Continutul si componentele logisticii

CONTINUTUL SI COMPONENTELE LOGISTICII

Componenta importanta a activitatii economice, distributia marfurilor a dobandit relativ recent statutul de functie majora a organizatiei. Tot mai multi practicieni si mentori in domeniul conceptual afirma ca logistica este o sursa reala de avantaj competitiv, o componenta cheie a organizatiei. Prin reconsiderarea strategiei de servicii logistice pentru clienti, organizatia poate satisface intr-un grad mai inalt asteptarile partenerilor de afaceri sau exigentele segmentelor de piata vizate, in conditiile diferentierii de oferta concurentilor.

1.1. Conceptul de logistica si relatia dintre distributia fizica si logistica

Mutatiile care au avut loc in privinta abordarii teoretice si practice a fluxului fizic al materiilor prime, materialelor, produselor semifinite si finite au condus la aparitia unor noi termeni, printre care: distributia fizica, logistica, managementul materialelor, managementul logistic si managementul lantului de aprovizionare-livrare. Deseori, acesti termeni sunt considerati sinonimi, fiind utilizati pentru a descrie aproximativ acelasi domeniu - logistica.

Numerosi autori considera ca acesti termeni sunt interschimbabili. Alti specialisti in domeniu acorda o semnificatie diferita fiecarui concept mentionat si sunt de parere ca nu exista o definitie unica, perfecta, ce poate fi aplicata oricarui produs, fiecarei companii. Terminologia inceteaza sa fie o problema numai daca se presupune ca exista o acceptie comuna, conform careia fiecare termen se refera, in general, la un set cuprinzator de activitati legate de miscarea si stocarea produselor si informatiei. Aceste activitati sunt desfasurate pentru a indeplini doua obiective majore - oferirea unui nivel adecvat de servire a clientilor si crearea unui sistem logic care sa asigure conformitatea globala cu cerintele clientului.

Termenul "logistica" a fost utilizat pentru prima data in domeniul militar. La inceputul secolului XX, logistica era considerata acea ramura a artei razboiului, care se ocupa de miscarea si aprovizionarea armatelor.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, armatele participante au elaborat si utilizat diferite modele de sisteme logistice, pentru ca materialele sa ajunga la locul potrivit, atunci cand era necesar. In prezent, termenul logistica este larg utilizat pentru a defini activitatea de asigurare materiala, tehnica si medicala a trupelor (hranire, echipare, aprovizionare cu tehnica si materiale de tot felul), inclusiv transportul si cazarea acestora.

Amploarea si importanta operatiunilor logistice militare sunt adesea deosebit de mari. De exemplu, in timpul razboiului terestru din Irak, o divizie blindata a SUA consuma zilnic: 5000 de tone de munitie, cca. 2,1 milioane de litri de combustibil, peste 1,1 milioane de litri de apa si 80 mii de portii de mancare. Totodata, in mediul militar, se utilizeaza si conceptul de sistem logistic, pentru a desemna ansamblul organelor, formatiunilor, mijloacelor si activitatilor implicate de aceasta componenta a artei militare.

In perioada care a urmat celui de-al doilea razboi mondial, conceptele si metodele logistice au fost ignorate temporar, pe plan mondial, pe fondul unei tendinte de dezvoltare a activitatii economice. Firmele producatoare aveau ca principal obiectiv satisfacerea cererii sporite de marfuri din anii postbelici. Reusita in afaceri depindea aparent numai de capacitatea de a onora cererea pietei, in special din punct de vedere cantitativ. Recesiunea economica din a doua jumatate a anilor '50 si reducerea profiturilor firmelor i-au constrans pe oamenii de afaceri sa identifice sisteme de control al costurilor, apte sa mentina sau sa sporeasca eficienta activitatii proprii. Astfel, numerosi operatori economici au inceput sa ia in considerare potentialul nevalorificat din domeniul distributiei fizice, respectiv al fluxurilor fizice orientate spre firmele cliente din aval. Conceptul de distributie fizica a fost larg utilizat decenii de-a randul, inainte ca termenul logistica sa fie frecvent folosit in vocabularul mediului universitar si de afaceri.

