METODE SI TEHNICI DE STIMULARE A CREATIVITATII PERSONALULUI

1. Tehnica "braistorming"

Tehnica "braistorming" este o metoda bazata pe teoria dinamicii de grup,care consta in a se obtine cat mai multe idei(solutii) pentru rezolvarea unei probleme,considerand ca in cazul acestora se va gasi o solutie optima.Aceasta metoda,denumita si dezlantuirea ideilor,explozia ideilor,asociatii de idei,etc.,constituie rezultatul studiilor lui Osborn.Privind actiunea si reactiunea omului in cadrul discutiilor de grup,metoda constituie o tehnica psihosociologica,de creativitate,indreptata spre dezvoltarea initiativei creatoare,in scopul adoptarii unor decizii.Intreprinderea fiind considerata ca un organism social,rolul tehnicii "braistorming" consta in mobilizarea colectivelor,stimularea si dezvoltarea creativitatii in cadrul grupului,intr-o atmosfera de relaxare care se asigura prin faptul ca in momentul enuntarii ideilor nu se fac aprecieri asupra acestora,inlaturandu-se starea de inhibitie.

Tehnica "braistorming" este un mijloc de lucru in cadrul echipei care are la baza stimularea aparitiei ideilor,prin provocarea unui fenomen asemanator unei reactii in lant care sa duca la asociatii de idei.

Intrucat metoda "braistorming" urmareste cunoasterea ideilor membrilor grupului de participanti,se face o delimitare a fazei de aparitie a ideilor de cea a evaluarilor.

Realizarea tehnicii "braistorming" se face in trei etape principale : pregatirea discutiei; analiza problemei in cadrul grupului;selectia ideilor emise.

I. Etapa de pregatire a discutiei consta in stabilirea si delimitarea precis a subiectului problemei puse in discutie,pentru care se cer solutii.

Se alege grupul de participanti la discutie,numar de 5-12 persoane;un numar mai mare ar ingreuna desfasurarea discutiei.Se recomanda ca participantii sa fie specialisti in diferite domenii sau cadre de conducere de la acelasi nivel ierarhic.Prezenta unui superior ar exercita o retinere in mod constient sau inconstient,in privinta contributiei subordonatilor in cadrul sedintei.

Persoanele participante nu trebuie alese dupa functii,ci dupa capacitatea lor de a emite idei,sa fie eterogene in privinta profilului,a pregatirii si a preocuparilor.Este util sa participe si persoane din afara unitatii(oameni de stiinta,reprezentanti ai beneficiarilor,salariati din intreprinderi similare,etc.)

Se stabileste conducatorul grupului de a carui pregatire de specialitate si pricepere depinde in mare masura rezultatul sedintei.El trebuie sa asigure conditiile ca fiecare participant sa-si spuna cuvantul,sa aiba grija ca ideile sa fie in legatura cu subiectul sedintei,propunerile sa fie sustinute numai cu argumentele strict necesare intrucat vorbitorii trebuie sa se incadreze in timpul afectat, iar elementele de apreciere a ideilor se fac intr-o faza ulterioara,intr-un colectiv decident mai restrans.

In aceasta etapa se stabilesc locul,data si ora sedintei.Este indicat ca sedintele sa se programeze dimineata,cand participantii sunt odihniti,iar durata lor sa nu depaseasca 45 minute pentru a se mentine avantajele spontaneitatii.

II. Etapa de analiza a problemei(a sesiunii propriu-zise) cuprinde doua faze : faza introductiva si faza discutiilor.

In faza introductiva,presedintele grupului expune in mod clar si pe scurt problema pentru care se cer solutii de rezolvare si,de asemenea,prezinta modul de desfasurare a sedintei.

In faza discutiilor propriu-zise,fiecare participant emite idei in legatura cu modul de solutionare a problemei.Ideile sunt inregistrate intocmai prin stenografiere sau pe banda de magnetofon(nu se inregistreaza si autorii).

Pentru solutionarea problemei se pot forma mai multe procedee : comparatia simpla, comparatia functionala,factorii stiintifici si inspiratia(creativitatea).

Comparatia simpla este folosita pentru a cauta alte solutii care sa posede cel putin o caracteristica comuna cu solutia cautata.

