Principii de baza ale alcatuirii structurii manageriale

PRINCIPII DE BAZA ALE ALCATUIRII STRUCTURII MANAGERIALE

Tinand seama de cele mai importante aspecte ale organizarii conducerii, principiile se pot referi la urmatoarele: proiectarea structurii (statica organizarii), functionalitatea structurii (cinematica organizarii), controlul si perfectionarea structurii (dinamica si informatica organizarii)

Principiul economiei de legaturi ierarhice si functionale si necesitatea apropierii conducerii de productie, prin reducerea numarului de niveluri ierarhice. In afara de costul ridicat pe care-l presupune existenta unor legaturi numeroase si a unui numar mare de nivele ierarhice, eficacitatea unei astfel de organizari este foarte redusa. Referitor la reducerea costului transmiterii informatiilor, masurile necesare privesc revizuirea sistemului de legaturi inutile, scurtarea circuitelor informationale si prelucrarea informatiilor la cel mai scazut nivel posibil, odata cu accelerarea acestor prelucrari. Pentru realizarea acestor masuri este necesara o simplificare a sistemului de legaturi, paralel cu o abordare noua a problemelor referitoare la delegarea de autoritate si atributii. In acest fel de tinde ca structura unei intreprinderi sa contina un numar suficient de circuite necesare pentru transmiterea calitativ superioara a informatiilor. Pentru aceasta, conform principiului enuntat, organele functionale se alcatuiesc cu un numar foarte restrans de niveluri ierarhice.

Prin masurile de revizuire si simplificare a sistemului de legaturi, care presupun implicit si reducerea numarului de niveluri ierarhice intermediare, se realizeaza si cerinta de apreciere a conducerii de productie, ceea ce face ca deciziile luate sa aiba o motivatie bazata pe o cunoastere clara a fenomenelor ce se petrec intr-o intreprindere.

Principiul economiei de personal si realizarea unui grad rational de incarcare a acestuia. Spre deosibire de primul principiu, care are in vedere mai ales elaborarea unor structuri organizatorice cu un anumit numar de nivele ierarhice, alaturi de un sistem de legaturi bine determinat, acest al doilea principiu, cu un pronuntat caracter economic, se refera la reducerea personalului tehnico-administrativ, ce are o pondere importanta. Aceasta cerinta se poate realiza prin precizarea si sistematizarea sarcinilor la toate nivelurile ierarhice, pentru toate organismele si, pe cat posibil, in nivelul fiecarei functii.

In stabilirea unui raport optim intre cadrele de conducere si de executie, se ia intotdeauna in calcul coeficientul de incadrare (K), ca un raport dintre numarul personalului care efectueaza sarcini de conducere (Pc) si personalul de executie (Pe), exprimat prin formula:

O structura rationala de conducere se va axa pe reducerea continua a acestui coeficient. In continuare este necesar a se calcula ponderea ierarhica, reprezentand numarul de subordonati directi ce revine unui cadru de conducere.

Principiul individualizarii functiilor si a interdependentei minime. Pe baza acestui principiu se are in vedere precizarea pentru un subordonat atat a sarcinilor cat si a domeniului de activitate. Numai in acest cadru, atat conducatorul cat si executantul vor putea ajunge la rezultatele scontate.

Principiul ridicarii competentei si raspunderii cadrelor de conducere. Acest principiu presupune ca un organism de conducere, satisfacand criteriile amintite, este necesar sa fie subordonat unui cunoscator al domeniului respectiv de activitate si care isi poate exercita in cunostinta de cauza functiile sale. Insasi in individualizarea functiilor de baza ale unitatii, stabilirea si gruparea organismelor pe aceste functii trebuie sa tina seama de criteriile frecventei de legaturi si a competentei profesionale.

Adoptarea unor structuri adecvate si alegerea persoanelor sunt doua aspecte ale organizarii structurale, strans legate intre ele. Prima se ocupa de stabilirea judicioasa a aparatului de conducere, incat sa fie atinse obiectivele intreprinderii; cea de-a doua este legata de persoanele care ocupa posturi de conducere, definind calitatile pe care acestea trebuie sa le aiba.

Principiul flexibilitatii structurii. Are in vedere posibilitatea ca structura de conducere sa fie astfel alcatuita incat sa se poata adapta oricand si intr-un timp foarte scurt la toate modificarile survenite in structura organizatorica a intreprinderii.