Treptat, utilizarea termenului logistica s-a extins si in activitatea economica, precum si in alte domenii. In anii '80 ai secolului XX, de exemplu, eforturile de eradicare a foametei in Etiopia au impus aplicarea principiilor logistice in desfasurarea activitatilor de aprovizionare cu alimente. O dovada semnificativa este manualul intitulat "Getting It There - A Logistics Handbook for Relief and Development", editat in 1987 de World Vision International.

Asociatia Americana de Marketing propune inca din anul 1948 o definitie distributiei fizice care consta in: "miscarea si manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel in care sunt consumate sau utilizate".

Printre primele tentative de definire a distributiei fizice, se inscrie si cea a lui Peter Drucker. In 1962, el afirma ca distributia fizica este un alt mod de a denumi intregul proces de afaceri. "Poti privi orice afacere - in particular o afacere de productie -  ca pe un flux fizic de materiale. Acest flux este intrerupt atunci cand taiem sau modelam materialul. Acestea sunt turbulente care intrerup fluxul . . Dar fluxul trece prin toate functiile si toate stadiile, acestea fiind motivul fundamental datorita caruia nu este condus. Nu se incadreaza in structura traditionala a unei organizatii functionale".

In SUA, National Council of Physical Distribution Management (NCPDM), asociatie profesionala fondata in 1962, a jucat un rol important in definirea distributiei fizice. De exemplu, conform versiunii din 1972 a definitiei, distributia fizica este un termen care descrie integrarea a doua sau mai multe activitati, in scopul planificarii, desfasurarii si controlarii unui flux eficient de materii prime, produse semifinite si produse finite, de la punctul de origine la punctul de consum. Definitia specifica faptul ca aceste activitati pot include, fara ca lista sa fie limitativa: tipul de servicii oferite clientilor, previziunea cererii, comunicatiile legate de distributie, controlul stocurilor, manipularea materialelor, prelucrarea comenzilor, serviciul postvanzare si cel legat de piesele de schimb, alegerea amplasamentelor uzinelor si depozitelor, cumpararile, ambalajul, marfurile returnate, negocierea sau utilizarea elementelor recuperabile, organizarea transportului si transportul efectiv al marfurilor, precum si depozitarea si stocarea.

Exista numeroase definitii ale distributiei fizice. Majoritatea lor au multe puncte comune cu definitia formulata de Philip Kotler, unul dintre cei mai cunoscuti specialisti in domeniul marketingului, pe plan mondial. El a considerat ca distributia fizica implica planificarea, realizarea si controlul fluxului fizic al materialelor si produselor finite, de la punctele de origine la punctele de utilizare, in vederea satisfacerii necesitatilor consumatorilor in conditiile obtinerii de profit. Aceasta definitie pune accentul pe urmatoarele aspecte:

a.  caracterul de proces al distributiei fizice, determinat de activitatile intercorelate de planificare, desfasurare si control al fluxului fizic al marfurilor;

b.  obiectul distributiei fizice, care cuprinde intregul traseu de la punctele de origine la cele de utilizare;

c.   amploarea spatiala a distributiei fizice, care cuprinde intregul traseu de la punctele de origine la cele de utilizare;

d.  scopul operatiunilor de distributie fizica si concordanta sa cu scopul dual al oricarei activitati de marketing - satisfacerea clientilor si indeplinirea obiectivelor de profit ale firmelor.

Vehiculat in paralel cu termenul distributie fizica, termenul logistica a fost definit de numerosi specialisti, printre care James L. Heskett. In 1977, el considera ca procesul logistic inglobeaza ansamblul activitatilor implicate de fluxul produselor, coordonarea resurselor si debuseelor, realizand un nivel dat al serviciului, la cel mai mic cost.