Prin comparatia functionala se cauta proprietati noi si neobisnuite ale unor lucrari cunoscute care combinate si rearanjate sa asigure modalitati noi pentru realizarea aceleiasi functii.

Prin procedeul factorilor stiintifici se face apel la alte stiinte pentru realizarea aceleiasi functii fundamentale.Prin inspiratie,creativitate si perfectionare se cauta concentrarea fortei intelectuale, parasindu-se caile traditionale prin abordarea intr-un mod original a problemei pentru gasirea unei solutii optime.

Pentru deslantuirea ideilor exista in principal trei cai(fig. 6.3) :

-calea progresiv liniara,ce se caracterizeaza prin sustinerea mai departe a unei idei, completarea ei pana la gasirea unei solutii practice a problemei discutate;

-calea catalitica,prin care ideile se declanseaza prin analogie sau prin aparitia unei idei noi, chiar opusa celei care a generat-o;

-calea mixta,o combinare a primelor doua,in care solutia poate da nastere la idei de completare sau opuse lor,ori poate da nastere unor idei diferite sau chiar opuse ei.

III. Etapa de selectie a solutiilor cuprinde inventarierea,selectionarea celor ce pot fi utilizate si calcularea eficientei acestora pentru adoptarea solutiei finale.

Ideile inventariate pot fi : idei ce se pot utiliza imediat si se retin pentru a se utiliza atunci cand dispar restrictiile ce au impiedicat utilizarea lor imediata.

Reusita aplicarii tehnicii "braistorming" depinde de asigurarea unei atmosfere propice de lucru,care sa asigure dezlantuirea ideilor si se reflecta in bogatia de idei emise.Pentru aceasta este nevoie sa se asigure unele conditii ca :

-selectionarea atenta a participantilor;

-prezentarea clara a problemei,limitarea ,conturarea si expunerea ei corespunzatoare in fata grupului;

-crearea unui climat de permisivitate;

-admiterea si solicitarea unor idei oricat de indraznete.

-neadmiterea aprecierilor de nici un fel si mai ales a criticilor asupra ideilor expuse,pentru a se inlatura teama de a nu gresi;

-evitarea luarii de cuvant de dragul participarii sau a afirmarii.

Aplicarea metodei braistorming genereaza si efecte colectuale pozitive,ca : stimularea increderii in forte proprii,utilizarea mai buna a potentialului creator al participantilor.

2. Tehnica "Delphi"

In esenta ,metoda consta in obtinerea parerilor unor oameni bine informati,specialisti intr-o anumita problema pusa in discutie.

In aplicarea tehnicii"Delphi'' se parcurg trei etape:pregatirea si lansarea reuniunii;desfasurarea reuniunii;prelucrarea datelor obtinute.

I. In etapa de pregatire si lansare se stabileste si se formuleaza clar si judicios subiectul pentru care se solicita pareri, se alege grupul de persoane(panelul) caruia sa i se adreseze ancheta si care trebuie sa fie specialisti in diverse domenii,pentru a se putea informa reciproc.De asemenea se intocmeste,clar si detaliat,formularul si se trimite spre completare,impreuna cu instructiunile corespunzatoare,indicandu-se scopul anchetei si termenul in care se solicita raspunsul.

II. In etapa desfasurarii reuniunii,a anchetei propriu-zise,se completeaza chestionarul si se studiaza raspunsurile primite,apoi se elaboreaza si se trimite specialistilor un nou chestionar pentru a se lamuri alte aspecte ale problemei.Aceasta operatie se poate repeta.

III. In etapa de prelucrare a datelor se face analiza,prelucrarea si sintetizare a datelor obtinute,se interpreteaza rezultatele si se prezinta raportul pentru a se lua decizia.

In scopul reusitei metodei trebuie sa se respecte unele cerinte si anume : stabilirea clara a domeniului si problemelor;alegerea judicioasa a participantilor;prelucrarea,sinteza,interpretarea si prezentarea raspunsurilor cu multa competenta;acordarea unui timp suficient participantilor pentru a da raspunsuri bune.

