Comportamentul si trasaturile managerului. leadership-ul.

COMPORTAMENTUL SI TRASATURILE MANAGERULUI. LEADERSHIP-UL.

Dimensiunile etice ale activitatii de management privesc, in primul rand, fiecarui om (dorintele, conceptiile, convingerile proprii, temperamentul, etc.), iar factorii comportamentul cadrelor de conducere in indeplinirea obligatiilor de serviciu, dar si in viata lor personala. Comportamentul unui conducator este rezultatul influentei a doua grupe de factori: interni si externi. Factorii interni sunt determinati de particularitatile externi privesc influenta mediului social asupra omului.

In activitatea manageriala, un rol important il are comportarea conducarilor fata de oameni. Exista conducatori cu o buna pregatire profesionala, dar care nu stiu sa se comporte cu oamenii, manifestand lipsa de tact, de politete, de calm, de respect fata de subalterni si de aceea intampina greutati in munca lor. Alti conducatori, desi poate mai putin valorosi din punct de vedere profesional, dar prin tact, intelegere si politete fata de oameni obtin rezultate mai bune, iar colaboratorii si subalternii ii sprijina.

In acest sens in literatura de specialitate contemporana este introdusa notiunea de leadership. Leadership-ul reprezinta procesul de insufletire si incurajare a altora sa lucreze din greu pentru a indeplini sarcini importante, in acelasi timp fiind una dintre cele mai populare probleme ale managementului. Cu schimbarile tehnologice rapide, intensa concurenta globala si diversitatea fortei de munca a noului loc de munca, leadership-ul este esential pentru management.

Conform acestor explicitari, leadership-ul poate fi definit ca abilitatea unei persoane de a exercita un tip de influenta prin intermediul comunicarii asupra altor persoane, individuale sau in grup, orientandu-le spre indeplinirea anumitor obiective.

Exercitarea influentei asupra altor persoane reprezinta esenta leadership-ului. Leadership-ul formal, care se refera la managerii dintr-o organizatie, reprezinta dreptul formal sau legitim al acestora de a influenta alte persoane, in virtutea pozitiei lor ierarhice in cadrul organizatiei. Leadership-ul informal nu reprezinta un drept oficial de a-I influenta pe altii, ci rezida in calitatile intrinseci ale unei persoane de a exercita o influenta in cadrul unui grup informal. Influenta asupra altora se poate exercita pe o gama larga de cai, care se extind de la cea amiabila la cea coercitiva.

In acest sens, comportamentul unui conducator poate fi analizat din punct de vedere al comportamentului fata de subordonati si fata de superiori.

Comportamentul conducatorului fata de subordonati. Conducatorul trebuie sa-i cunoasca pe subalterni cat mai bine, sub toate aspectele, sa-i evalueze corect si sa actioneze pentru formarea unui atasament fata de intreprindere. In comportamentul fata de subalterni, conducatorul trebuie sa fie principial, sa nu favorizeze pe unii in defavoarea altora, sa respecte strict legile, sa nu incalce reglementarile cu privire la promovarea si incadrarea in munca, pe cel referitoare la retribuirea personalului, etc., deoarece acestea ii submineaza autoritatea si creaza precedente de incalcare a dispozitiilor. O cerinta elementara de comportare civilizata este politetea, in baza careia fiecare conducator de la orice nivel ierarhic trebuie sa stie cum sa se adreseze oamenilor. Folosirea unui ton aspru si brutal genereaza un sntiment neplacut, dezvolta antipatia subalternilor. Cand ajunge intr-un loc de munca (birouri, sectoare, sectii) conducatorul trebuie sa salute primul, sa nu astepte sa fie salutat de catre lucratori. Subalternii trebuie sa aiba incredere in conducatori, in capacitatea lor de a dirija activitatea, incat sa realizeze atat obiectivele care stau in fata unitatii, cat si aspiratiile de afirmare si stimulare morala si materiala a tuturor. Neincrederea este provocata de unele manifestari negative care apar in comportamentul conducatorului, ca, de exemplu, neconcordanta dintre vorba si fapte si lipsa colaborarii directe intre conducatori si subordonati.

Comportamentul conducatorilor fata de superiori. In munca pe care un conducator o efectueaza, preocuparile sale sunt activitatile care se desfasoara in unitatea pe care o coordoneaza, forurile superioare fiind un sprijin indreptat spre desfasurarea in cele mai bune conditii a acestor activitati.

In tabelul 6.1. se arata multitudinea surselor puterii, care se bazeaza pe pozitia detinuta de o persoana, si a doua multime, pecare se bazeaza calitatile personale.

Tabelul 6.1.

Sursele de putere ale pozitiei si puterii personale folosite de manager

(dupa Ionescu Gh. s.a., 2001)

Pentru a indeplini aceste cerinte, managerul trebuie sa posede atat calitati si aptitudini native, cat si o serie de aptitudini si cunostinte dobandite prin studiu si experienta, iar in plus dorinta de a conduce.

