I.1.       Notiune, caractere juridice si delimitare fata de alte contracte

I.1.1.       Notiune

Prin contractul de intretinere una dintre parti instraineaza un bun sau plateste o suma de bani (capital), iar cealalta parte se obliga sa‑i asigure intretinerea in natura (de regula hrana, imbracaminte, ingrijiri medicale etc.) pe timpul cit va trai, iar dupa moarte s‑o inmorminteze.

I.1.2.       Caractere juridice

Asemanator rentei viagere, contractul de intretinere este un contract cu titlu oneros aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate si consensual, cu exceptia cazului in care bunul instrainat este un (si un) teren, pentru care legea prevede necesitatea incheierii contractului in forma autentica. In schimb, dreptul de preemptiune nu este aplicabil in cazul contractului de intretinere.

Cu toate ca nu exista dispozitii care sa prevada expres posibilitatea constituirii creantei de intretinere cu titlu gratuit (prin donatie sau testament - ca in cazul rentei viagere) sau pe calea stipulatiei pentru altul (in favoarea unei terte persoane decit cea care instraineaza bunul sau plateste capitalul), si asemenea ipoteze se intilnesc rar in practica, principial nu exista motive pentru care sa se excluda posibilitatea constituirii intretinerii pe aceste cai, cu respectarea regulilor generale de fond si de forma care guverneaza donatiile si testamentele, respectiv stipulatia pentru altul facuta donandi causa, care reprezinta o "donatie" indirecta scutita de formalitatea inscrisului autentic, dar supusa regulilor de fond prevazute pentru donatii.

Daca in contract exista o pluralitate de parti (mai multi creditori si/sau debitori), obligatia de intretinere este indivizibila (activ si pasiv). In caz de pluralitate de creditori, ea nu este considerata indeplinita daca nu s‑a executat integral fata de toti creditorii, intinderea si valoarea prestatiei fiind in functie de necesitatile si durata vietii tuturor creditorilor. In caz de pluralitate de debitori, fiecare (oricare) dintre ei poate fi obligat sa execute obligatia de intretinere, in schimb si prestarea intretinerii de catre oricare dintre ei este liberatorie pentru toti.

Drept consecinta a indivizibilitatii, neexecutarea fata de unul dintre debitori poate determina rezolutiunea intregului contract, iar nu pro parte (pentru cota-parte din bun ce a apartinut creditorului fata de care obligatia nu a fost executata sau proportional cu numarul creditorilor neintretinuti). Daca intretinerea este asigurata de un debitor, creditorul nu poate cere rezolutiunea contractului in privinta celorlalti.

Obligatia de intretinere urmeaza a fi considerata indivizibila (pasiv) chiar daca a fost contractata de un singur debitor, deoarece in cazul mortii lui mostenitorii vor fi obligati fiecare pentru tot (art. 1063 si 1065 Cod civil), daca creditorul intretinerii accepta, iar ei inteleg sa execute obligatia pentru a impiedica desfiintarea contractului din cauza neexecutarii fortuite a intretinerii de catre debitorul initial obligat intuitu personae. Daca a fost un singur creditor care are mai multi mostenitori, problema transmiterii creantei nu se pune, deoarece ea se stinge la moartea lui. In schimb, problema se pune sub raportul exercitarii dreptului patrimonial de a cere rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiei in trecut (pina la decesul creditorului), care se transmite - indivizibil - asupra mostenitorilor, oricare putind sa intenteze actiunea.

I.1.3.       Deosebiri fata de contractul de renta viagera

Cu toate asemanarile existente intre caracterele contractelor de renta viagera si de intretinere, cele doua contracte nu trebuie confundate, fiind contracte speciale distincte. Principalele deosebiri constau in:

a) Contractul de renta viagera cuprinde o obligatie de a da, in timp ce contractul de intretinere cuprinde o obligatie de a face.

b) Renta viagera este transmisibila (poate forma obiectul unei cesiuni), in schimb creanta de intretinere este esentialmente personala, deci nu poate fi transmisa altei persoane (este incesibila).

c) Renta este, de regula, urmaribila, in timp ce intretinerea nu poate fi urmarita de creditori.

d) Contractul de renta viagera este un contract numit, reglementat de Codul civil, pe cind contractul de intretinere nu are o reglementare proprie, deci este un contract nenumit.