In anul 1991, prestigioasa organizatie profesionala americana Council of Logistics Management (incepand cu anul 1986, noua denumirea National Council of Physical Distribution Management din SUA) recunostea importanta unui nou concept, cel de logistica. In conformitate cu definitia formulata de aceasta organizatie, logistica este un proces care consta in planificarea, realizarea si controlul fluxului si stocarii eficiente si eficace a materiilor prime, produselor finite si informatiilor conexe, de la punctul de origine la cel de consum, in scopul adaptarii la cerintele clientului.

Printre atuurile definitiei date de Council of Logistics Management se inscriu urmatoarele:

a.       trecerea de la conceptul de distributie fizica la cel de logistica, pentru a descrie fluxurile dintre operatorii canalelor de marketing;

b.      refelctarea necesitatii de a considera fluxul total de la punctul de procurare a materialelor la punctul final de distributie a produselor finite;

c.       considerarea informatiilor ca o componenta a fluxurilor logistice;

d.      perspectiva manageriala, care se refera la intregul proces decizional, de la etapa de planificare, pana la cea de control, in conditii de eficienta si eficacitate;

e.       importanta acordata adaptarii procesului logistic la cerintele clientilor.

Totodata, o serie de specialisti considera ca definitia analizata are o serie de limite. Principalele argumente sunt urmatoarele:

• excluderea aparenta a serviciilor. Definitia lasa impresia ca se refera doar la fluxul bunurilor, desi serviciile pot beneficia, la randul lor, de avantajele unui bun management logistic sau se pot confrunta cu probleme logistice substantiale;
• responsabilitatea logisticianului in domeniul productiei. Conform definitiei, responsabilitatea pare sa se extinda la fluxul produselor in cadrul proceselor de productie. In realitate, specialistul in activitati logistice nu este implicat in procese de productie detaliate, controlul produselor in curs de fabricatie, programarea utilajelor sau controlul calitatii operatiunilor de productie;
• responsabilitatea privind activitatile de "intretinere". Dintre activitatile unui logistician trebuie sa fie exclusa activitatea de intretinere inclusa in conceptul militar de logistica. El se va ocupa de fluxurile de marfuri dinspre furnizori spre firma sa si de la organizatia sa la clienti.

Pe baza definitiilor referitoare la domeniul logisticii marfurilor, putem conchide ca misiunea logisticianului consta in aducerea bunurilor si serviciilor la locul potrivit, la timpul potrivit, in conditiile cerute, precum si in asigurarea celei mai mari contributii la profitul firmei.

Incercarile de delimitare a logisticii de canalele de distributie i-au determinat pe unii specialisti sa faca apel la un nou concept, cel de canal logistic. Ei considera ca scopul principal al unui canal logistic este livrarea la timp a marfurilor si administrarea corespunzatoare a fluxului marfurilor. Sunt puse astfel in evidenta deosebirile dintre cele doua tipuri de canale. In timp ce un canal de marketing faciliteaza tranzactiile prin coordonarea produsului, pretului si initiativei promotionale, un canal logistic asigura disponibilitatea spatiala si temporala a produselor si serviciilor. In consecinta, canalul logistic constituie sistemul major de asigurare a serviciului pentru clienti.

Se considera ca un canal logistic este un lant de evenimente care adauga valoare. Totodata, valoarea reala nu este realizata pana cand sortimentul de produse nu este pozitionat fizic si temporal si nu are configuratia corespunzatoare transferului de proprietate. Numai in cazul in care tranzactiile desfasurate in cadrul canalului intrunesc aprecierea, acceptarea si satisfactia cumparatorilor, este adaugata o valoare substantiala prin procesul logistic.