Dezbaterea are loc dupa ce presedintele consiliului de administrasie expune adunarii generale problema asupra careia trebuie luate hotarari(planul de dezvoltare in perspectiva,planul annual, reorganizarea unor sectoare importante de activitate,darea de seama pe o anumita perioada,etc.). Membrii adunarii generale ridica unele probleme,iar membrii consiliului de administratie (specialisti),dupa o scurta consultare intre ei,dau raspunsurile necesare.

Acest mod de desfasurare a discutiilor elimina sistemul neeficient al conferentiarului unic, care prezinta un raport,cu explicatii insuficiente si permite ca auditoriul(adunarea generala) sa discute,sa analizeze activ diferitele probleme ale unitatii,sa faca probleme pentru imbunatatirea muncii.

Dupa terminarea discutiilor,conducatorul dezbaterilor trebuie sa faca o sinteza a acestora, supunand aprobarii participantilor solutiile de rezolvare a problemelor puse in discutie.

3. Sesiunea Sinectica(metoda lui Gordon)

Sinectica este metoda de creativitate care se bazeaza pe realizarea legaturilor intre lucruri,intre fenomene,a corelatiei dintre logica si intuitie.Este o metoda de stimulare,de antrenare a creativitatii unor indivizi,grupuri,echipe de cercetare,bazata pe asociatii libere de idei si folosirea principiilor si mecanismelor creativitatii indivizilor.

Sinectica s-a fundamentat pornind de la constatarea ca,o serie de inventii si solutii originale valoroase nu sunt rezultatul unor eforturi indelungate de gandire,ci s-au nascut dintr-o sclipire sau dintr-o idee spontana.Aportul originar al sinecticii a fost sa evidentieze mecanismul real al inventiei si ar construi o teorie care sa poata sesiza fenomenul creatiei,iar pe de alta parte sa fie operationala, adica sa ofere celor care o aplica instrumente care sa favorizeze aparitia unor idei valoroase.

Pentru obtinerea unor solutii se simuleaza in mod constient un proces de creatie,trecand prin urmatoarele momente :

-problema care trebuie rezolvata contituie obiectul unei preocupari intense de formare,structurare,intelegere,de cautare a unor solutii;

-indepartarea de problema(in timp si spatiu),destindere,desfasurarea unor activitati recreative din punct de vedere intelectual;

-alcatuirea de legaturi,procese libere de gandire,asociatii,comparatii,etc.;

-idei spontane de rezolvare,sclipire intelectuala.

Sinectica imita acest proces,desfasurandu-se in urmatoarele etape :

I. Definirea exacta,analiza si eventual reformularea problemei supusa rezolvarii. Conducatorul echipei sau un specialist formuleaza pe tabla problemele,scurt si precis,incat sa rezulte si modul de rezolvare prin explicatii,scheme,planse,etc.Membrii echipei formuleaza propuneri de solutionare a problemei,in cadrul unor discutii degajate.De obicei,in aceasta etapa,nu se obtin solutii deosebite.

Conducatorul echipei noteaza fiecare propunere pe tabla,sustinand-o si solicitand ca in primul rand sa se retina ceea ce este pozitiv.In final,impreuna cu echipa,se cauta acea formula care sa constituie punctul de plecare cel mai potrivit in rezolvarea problemei.

II. Instrainarea in timp si spatiu de situatia de fapt a problemei,in care participantii sunt instrainati de problema prin analogii din alte domenii cat mai indepartate.Se alege apoi,impreuna cu conducatorul, o analogie in ce priveste functia,mediul ambiant,aspectul,etc.Pentru o contributie creativa este absolut necesara aceasta instrainare.

Se solicita participantilor sa exprime esentialul intr-un cuvant,apoi,langa el,alt cuvant,care sa exprime contrariul,realizandu-se o analogie simbolica,dinamica,atractiva.

III.Legarea elementelor descoperite in faza anterioara de problema care trebuie solutionata.Prin aceasta se incheie instrainarea sinectica: pana acum membrii echipei au facur abstractie de problema,iar in acest moment este necesara restabilirea conexiunii(force-fit).

IV. Formularea solutiei.Materialul prelucrat in etapa de instrainare este facut utilizabil pentru solutionarea problemei.Participantii sunt solicitati sa explice legaturile intre ultimele analogii gasite si rezolvarea problemei.

Numarul etapelor poate creste(pana la 14),dar procesul este,in esenta,acelasi.