I.1.4.       Delimitarea fata de vinzare-cumparare

Daca instrainarea bunului se face (numai) in schimbul intretinerii - cu toate ca se foloseste uneori (gresit) notiunea de "vinzare-cumparare cu clauza de intretinere" - contractul nu poate fi confundat cu vinzarea-cumpararea, pentru ca instrainarea bunului nu s‑a facut pe un pret in bani, iar conventia este un contract nenumit permis de lege, in virtutea libertatii conventiilor.

Problema delimitarii fata de vinzare-cumparare se pune in cazul in care bunul se instraineaza in schimbul intretinerii si a unei sume de bani. Contractul va fi calificat de intretinere sau de vinzare-cumparare?

Problema prezinta importanta in ipoteza executarii obligatiei de intretinere[1] sau in legatura cu interpretarea clauzelor neclare din contract ori in legatura cu suportarea cheltuielilor contractului etc.

Pentru rezolvarea problemei naturii juridice a contractului, trebuie sa se stabileasca obligatia principala, scopul principal urmarit de parti la incheierea contractului Intrucit "proportia intre pretul in bani si cel in natura nu poate fi calculata, valoarea intretinerii fiind aleatorie, in lipsa de alte criterii urmeaza ca prestatia in bani sa fie raportata la valoarea bunului: contractul va fi de intretinere daca prestatia in bani reprezinta mai putin de jumatate din valoarea bunului instrainat, iar in caz contrar va fi de vinzare-cumparare.

Daca obligatia principala a dobinditorului este prestarea intretinerii, contractul va fi de intretinere, chiar daca in contract s‑a stipulat pretul imobilului instrainat, aceasta imprejurare fiind irelevanta si neputind modifica natura juridica a contractului. Evaluarea bunului nu poate influenta raporturile dintre parti, pentru ca obligatia creditorului intretinerii este, oricum, certa (cu sau fara evaluare), contractul avind caracter aleatoriu numai din cauza duratei incerte a vietii creditorului si a necesitatilor lui, deci a valorii intretinerii ce urmeaza a fi prestata.

In schimb, daca se instraineaza o cota-parte individualizata din imobil pe un pret determinat, iar cealalta parte in schimbul intretinerii, nu este o vinzare cu clauza accesorie de intretinere (sau invers), ci doua contracte (negotium) distincte cuprinse intr‑un singur act (instrumentum), urmind a se aplica pentru fiecare contract regulile corespunzatoare.

I.1.5.       Delimitarea fata de contractul de donatie

Contractul de intretinere nu trebuie confundat cu contractul de donatie, chiar daca la moartea beneficiarului intretinerii se constata ca valoarea bunului instrainat este mult mai mare decit valoarea intretinerii efectiv prestate. Mostenitorii rezervatari nu pot cere reductiunea, intrucit contractul de intretinere este un contract cu titlu oneros, desi are caracter aleatoriu (in sensul ca valoarea prestatiilor uneia dintre parti este variabila in raport de durata vietii celeilalte parti); acesta este un caracter specific al oricarui contract aleatoriu, care nu‑si poate pierde, prin aceasta imprejurare, caracterul sau de contract cu titlu oneros. Deci contractul de intretinere nu poate fi considerat o liberalitate, chiar daca persoana care instraineaza se afla la o virsta inaintata sau este bolnava si se poate intrezari, la data incheierii contractului, sfirsitul sau apropiat.

Contractul de intretinere nu trebuie confundat nici cu donatia cu sarcini: in cazul donatiilor sarcinile impuse dobinditorului sint in disproportie cu valoarea superioara a bunului donat, astfel incit partile contracteaza cu intentia de a face si a primi o liberalitate; in schimb, in cazul contractului de intretinere partile convin in scopul de a‑si asigura fiecare cite un avantaj, si anume una de a primi un bun, iar cealalta intretinerea pe viata.