1.2. Factorii motori ai evolutiei evolutiei logistice

Cresterea progresiva a importantei distributiei fizice si logisticii a fost generata de diverse tendinte manifestate la nivel operational si conceptual. Reevaluarea rolului distributiei fizice, respectiv logisticii, a fost determinata, in principal, de urmatorii factori:

1. posibilitatile limitate de crestere a eficientei productiei. Perfectionarea tehnologiilor de fabricatie si preocuparile de reducere relativa a costurilor de productie, pe fondul economiilor de scara, au contribuit la cresterea eficientei activitatilor de productie. Rezervele de sporire a profiturilor prin imbunatatiri aduse procesului de fabricatie au devenit tot mai limitate. Posibilitatea obtinerii unor economii suplimentare de cheltuieli in domeniul productiei s-a diminuat in mod semnificativ. Era necesara identificarea unor noi "arii critice" in activitatea firmelor, care sa permita indeplinirea obiectivelor de reducere a costurilor si crestere a competitivitatii. Analiza atenta a operatiunilor desfasurate de intreprinderi a dovedit ca distributia fizica oferea rezerve inca nevalorificate de crestere a eficientei organizatiei.
2. sporirea in ritm rapid a cheltuielilor de transport. Eficienta activitatilor de distributie a fost puternic marcata de evolutia ascendenta a costurilor de transport, ca urmare a aplicarii metodelor traditionale de distributie tot mai costisitoare, precum si a socurilor petroliere din anii '70 ai secolului XX. Cresterea abrupta a pretului petrolului, in conditiile unei oferte limitate, a transformat costurile de transport intr-o variabila dificila, atat la nivel strategic, cat si operational. In SUA, valorificarea oportunitatilor oferite de modificarea cadrului legislativ si normativ referitor la transporturi a determinat cresterea atentiei acordate de manageri distributiei fizice.
3. mutatiile inregistrate in gestiunea stocurilor. In practica distributiei, s-a manifestat tendinta de modificare a ponderii stocurilor aflate in diferitele verigi ale circuitului marfurilor. In a doua jumatate a secolului XX, in sectorul alimentar al produselor de bacanie, detailistii se orienteaza spre noi tehnici de control al stocurilor. Acest fapt conduce la diminuarea ponderii stocurilor pe care detailistii le detin, de la 50% din volumul total al stocurilor existente in canalul de distributie (in perioada anterioara anilor '50), la 10%. Datorita influentei activitatii de stocare asupra cheltuielilor si rezultatelor distributiei, specialistii au elaborat treptat, noi metode de gestiune a stocurilor. Totodata, ei au incercat sa explice corelatiile existente intre deciziile adoptate in privinta lansarii comenzilor si a stocurilor, la diferitele niveluri ale canalelor de marketing, de la producator, pana la utilizatorul final.
4. innoirea si diversificarea fara precedent a productiei de marfuri. Ultimele decenii ale secolului XX au fost puternic marcate de proliferarea accelerata a gamei de bunuri industriale si de consum. Aceasta situatie este rezultatul direct al urmatoarelor cauze:
• perfectionarea tehnologiilor de fabricatie existente si descoperirea unor noi procedee;
• utilizarea unor noi surse de materii prime si folosirea unor materiale performante, aparute ca urmare a activitatilor de cercetare si dezvoltare;
• cresterea exigentelor utilizatorilor in privinta caracteristicilor ofertei de marfuri si solicitarea unor produse care sa raspunda intr-o masura tot mai mare necesitatilor proprii;
• accentuarea competitiei intre ofertanti, ca urmare a sporirii numarului de producatori si comercianti, pe fondul unei tendinte de globalizare a activitatii unui mare numar de firme preocupate nu numai de piata interna ci si de potentialul pietelor externe;
• penetrarea tot mai larga, in lumea afacerilor, a noului concept de marketing, in virtutea caruia scopul activitatilor intreprinse de firme trebuie sa fie satisfacerea necesitatilor consumatorilor/utilizatorilor si maximizarea eficientei (profitului), ceea ce a sporit manifestarea fata de nevoile si asteptarile clientilor;
• scurtarea ciclului de viata al produselor si intensificarea preocuparilor de innoire si diversificare, pentru atragerea unui numar tot mai mare de clienti;
• exigentele sporite ale comerciantilor in privinta noutatii si diversitatii sortimentului oferit clientilor, pentru a indeplini cerintele diferitelor segmente de consumatori/utilizatori, fapt reflectat de comenzile pe care le inainteaza producatorilor.