Inteligenta - reprezinta o cerinta necesara oricarei profesiuni, dar indispensabila conducatorilor, deoarece ea presupune garantia alegerii, din multimea alternativelor posibile, a variantei optime pentru rezolvarea problemelor complexe ce apar in productie.

Memoria - este aptitudinea de a pastra si a reproduce diferite notiuni sau fapte. Memoria mecanica se refera la redarea unor elelmente fara a le patrunde sensul, iar cea logica presupune si intelegerea fenomenelor. Conducatorii trebuie sa posede mai ales o memorie logica.

Spiritul de observatie - este indispensabil unui conducator, consta in capacitatea de a sesiza esentialul fenomenelor.

Capacitatea de concentrare - reprezinta posibilitatea de orientare selectiva a cunostintelor dintr-o anumita sfera de activitate spre rezolvarea unor probleme specifice. In conditiile unitatilor agricole, unde se desfsoara simultan foarte multe procese de productie, conducatorii trebuie sa se concentreze si sa sesizeze uneori semnale foarte slabe, dar cu repercusiuni negative si grave asupra intregii activitati.

Viziunea de perspectiva - este o calitate absolut necesara mai ales conducatorilor de la nivelurile ierarhice superioare, deoarece cunoscand problemele noi care apar in orientarea politica, in domeniul de specialitate si in stiinta conducerii, trebuie sa-si formeze o imagine clara si corecta in ceea ce priveste dezvoltarea unitatii economice si a propriei persoane.

Flexibilitatea gandirii - este absolut necesara conducatorului creator, pentru evitarea activitatii de rutina, in vederea aplicarii principiilor si metodelor stiintifice.

Varsta - fara a fi o calitate sau un factor restrictiv profilului psihosocioprofesional al conducatorului, determina robustete psihica si rezistenta fizica. In munca de conducere s-a constatat ca la varsta de 35-45 de ani, conducatorii poseda maximum de resurse fizice si psihice si experienta suficienta. In acest intreval de varsta se realizeaza echilibrul optim intre energie, entuziasm si prudenta.

Cultura generala - participa la conturarea profilului psihosocioprofesional al conducatorului, evitand stirbirea autoritatii si chiar compromiterea in fata colectivului condus. Relatiile cu oamneii presupun vocabular, tinuta, stil de munca corespunzator, care depind de educatia si de nivelul de cultura al conducatorului.

Experienta conducatorului - contribuie la intregirea capacitatii de conducere, deoarece arta conducerii se desprinde in conditii concrete, nu poate fi invatata numai din carti.

Reunind calitatile si insusirile native cu cele primite prin studii si experienta, cadrele de conducere trebuie sa posede, ca trasaturi specifice, dubla profesionalizare.

Pregatirea profesionala este realizata prin studiile de specialitate, pe baza carora sunt insusite cunostintele teoretice si experienta practica a diferitelor domenii de activitate, la care trebuie adaugata o larga informare asupra proceselor de productie din unitatea respectiva si analiza atenta a lor, sub toate aspectele si concretizate in priceperea de a lua decizii de calitate.

Dubla profesionalizare - este o trasatura a mangerului care reclama acestuia cunostinte, calitati profesionale si de specialitate si cunostinte din domeniul stiintei conducerii, precum si talent organizatoric pentru a le aplica. In scopul conducerii competente, managerului trebuie sa cunoasca toate conditiile productiei si sa aiba o competenta profesionala corespunzatoare, chair daca este ajutat in munca sa de un colectiv de specialisti foarte buni si colaboratori care furnizeaza si analizeaza informatiile necesare procesului de productie.

Conducatorii trebuie sa posede cunostintele oferite de stiinta manageriala, ceea ce inseamna o a doua profesionalizare a acestora. Aceasta presupune invatarea, prin mijloace organizate de formare si perfectionare sau prin auto-perfectionare, a teoriei stiintei managementului si a modului de aplicare a acestei teorii.

Organizarea este un atrubut al conducerii, iar capacitatea organizatorica a conducatorului, care se dezvolta si se cosolideaza in activitatea practica, trebuie sa se manifeste atat in ceea ce priveste munca sa proprie, cat si a colaboratorilor si subalternilor sai. Conducatorul trebuie sa cunoasca si sa gasesaca cele mai eficiente modalitati de alocare si combinare a resurselor materiale si umane pentru realizarea obiectivelor din planurile economice.

Ca trasaturi etice, conducatorul trebuie sa aiba o atitudine morala demna, sa promoveze in randul lucratorilor disciplina, responsabilitatea si spiritul de initiativa. Referitor la etica se au in vedere principiile si normele pe care se intemeiaza moralitatea actiunilor umane, in functie de sistemul valorilor promovate (binele, dreptatea, onestitatea), etc.

Toate aceste calitati, cunostinte, aptitudini si trasaturi definesc profilul psihosocioprofesional al conducatorului. Ca cerinte, ele pot fi exprimate in trei grade de necesitate: absolut necesare, necesare, de dorit.