Spre deosebire de celelalte metode de stimulare a creativitatii,sinectica este reglementata mai strict,grupurile sunt mai mici(3-4 pana la maximum 6-7 participanti),cu spirit inventiv,din care un specialist in problema care se discuta,bine echilibrate,interdisciplinare,conduse de unul din membrii.

Participantii trebuie sa fie bine instruiti si capabili de o colaborare constructiva,sa fie nespecialisti si cu profesii cat mai diferite,dar cu acelasi nivel de pregatire.

In general,specialistii sunt legati de propriile lor tipare,de "metodele traditionale" ale specialitatii lor,incorsetand indeosebi creativitatea.Nespecialistii,prin punctul lor de vedere inedit, pot aduce uneori idei valoroase prin semnificare si generalizare.Prezenta specialistilor este necesara caci judeca modalitatea de aplicare,orienteaza pe ceilalti pe calea cu cele mai multe posibilitati de rezolvare.

Membrii echipei trebuie sa aiba pregatire corespunzatoare si experienta,cultura multilaterala, aptitudini creative,perseverenta si sa suporte riscurile.

Sedintele de sinectica sunt uneori indelungate(2-3 saptamani),organizate in suite,iar discutiile sunt inregistrate pe banda sau in procese verbale pentru a fi reluate.

Intr-o sedinta de sinectica nu este obligatorie parcurgerea tuturor etapelor.Cand se contureaza vreo legatura utila se intrerupe,chiar daca rezultatul obtinut nu corespunde,si se fixeaza o noua sedinta.

4. Reuniunea "Philips ' "

Reuniunea "Philips ' " constituie o metoda manageriala utilizata in cadrul unitatilor economice care cauta stabilirea unui sistem de comunicatii intre un numar mai mare de participanti (circa 30).Acest lucru permite dezbaterea anumitor probleme,urmand ca ulterior rezultatele sa fie materializate de conducator in decizii.

Reuniunea poate dura pana la 3 ore,participantii fiind impartiti in grupe de 6 persoane dintre care unul este reprezentantul grupului.

Dupa discutarea unei probleme intr-o perioada de timp restransa (circa,6 minute) opiniile grupului sunt prezentate de catre responsabilul fiecarui grup intr-o reuniune generala.

Inceperea dezbaterii se face prin prezentarea subiectului discutiei,de catre conducator,tuturor participantilor.Dupa formarea grupelor de 6 persoane,pe principiul eterogenitatii si alegerea responsabililor acestora se incep discutiile.Parerile fiecarui grup sunt notate de reprezentantii acestora,care in cadrul reuniunii generale,expun punctul de vedere ce s-a desprins.In discutia dintre reprezentanti se pot obtine si informatii suplimentare de la membrii din cdrul fiecarui grup.In aplicarea acestei tehnici de conducere se urmareste ca in final sa se elaboreze solutii de care iau cunostinta toti participantii.Tehnica are un pronuntat caracter operativ,de lucru,ceea ce face ca aplicarea ei sa fie posibila in conducerea multor activitati din intreprinderile agricole.

5 Reuniunea "Panel"

Reuniunea "Panel",ca metoda de conducere participativa,reprezinta un dialog permanent cu caracter de dezbatere intre doua grupuri de persoane intrunite sa ia anumite hotarari.Aplicatibilitatea reuniuniunii "Panel"este reflectata in activitatea consiliilor de administratie si in raporturile acestora cu adunarea generala a actionarilor.In cadrul reuniunii participa organul colectiv de conducere,pe de o parte si plenul personalului,pe de alta parte.Inainte de inceperea dezbaterii presedintele consiliului de administratie expune subiectul asupra caruia trebuie luate hotarari.In desfasurarea acestei reuniuni auditorul pune probleme ,iar organul colectiv de conducere raspunde;in toata aceasta desfasurare a discutiilor presedintele are rol de coordonare,dar anumite raspunsuri pot fi date de specialisti, imediat sau dupa scurte consultari care au loc intre e.In acest fel se permite auditorului sa discute si sa analizeze activ diferitele laturi ale muncii desfasurate in unitatea agricola.

Reuniunile se incheie prin prezentarea in fata componentolr spre aprobare a solutiilor ce se dovedesc a fi optime pentru rezolvarea problemelor dezbatute.