt produse alimentare fabricate din materii prime si auxiliare ieftine, declarate, care imita caracteristicile generale ale produselor pe care le substituie;

d. Inlocuitorii sau surogatele sunt produse alimentare fabricate din materii prime sau auxiliare partial degradate, care pastreaza unele caracteristici generale ale produselor pe care le substituie si care nu dauneaza sanatatii.

7.3. Este legala utilizarea inlocuitorilor de produse alimentare?

a. Nu, utilizarea inlocuitorilor este interzisa de lege;

b. Da, utilizarea inlocuitorilor este permisa de lege, fara ingradiri;

c. Da, utilizarea inlocuitorilor este permisa de lege, daca producerea lor a fost omologata;

d. Da, utilizarea inlocuitorilor este permisa de lege, cu conditia sa fie certificati, sa fie declarati si marcati cu mentiuni si semne distinctive.

7.4. Este permisa legal utilizarea aditivilor alimentari?

a. Da, utilizarea aditivilor alimentari este permisa de lege fara ingradiri;

b. Nu, utilizarea aditivilor alimentari este un abuz si este interzisa de lege;

c. Da, utilizarea aditivilor alimentari este permisa, dar limitat prin normele de igiena a produselor alimentare;

d. Nu, dar in cazuri speciale normele permit folosirea unor aditivi pentru corectarea unor defecte organoleptice ale alimentelor.

7.5. Ce sunt aditivii alimentari?

a. Componente utilizate pentru conservarea sau imbunatatirea calitatii produsului alimentar, fara a-i altera natura si fara a-i ascunde defectele sau defectele materiilor prime folosite la prepararea lor;

b. Componente utilizate in procesul de fabricare a produsului alimentar, cu scopul a-i diminua defectele sau defectele materiilor prime folosite la prepararea lor;

c. Componente utilizate pentru conservarea sau imbunatatirea calitatii produsului alimentar;

d. Componente utilizate pentru usurarea desfasurarii procesului de fabricatie a produsului alimentar, fara a altera natura acestuia.

Rezultatele corecte ale testelor:

1.1c, 1.2d, 1.3a, 1.4c, 1.5a, 1.6d, 1.7c, 1.8a, 1.9a, 1.10b,

2.1a, 2.2d, 2.3b, 2.4c, 2.5d, 2.6b, 2.7c, 2.8c, 2.9c, 2.10b,

3.1b, 3.2c, 3.3d, 3.4a, 3.5d,

4.1a, 4.2d, 4.3c, 4.4a, 4.5c,

5.1a, 5.2d, 5.3c, 5.4b, 5.5d,

6.1b, 6.2c, 6.3a, 6.4b, 6.5a, 6.6b, 6.7a, 6.8d, 6.9d, 6.10c,

7.1b, 7.2b, 7.3d, 7.4c, 7.5a.

Pentru autoevaluare, la capitolele 1, 2, 6 fiecare raspuns corect este punctat cu un punct, la capitolele 3, 4, 5, 7 fiecare raspuns corect este punctat cu doua puncte.

La examen fiecare raspuns corect va fi punctat cu un punct, testul fiind alcatuit din intrebari identice si/sau intrebari formulate similar cu cele din testele de autoevaluare.

BIBLIOGRAFIA AFERENTA CAPITOLELOR

CURSULUI ID DE EXPERTIZA MERCEOLOGICA

Capitolul 1.

1.1. Klein L., "Expertiza merceologica", Ed. Vasile Goldis", Arad, 1996;

1.2. Petrescu V., Paslaru C., Expertiza merceologica , Academia de Studii Economice, Bucuresti, 1991;

Capitolul 2.

2.1. Baron T., Isaic-Maniu Al., Tovissi T., Niculescu D., Baron C., Antonescu V., Roman I., Calitate si fiabilitate , Ed Tehnica, Bucuresti, 1988;

2.2. Baron T., Metode statistice pentru analiza si controlul calitatii productiei , Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1979 ;

2.3. Klein L., "Expertiza merceologica", Ed. Vasile Goldis", Arad, 1996;

2.4. Maynard H.B., Manual de inginerie industriala", Ed. Tehnica, Bucuresti, 1976;

2.5. Olaru M., "Managementul calitatii", Ed. Economica, Bucuresti, 1999;

2.6. Olaru M., Schileru I., Baetoniu P., Pamfilie R., Paraian E., Purcarea A., "Fundamentele stiintei marfurilor", Ed. Eficient, Bucuresti, 1999;

2.7. Parker G. W., Costurile calitatii", Ed. Codecs, Bucuresti,1998 ;

2.8. Redes A., Petrscu V., Raducanu I., Plesea D., A., Merceologie industriala", Ed. Eficient, Bucuresti, 1999;

2.9. Stanciu I. "Calitologia stiinta calitatii marfurilor. Bazele merceologiei" Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2002 ;

Capitolul 3.

3.1. Klein L., "Expertiza merceologica", Ed. Vasile Goldis", Arad, 1996;

3.2. Olaru M., Schileru I., Baetoniu P., Pamfilie R., Paraian E., Purcarea A., "Fundamentele stiintei marfurilor", Ed. Eficient, Bucuresti, 1999;

3.3. Redes A., Petrscu V., Raducanu I., Plesea D., A., "Merceologie industriala", Ed. Eficient, Bucuresti, 1999;

Catalogul standardelor romane , Ed. Tehnica, 1995;

Capitolul 4.

4.1. Bacanu I., Firma si emblema comerciala", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998;

4.2. Klein L., "Expertiza merceologica", Ed. Vasile Goldis", Arad, 1996;

4.3. Mihai L., Popescu R., Dreptul proprietatii industriale. Culegere de acte normative", Ed. Coresi, Bucuresti, 1995;

Capitolul 5.

5.1. Klein L., "Expertiza merceologica", Ed. Vasile Goldis", Arad, 1996;

5.2. Petrescu V., Paslaru C., "Expertiza merceologica", Academia de Studii Economice, Bucuresti, 1991;

Capitolul 6.

6.1. Klein L., "Expertiza merceologica", Ed. Vasile Goldis", Arad, 1996;

6.2. Petrescu V., Paslaru C., "Expertiza merceologica", Academia de Studii Economice, Bucuresti, 1991;

Capitolul 7.

7.1. Dumitrescu H., Milu C., "Controlul fizico-chimic al alimentelor", Ed. Medicala, Bucuresti, 1997;

7.2. Dimitriu C., "Metode si tehnici de control al produselor alimentare si de alimentatie publica", Ed. Ceres, Bucuresti, 1980;

7.3. Klein L., "Expertiza merceologica", Ed. Vasile Goldis", Arad, 1996;

7.4. Petrescu V., Paslaru C., "Expertiza merceologica", Academia de Studii Economice, Bucuresti, 1991;

7.5. Sarbu R., "Expertiza merceologica", Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2001;

7.6. Segal R., Barbu I., "Analiza senzoriala a produselor alimentare", Ed.Tehnica, Bucuresti, 1982;

7.8. * ^* * Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Comisia interministeriala de omologare a produselor de uz fitosanitar, "Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizte in Romania", Bucuresti, 1996;