Pentru delimitarea contractului de intretinere de donatia cu sarcini - deoarece valoarea intretinerii (criteriu obiectiv) este puternic influentata de elementul alea - trebuie sa fie avut in vedere si criteriul cauzei (scopului) urmarit de parti, pentru a se vedea daca instrainatorul a incheiat contractul animus donandi sau numai pentru a‑si asigura intretinerea pe viata.

I.2.       Efectele contractului de intretinere

I.2.1.       Obligatiile partilor

Obligatiile partilor contractante urmeaza sa fie executate, in lipsa de reglementari speciale, potrivit regulilor generale referitoare la executarea obligatiilor. Creditorul (stipulantul) intretinerii este tinut de obligatia de garantie a vinzatorului si se bucura de privilegiul prevazut de lege in favoarea acestuia.

Debitorul intretinerii este obligat sa acorde intretinerea in natura in conditiile prevazute in contract, iar in lipsa unor stipulatii speciale potrivit regulilor aplicabile obligatiilor de a face contractate intuitu personae. Avind in vedere caracterul aleatoriu al contractului, in lipsa acordului creditorului, debitorul nu se poate libera de executarea obligatiei de intretinere, oricit de oneroasa ar fi pentru el (viata lunga a creditorului) si chiar daca s‑ar obliga sa retransmita in patrimoniul creditorului bunul sau capitalul primit fara a pretinde restiturea contravalorii intretinerii prestate.

Problema locului executarii intretinerii se pune in cazul in care partile au locuinte deosebite, stiut fiind ca locuirea in comun nu este de esenta, ci numai - cel mult - de natura contractului de intretinere. In ipoteza locuirii separate, tinind seama de natura specifica a obligatiei de intretinere, se admite ca - prin derogare de la regula executarii obligatiei la domiciliul debitorului (art. 1104 al. 3 Cod civil) - ea urmeaza sa se execute la domiciliul creditorului intretinerii (plata fiind portabila, iar nu cherabila), daca nu s‑a stipulat altfel sau din imprejurari nu rezulta un alt loc al executarii intretinerii. Daca intretinerea (in sensul restrins al notiunii) nu este disociata de asigurarea locuintei (aceasta din urma nefiind de esenta intretinerii), ea urmeaza a fi prestata la locul stabilit pentru locuinta, daca nu s‑a convenit altfel (eventual chiar locuinta debitorului).

I.2.2.       Rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiei de intretinere

Se pune problema daca, in caz de neexecutare culpabila a obligatiei de intretinere, se aplica art. 1020-1021 Cod civil (creditorul poate opta intre a cere executarea contractului sau rezolutiunea lui pentru neexecutare), sau art. 1647 Cod civil (care in materia contractului de renta viagera, ca regula generala, interzice rezolutiunea contractului pentru neexecutare)? Intr‑un cadru mai genera, problema este de a sti ce reglementare se aplica contractelor nenumite: reglementarea din partea generala a dreptului obligatiilor (art. 1020-1021 Cod civil) sau reglementarea prevazuta pentru contractul numit cel mai inrudit (art. 1647 Cod civil)?

In cazul contractelor nenumite - daca partile nu au prevazut altfel - trebuie sa se aplice cu prioritate regulile generale din materia dreptului obligatiilor, fiindca reglementarea prevazuta pentru contractul numit cel mai inrudit este o reglementare speciala, care trebuie sa fie aplicata numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege (interpretare restrictiva). In caz de neexecutare a obligatiei de intretinere nu se vor aplica dispozitiile speciale si derogatorii de la dreptul comun ale art. 1647 Cod civil din materia rentei viagere, ci dispozitiile dreptului comun pentru contractele bilaterale - adica art. 1020 Cod civil, potrivit caruia se poate cere rezolutiunea contractului.

Datorita caracterului alimentar al prestatiei la care se obliga debitorul si care trebuie sa fie efectuata in mod succesiv, termenele stipulate pentru executare in contractele cu obligatia de intretinere au caracter esential, debitorul fiind de drept in intirziere (art. 1079 pct. 3 Cod civil), iar in caz de neexecutare creditorul poate cere rezolutiunea fara a se putea da debitorului termen de gratie pentru plata.

In practica s‑a pus problema daca actiunea in rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiei de intretinere poate sau nu sa fie intentata de mostenitorii creditorului intretinerii?