Aceste cauze au determinat adesea, o crestere a numarului liniilor de produse, care nu s-au bazat pe deosebiri structurale reale sau pe modificari de esenta, in privinta caracteristicilor functionale ale produselor.

5. necesitatea organizarii si coordonarii adecvate a fluxurilor informationale. Pe masura amplificarii activitatilor de distributie, conducerea firmelor a inceput sa se confrunte cu un volum sporit de date si informatii legate de fluxul fizic al marfurilor. Indeplinirea obiectivelor distributiei impunea disponibilitatea unor informatii deosebit de necesare, referitoare la aspecte cum sunt:
• localizarea spatiala a fiecarui client;
• dimensiunea si structura comenzilor primite de la fiecare lient;
• amplasamentul unitatilor de productie, depozitelor si centrelor de distributie;
• costurile de transport aferente livrarii marfurilor de la fiecare depozit sau de la fabrica la clienti;
• firmele transportoare la care intreprinderea poate apela in vederea aprovizionarii sau livrarii, nivelul serviciilor oferite si tarifele practicate;
• coordonatele spatiale ale fiecarui furnizor;
• nivelul si structura stocurilor existente in mod curent, in fiecare depozit sau centru de distributie.
6. utilizarea pe scara tot mai larga a calculatoarelor si revolutia informationala. In domeniul logistic, calculatorul a dobandit un rol important in organizarea si desfasurarea fluxurilor informationale, atat in cadrul aceleiasi firme, cat si intre acestea si operatorii din amonte sau aval. Calculatoarele s-au dovedit o solutie viabila, capabila sa ofere multiple avantaje:
• analiza unui volum mare de date;
• economii de timp;
• posibilitatea studierii sistematice a calitatii serviciilor de distributie oferite clientilor si serviciilor prestate de furnizori;
• identificarea furnizorilor care ofera un nivel de servire logistica inferior cerintelor;
• diminuarea stocurilor necesare desfasurarii activitatii si orientarea catre sisteme de tip "just-in-time";
• cunoasterea mai exacta a cantitatii si structurii marfurilor (materii prime, materiale, produse finite) pe care intreprinderea trebuie sa le procure de la furnizori sau sa le livreze clientilor sai.

In anii '80 ai secolului XX, codul cu bare isi dovedeste utilitatea pentru imbunatatirea performantelor logistice. Transferul de date interfirme incepe sa fie facilitat de sistemul EDI (acronimul provine de la sintagma in limba engleza "Electronic Data Interchange"). Astfel, firmele au beneficiat de disponibilitatea la timp a informatiilor logistice si posibilitatea accesului la baze de date. In plus, in anii '90, comunicatia prin satelit a permis obtinerea informatiei in timp real. Revolutia informationala s-a materializat si in aranjamente operationale de tip JIT ("just-in-time"), reactie rapida ("quick-response"), reaprovizionare continua ("continuous replenishment") si reaprovizionare automata ("automatic replenishment"). Informatia a devenit, in anii '90, coordonata logistica apta sa genereze reduceri efective de cost.

7. initiativele referitoare la calitate. Aplicarea pe scara tot mai larga a conceptului de management al calitatii totale (TQM) a generat mutatii semnificative in domeniul logisticii. Ideea de produse si servicii cu "zero defecte" s-a extins si la nivelul operatiunilor logistice. Utilitatile asteptate de clienti nu puteau sa fie oferite in absenta unei logistici performante. Un produs excelent, oferit prea tarziu sau in stare deteriorata, este considerat inacceptabil de consumator/utilizator. Totodata, a devenit evident faptul ca sistemele logistice trebuie sa fie regandite astfel incat sa permita satisfacerea diferitelor asteptari ale clientilor. In locul unei singure solutii logistice valabile pentru toate segmentele de clienti, firmele cu un nivel inalt de competenta logistica au inceput sa dezvolte un portofoliu de solutii logistice adaptate cerintelor fiecarui client major, cu scopul de a indeplini asteptarile sale specifice, in privinta calitatii.
8. preocuparile de protejare a mediului ambiant. Activitatile de natura logistica, desfasurate de firmele producatoare si cele comerciale, nu se rezuma la fluxurile de materii prime, materiale si produse finite orientate spre avalul canalelor de marketing, spre clienti. Ele includ, totodata, fluxuri orientate spre amonte. Obiectul acestor fluxuri inverse il pot constitui:
• ambalaje recuperabile;
• diversele materiale si produse reciclabile, rezultate din procesul de productie sau de consum;
• produsele retrase de pe piata, datorita defectelor constatate, calitatii necorespunzatoare, deficientelor manifestate in utilizare, expirarii termenului de garantie/valabilitate etc.

