Unul dintre fiii lui Mircea cel Batran a fost Vlad, supranumit ,,Dracul". Din 1431 si pana in 1436, Vlad Dracul a trait in Transilvania. El a locuit intr-o casa din Sighisoara, in care isi instalase si o monetarie, din ale carei venituri se intretinea. Prin 1428-1429 i se nascuse un fiu, caruia ii daduse numele de Mircea, in amintirea tatalui sau. Nu dupa multa vreme a venit pe lume inca un baiat, care a primit numele tatalui, Vlad.
Toate acestea au luat sfarsit in anul 1436, cand Vlad Dracul, aliat cu cei doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Ilias si Stefan, ajunsi domni ai Moldovei, a ocupat tronul parintesc al Tarii Romanesti. O viata noua a inceput pentru el si pentru fiii lui, la care s-a adaugat un al treilea, Radu, viitorul domn Radu cel Frumos.
Educatia pe care a primit-o Vlad nu s-a deosebit de aceea a cavalerilor occidentali din aceea vreme. De la varsta de sase ani, copilul era luat din grija mamei sale si dat in seama unor dascali, de obicei boieri. Copilului i se dadeau in special precepte privind caracterul divin al domniei, i se explicau raporturile dintre domn si boier, dintre domn si supusi, principiile generale ale politicii externe si modul de conducere a razboaielor.
In anul 1442, nenorocirile au reinceput sa se abata asupra Tarii Romanesti. Evenimentele care au urmat au dus la pierderea domniei de catre tatal lui Vlad Tepesi. In vara anului 1444, dupa incheierea unei paci intre Ungaria si Imperiul otoman, pace la care adera si Tara Romaneasca, Vlad Dracul si-a trimis doi fii, pe Vlad Tepesi si pe Radu cel Frumos, ca ostateci la turci. Ei au fost dusi in Asia mica, intr-o cetate izolata in muntii Anatoliei, numita Egrigöz, astazi un mic orasel in tinutul Kütahya, unde au stat pana in 1448. In acel an, toamna, scapat din inchisorile turcesti, Vlad Tepesi s-a refugiat in Moldova, unde domnea ruda sa Alexandrel, fiul lui Ilias. A ajuns pe tronul tarii printr-o fapta de sange, anume uciderea lui Vladislov al II-lea.
Anul 1459 a fost anul de cotitura al domniei lui Vlad Tepesi. Incepand de atunci el n-a mai platit haraci turcilor, bizuindu-se pe ajutorul lui Stefan cel Mare si al lui Matei Corvin. In tara a reusit sa faca liniste si sa taie din radacina uneltilire vrajmasilor. In vara anului 1459, chiar in ziua de paste, a avut loc pedepsirea boierilor si a orasenilor targovisteni pentru a razbuna uciderea fratelui sau, Mircea.
Masurile radicale pe plan intern aveau drept scop pregatirea tarii pentru marea infruntare cu otomanii, pe care domnul roman o simtea ca se apropie. Mahomed al II-lea ii ceru in iarna anului 1461 tributul neplatit de trei ani, adaugand si 500 de copii pentru corpul de ieniceri. Tepesi trebuia sa se prezinte personal cu tributul la Sublima Poarta. El a respins toate pretentiile Portii.
Fiindu-i dezvaluita o incercare a turcilor de a-l prinde intr-o cursa, aprigul domnitor trase in teapa pe conducatorul turc al Nicopolei Hamza-pasa, impreuna cu secretarul grec Catavolinos si o trupa de soldati. La 11 februarie, Dunarea, de la Vidin pana la varsare, era controlata de trupe romanesti. Tepesi statea in Giurgiu si scria regelui Ungariei, cerandu-i ajutor.
La venirea primaverii, insusi sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, in fruntea unei numeroase armate, a aparut la Dunare si a pornit o expeditie de pedepsire a lui Tepesi. Fortand trecerea Dunarii pe la Vidin, oastea turceasca a inceput inaintarea prin Tara Romaneasca, spre Targoviste, capitala tarii. Caldura era inabusitoare in campia olteana. Turcii se indreptau cu pierderi mari spre Targoviste. In drumul ei nu intalneau nici cetati, nici orase, pe care sa le asedieze, ci doar, nevazuti, pe ostasii lui Tepesi, care ii hartuiau in continuu. Detasamentele otomane plecate dupa prada erau atacate erau atacate sistematic, granele arse, fantanile otravite.
In noaptea de 16 spre 17 iunie a avut loc una dintre cele mai indraznete actiuni - un atac de noapte avand ca scop uciderea sultanului Mahomed al II-lea. Sultanul cand a aflat i-a chemat pe ostasi, le-a infatisat situatia si i-a convins sa invadeze tabara dusmana si fie sa cada vitejeste in lupta, fie sa se razbune impotriva dusmanului. Dupa ce Tepesi a provocat un mare macel, imparatul turcilor, pierzand increderea in privinta situatiei, a parasit in ascuns tabara si a luat-o la fuga.
Retragerea otomanilor a fost grabnica si rusinoasa. Armata bantuita de ciuma si injumatatita, a ajuns la Andrianopole abia pe la sfarsitul lunii iulie. La Braila a fost lasat Radu cel Frumos, ape ai convinge pe boierii munteni sa-l tradeze pe Tepesi.
Venit sa se intalneasca cu regele ungur, Tepes, care nu banuia nimic, a fost arestat. Fara sa fie lasat sa se justifice, a fost trimis la Buda, apoi la castelul Visegrad, unde a stat 12 ani. Abia in 1475 a fost eliberat si regele I-a dat posibilitatea sa lupte din nou impotriva otomanilor.
In vara aceluiasi an a participat, cu gradul de capitan, la o campanie in Serbia, impotriva aceluiasi imperiu. Un an mai tarziu, in noiembrie 1476, va reusi cu ajutorul lui Stefan cel Mare sa reocupe tronul tarii.
Revenit pe neasteptate cu ajutor turcesc, fostul domn Basarab Laiota, l-a surprins pe Tepes care avea in jurul sau o garda de numai 200 de moldoveni lasati de Stefan cel Mare si l-a ucis intr-o zi rece de iarna a anului 1477.
Marele voievod nu implinise nici 50 de ani, dar devenise cunoscut in toata Europa. Luptele duse impotriva turcilor trezisera admiratia principilor italieni si germani, a Venetiei si a papei, ba chiar a lui Mahomed al II-lea.