Intrucit dreptul la intretinere este un drept personal si, ca atare, netransmisibil prin succesiune (sintigndu‑se la moartea beneficiarului), mostenitorii nu pot cere ca prestatia sa continue in persoana lor sau ca prestatia neefectuata in timpul vietii beneficiarului sa fie executata in persoana lor. Acest caracter personal al creantei de intretinere nu influenteaza insa caracterul patrimonial al actiunii in rezolutiunea (sau anularea daca este cazul) contractului. Chiar daca obligatia are ca obiect o prestatie contractata intuitu personae, actiunea in rezolutiunea contractului pentru neexecutare are caracter patrimonial; partea care nu si‑a executat obligatia detine fara cauza prestatia efectuata de creditorul intretinerii; astfel fiind, dreptul la actiune se transmite asupra mostenitorilor, care il pot exercita in cadrul termenului de prescriptie.

I.2.3.       Efectele rezolutiunii pentru neexecutarea obligatiei de intretinere

Ca efect al rezolutiunii pentru neexecutare, este incontestabil ca dreptul de proprietate asupra bunului prestat de beneficiarul intretinerii va fi redobindit de acesta. In schimb, datorita caracterului aleatoriu al contractului, valoarea intretinerii prestate nu trebuie restituita.

Solutia contrara ar duce la imposibilitatea pentru beneficiarul intretinerii de a cere rezolutiunea contractului din culpa debitorului ori de cite ori valorile primite cu titlu de intretinere (capitalizate) ar egala valoarea bunului sau chiar ar depasi‑o. Astfel, beneficiarul ar fi lasat la discretia debitorului, care ar putea sa nu mai execute contractul, stiind ca nu va mai fi obligat sa restituie bunul, deoarece creditorul intretinerii nu ar mai avea interes sa obtina rezolutiunea din cauza sumei ce ar trebui sa restituie drept contravaloare a intretinerii prestate. S‑ar ajunge astfel la inlaturarea efectelor aleatorii ale contractului, dindu‑se posibilitatea debitorului de rea credinta sa inceteze prestarea intretinerii ori de cite ori valoarea prestatiilor efectuate depaseste valoarea bunului primit. De altfel, nici debitorul intretinerii nu face o restituire integrala, intrucit nu poate restitui alea consumata de el pina la momentul rezolutiunii.

Solutia de mai sus a fost adoptata in practica - pentru ipoteza in care creditorul intretinerii nu‑si pastreaza folosinta bunului pina la moartea sa - si pe motivul ca debitorul, primind bunul in stapinire inca de la data incheierii contractului, obtine un folos imediat, constind in culegerea fructelor si folosirea bunului, aceste avataje compensindu‑se in parte cu valoarea intretinerii prestate. Dar debitorului in culpa nu i se cuvine restituirea valorii intretinerii si in situatia ca n‑a avut un folos de pe urma bunului pina la data rezolutiunii (de exemplu pentru ca creditorul isi rezervase uzufructul bunului) deoarece problema nu trebuie rezolvata dupa cum opereaza sau nu o compensare de foloase, ci in raport de caracterul aleatoriu al contractului de intretinere. Cu toate ca nu se face o compensare (matematica), debitorul care a avut folosinta bunului nu va fi obligat nici el sa restituie valoarea folosintei; contractul fiind aleatoriu, nu se face un calcul al echivalentei prestatiilor.

In ce priveste impozitele platite de debitorul intretinerii, in caz de rezolutiune ele trebuie sa fie restituite de creditor deoarece el redobindeste dreptul de proprietate asupra bunului cu efect retroactiv, iar impozitele sint sarcini ale proprietatii.

La fel, creditorul are obligatia sa restituie si suma de bani primita cu titlu de pret, ca prestatie accesorie intretinerii, in cazul in care pe linga obligatia intretinerii s‑a platit si o suma de bani (sau alta prestatie comutativa), sub acest aspect contractul neavind caracter aleatoriu.

In schimb, taxele (de timbru, de transcriere etc.) suportate de debitorul intretinerii la incheierea contractului nu sint supuse restituirii in cazul rezolutiunii contractului din culpa lui exclusiva.