Importanta distributiei inverse va spori impactul prevederilor normative existente, atat la nivel national cat si international (de exemplu, conform directivelor specifice adoptate de Uniunea Europeana). Un efect similar ar putea avea si orientarea unui numar tot mai mare de organizatii spre conceptul de "marketing societal", care pune accentul pe directionarea tuturor eforturilor firmei spre satisfacerea mai eficienta si mai eficace, comparativ cu concurentii, a cerintelor clientilor, intr-un mod care sporeste bunastarea consumatorului si societatii in ansamblul ei.

1.3. Mixul activitatilor logistice

Indeplinirea misiunii logistice de asigurare a bunurilor sau serviciilor solicitate la momentul si locul potrivit, in conditiile celei mai mari contributii la profitul firmei presupune desfasurarea unui ansamblu de operatiuni intercorelate, care constituie mixul activitatilor logistice.

Importanta si continutul efectiv al mixului activitatilor logistice sunt determinate de o mare diversitate de factori. Printre cei mai semnificativi se inscriu:

1. obiectul de activitate al firmei. In cazul organizatiilor producatoare, mixul logistic este adesea mai complex in comparatie cu cel specific firmelor angrosiste si detailiste, in privinta activitatilor de sustinere a productiei/operatiunilor.
2. gradul de implicare in activitati logistice. In sectorul distributiei cu ridicata, de exemplu, exista angrosisti cu functii complete, care indeplinesc o gama larga de functii tranzactionale, logistice si de facilitare. Spre deosebire de acestia, operatorii cunoscuti sub denumirea de broker nu au alt rol decat cel de a facilita tranzactiile dintre furnizorii si clientii potentiali, de a identifica parteneri si oportunitati de afaceri. In consecinta, brokerii nu participa la fluxul fizic al produselor si nu detin experienta si resursele necesare, preferand ca, pentru operatiunile logistice, sa apeleze la firme specializate ( de exemplu, pentru activitati de transport, depozitare etc.).
3. tipul si gama de marfuri oferite. In domeniul serviciilor, diversitatea si amploarea operatiunilor logistice poate fi uneori mai restransa fata de domeniul bunurilor de consum sau industriale. In plus, firmele cu un portofoliu diversificat de produse si servicii trebuie sa isi adapteze sistemul logistic la particularitatile fiecarui tip de produs, de exemplu in ceea ce priveste conditiile de depozitare si manipulare, ambalarea, transportul etc.
4. aria teritoriala vizata. Un grad inalt de acoperire teritoriala sporeste importanta planificarii logistice pentru asigurarea produselor solicitate de clienti la timpul si locul potrivit. Totodata, infrastructura logistica proprie a firmei (depozite, mijloace de transport etc.) trebuie sa permita asigurarea nivelului tinta de servire a clientilor, in conditiile celui mai mic cost posibil. Pentru multe companii, perspectiva locala asupra activitatilor logistice a fost inlocuita de perspectiva globala. Acestea au creat, de pilda, centre de distributie regionale, care servesc clientii din mai multe tari, renuntand astfel la mentinerea unor depozite traditionale la nivel local.
5. Mediul online sau offline. In noua economie dezvoltata in mediul online, logistica inregistreaza mutatii de profunzime. Pe Web, multe operatiuni logistice clasice nu mai sunt necesare in cazul anumitor produse sau servicii. Exemplul cel mai relevant este cel al firmelor care ofera software, jocuri pe calculator sau creatii muzicale. Orice client interesat sa cumpere un astfel de produs nu mai trebuie sa se deplaseze la un magazin care sa ii ofere articolul dorit, sub forma fizica a unui SD-ROM cumparatorului. Firma vanzatoare nu va mai desfasura operatiuni offline cum sunt manipularea, paletizarea sau depozitarea produselor. Dezvoltarea comertului electronic nu inseamna apusul logisticii marfurilor. In timp ce medul online genereaza o modificare a importantei si modalitatilor de realizare a diferitelor activitati logistice, el nu exclude operatiunile fizice logistice offline, dupa primirea comenzilor de la clienti, pe site-ul propriu al firmei vanzatoare.

Mixul logistic include doua categorii de activitati - de baza si de sustinere. Se considera ca activitatile de baza sunt operatiuni cheie, care se desfasoara in aproape orice canal logistic, spre deosebire de activitatile de sustinere, care au loc in functie de conditiile specifice ale firmelor si care contribuie la realizarea misiunii logistice.

Tabelul 1.1. - Exemple de activitati de baza si de sustinere

Dintre activitatile specifice pe fiecare categorie de activitati logistice fac prte urmatoarele :

1. Asigurarea standardelor de servicii pentru clienti. Proiectarea si functionarea oricarui sistem logistic au ca element de referinta un anumit nivel de servire a clientilor. In consecinta, asigurarea standardelor de servicii logistice are o importanta critica pentru orice organizatie. Aceste standarde stabilesc nivelul outputurilor sistemului logistic, in functie de cerintele si asteptarile clientilor. Nivelul de performanta pe care firma furnizoare il ofera trebuie sa fie stabilit in urma unei analize riguroase, nu numai a necesitatilor pietei tinta, ci si a costurilor pe care le implica. Principalele activitati desfasurate pentru asigurarea nivelului de servire logistica sunt urmatoarele:

• cercetarea nevoilor si cerintelor clientilor actuali si potentiali, referitoare la nivelul serviciilor logistice;
• stabilirea nivelului de servire logistica a clientilor (ce va fi oferit de firma furnizoare) sau diferentierea nivelului de servire in functie de cerintele segmentelor de piata vizate;
• evaluarea perceptiilor clientilor in privinta nivelului de servire oferit, a decalajului dintre nivelul asteptat si cel efectiv oferit;
• ajustarea nivelului de servire logistica, in functie de evolutia cerintelor clientilor.

Aparent doar un set de activitati de sustinere, cumpararea are un rol major in crearea de valoare, in cadrul procesul logistic. Reconsiderarea importantei cumpararii este determinata si de promovarea perspectivei integratoare asupra lantului de aprovizionare-livrare. Activitatile reprezentative pentru domeniul cumpararii sunt:

• stabilirea necesitatilor de aprovizionare;
• alegerea surselor de aprovizionare;
• planificarea modului de realizare in timp a aprovizionarii;
• evaluarea periodica a performantelor furnizorilor;
• determinarea cantitatii economice a comenzii.

Un alt set de activitati logistice este legat de transport. Argumentul care justifica acest fapt este rolul transportului in asigurarea utilitatii de timp, o importanta componenta a misiunii logistice. In esenta, transportul presupune derularea urmatoarelor activitati:

• alegerea celor mai adecvate modalitati de transport (rutier, feroviar, maritim, aerian, prin conducte);
• evaluarea si selectia ofertantilor de servicii de transport, la care apeleaza firma;
• consolidarea transporturilor;
• stabilirea rutelor de transport;
• programarea transporturilor.

4. Gestiunea stocurilor este o componenta esentiala a sistemului logistic, ce ofera utilitatea de timp asteptata de clienti. Din perspectiva profitabilitatii logistice, stocurile detin o pondere critica in ansamblul costurilor. In privinta gestiunii stocurilor, printre activitatile principale realizate de logisticieni, se inscriu:

• elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale produse finite;
• stabilirea mixului de produse din stoc (strict stocului), in functie de contributia diverselor articole la vanzarile/profitul firmei;
• determinarea stocului de siguranta si a nivelului de reaprovizionare (marimea stocului la care se lanseaza o noua comanda de reaprovizionare);
• aplicarea strategiei "just-in-time".