Efectelor rezolutiunii contractului fata de terti li se aplica dreptul comun. Odata cu desfiintarea contractului, drepturile dobindite de terti in virtutea contractului desfiintat ramin fara suport juridic, desfiintindu‑se cu efect retroactiv (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis). Aceasta solutie se impune ori de cite ori se desfiinteaza cu efect retroactiv si cu opozabilitate fata de terti (cum este rezolutiunea pentru neexecutare) un act juridic pentru cauze prevazute de lege, dar nu si in cazul retrocedarii prin conventia partilor (inclusiv in caz de rezolutiune conventionala). In toate cazurile, "tertii s‑ar putea opune la restituire pe temeiul unui drept propriu, dobindit asupra bunurilor prin uzucapiune sau ca efect al posesiei de buna credinta a unor bunuri mobile" (art. 1909 Cod civil).

I.2.4.       Transformarea in bani a obligatiei de intretinere

In caz de neexecutare a obligatiei de intretinere, creditorul are facultatea - dar nu si obligatia - de a cere rezolutiunea contractului. Conform regulilor generale (art. 1021 Cod civil), el are posibilitatea sa opteze pentru executarea contractului. Daca creditorul a optat in acest sens, dar executarea in natura a intretinerii este imposibila datorita atitudinii culpabile a debitorului si pentru ca, in caz de neplata, creditorul sa aiba posibilitatea executarii silite fara a introduce o noua actiune pentru transformarea in bani a obligatiei de intretinere in natura neexecutate, la cererea creditorului, instanta poate stabili obligatia de intretinere printr‑o suma de bani platibila la epocile stabilite de parti (in caz de neintelegere de catre instanta), cu titlu de despagubiri echivalente (art. 1075 Cod civil) sub forma unor prestatii periodice. Suma periodica stabilita de instanta - fiind o dezdaunare pentru neexecutarea intretinerii in natura - este susceptibila de modificare daca nu acopera nevoile creditorului intretinerii; ca si intretinerea in natura, ea este variabila in functie de necesitatile creditorului, costul vietii etc.

Transformarea in bani a obligatiei de intretinere este posibila si prin consimtamintul partilor. Daca s‑a realizat o asemenea intelegere, efetul principal al contractului de novatie este acela al stingerii vechii obligatii existente intre creditor si debitorul sau si inlocuirea acesteia cu o noua obligatie. In atare situatie, dupa incheierea celui de‑al doilea contract, prin care creditorul a consimtit stingerea obligatiei asumate cu o noua obligatie (aceea a rentei viagere), reclamantul nu mai este in drept sa solicite desfiintarea primului contract pe motivul ca nu i s‑a prestat intretinerea, intrucit aceasta obligatie nu mai exista, ea fiind stinsa prin chiar vointa reclamantului, de unde concluzia ca obligatia de intretinere din primul contract a fost executata de catre debitor din moment ce creditorul a acceptat, fara conditii, stingerea acelei obligatii si inlocuirea ei cu una noua.

Transformarea (convertirea) in bani a obligatiei de intretinere printr‑o hotarire judecatoreasca, fara acordul partilor, nu valoreaza novatie, raporturile dintre parti fiind guvernate in continuare de regulile aplicabile contractului de intretinere (iar nu de renta viagera). In caz de neexecutare (plata periodica a sumei) creditorul poate cere rezolutiunea contractului de intretinere, bucurindu‑se de "garantia" acestei sanctiuni si de alte (eventuale) garantii prevazute in contract.

Numai daca obligatia a fost transformata prin conventia dintre parti, ea valoreaza novatie, noua datorie "se substituie celei vechi care se stinge" (art. 1128 Cod civil), ca si cum ar fi fost executata. Prin aceasta novatie a obligatiei, contractul de intretinere nu a fost transformat intr‑un contract de renta viagera, fiindca in schimbul rentei (a obligatiei noi) s‑a prestat un bun sau capital (si nici nu a fost constituita cu intentie liberala). Deci pentru noua obligatie de a plati viager o suma de bani periodica vor fi aplicabile nu regulile special prevazute pentru contractul de renta viagera (sau vinzare-cumparare), ci regulile generale care guverneaza obligatiile civile.