5. Prelucrarea comenzilor apartine, la randul ei, categoriei componentelor de baza ale sistemului logistic. Impactul sau asupra performantei logistice se materializeaza in marimea intervalului de timp de la transmiterea comenzii de client pana la primirea marfii, precum si in declansarea operatiunilor de livrare a marfurilor si oferire a serviciilor. Ca activitati cheie in acest domeniu pot fi enumerate:

• determinarea procedurilor de primire a comenzilor (metoda de transmitere, restrictiile de timp si cerintele privind marimea comenzii);
• stabilirea metodelor de transmitere a informatiilor referitoare la comenzi in cadrul firmei;
• definirea ordinii de prioritate in prelucrarea comenzilor;
• alegerea variantei de onorare a comenzii, numai din stocul disponibil si/sau din productie (in cazul unei rupturi de stoc).

Din cadrul activitatilor de sustinere fac parte urmatoarele:

1. Depozitarea marfurilor este considerata o componenta de sustinere, intrucat nu este prezenta in sistemele logistice ale tuturor firmelor. Produse cum sunt automobilele, de exemplu, nu necesita existenta unor depozite pentru pastrarea pe o perioada mai indelungata. Principalele activitati legate de depozitarea marfurilor sunt:

• stabilirea necesarului de spatii de depozitare;
• alegerea amplasamentului depozitelor;
• determinarea numarului de depozite necesar;
• stabilirea configuratiei depozitului;
• amplasarea marfurilor in spatiul de depozitare.

Influentata in mod direct de deciziile referitoare la depozitare, manipularea produselor are o pondere considerabila in costurile logistice. Totodata, ea are impact asupra duratei ciclului comenzii si, implicit, asupra nivelului serviciului pentru clienti. Eficacitatea manipularii materialelor este conditionata de urmatoarele activitati:

• alegerea echipamentului de manipulare (manuale, mecanizate);
• uniformizarea incarcaturilor (consolidarea unor ambalaje de dimensiuni mici intr-o incarcatura de marime mai mare) prin paletizare si containerizare;
• introducerea/prelucrarea materialelor in/din spatiul de depozitare.

3. Ambalarea de protectie permite ajungerea marfurilor la clienti, in conditiile dorite. Ea nu se refera la ambalajele individuale ale bunurilor de consum care au si rolul de promovare a produsului. Ca activitati legate de ambalarea protectoare, care sustin logistica marfurilor, pot fi enumerate:

• proiectarea de ambalaje care sa raspunda cerintelor proceselor de manipulare;
• realizarea de ambalaje care sa asigure integritatea produselor pe durata transportului si pastrarii;
• asigurarea de ambalaje care sa protejeze marfurile contra pierderilor si deteriorarilor.

4. Fluxurile informationale sunt o parte integranta a sistemului logistic, care faciliteaza derularea tuturor activitatilor de baza si de sustinere. Disponibilitatea datelor actuale, suficiente si relevante contribuie la cresterea eficientei deciziilor strategice si operationale. Informatia logistica face posibila desfasurarea operatiunilor de planificare si control. In randul principalelor activitati pe care le presupune functionarea sistemului informational logistic se includ:

• culegerea si prelucrarea datelor;
• analiza informatiilor;
• elaborarea rapoartelor necesare (de exemplu, situatia onorarii comenzilor, situatia stocurilor etc.);
• stabilirea unor proceduri de stocare a datelor;
• controlul fluxului de informatii.

Aparenta unei anumite activitati la categoria activitatilor de baza, respectiv de sustinere nu este stricta. O activitate de sustinere poate deveni activitate de baza, in functie de modificarile care au loc la nivelul fiecarei unitati strategice de afaceri. totodata, incadrarea unei operatiuni intr-o categorie poate sa difere de la o intreprindere la alta, in functie de obiectul de activitate.