Originea tracilor. Tracii sunt cei mai vechi locuitori din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic carora, datorita autorilor antici, le cunoastem numele. Dar pentru a studia originea tracilor este necesar sa stim cine au fost predecesorii lor. Despre aceasta ne povestesc doar materialele descoperite de arheologi.
In linii mari se poate afirma ca la etnogeneza tracilor au participat doua componente de baza: triburile locale de agricultori si crescatori de animale din spatiul Carpato-Balcano-Pontic si triburile de pastori veniti din stepa euroasiatica, numiti conventional indoeuropeni.
Indoeuropenii se evidentiaza incepand cu intersectia mileniilor III - II i.Chr. Aceste triburi de pastori s-au extins din stepa euroasiatica pana la oceanul Atlantic la Vest si raul Ind la Est. Ei inaltau pretutindeni tumuluri - "Kurgane ", unde isi inhumau (apoi si incinerau) mortii peste care asterneau ocru rosu-simbol al sangelui, adica al vietii. La inceput toti indoeuropenii vorbeau aceeasi limba. Cu timpul, insa, contactele lor cu diverse triburi locale au dat nastere unor mari grupuri etnice: iranienii, elinii, italicii, celtii, germanicii.
in spatiul Carpato-Dunarean triburile de pastori indoeuropeni au intrat in contact cu triburi sedentare neolitice. Unele dintre acestea sunt cunoscute ca purtatori ai culturii Cucuteni (sau Cucuteni-Tripolie), recunoscuta in istorie drept cea mai veche civilizatie europeana. Convetuirea triburilor venite cu cele locale a pus baza unei prime sinteze, conventional numite pretracice. Indoeuropenii si-au impus limba, dar au fost asimilati de catre populatia locala. O problema discutata de catre istorici este determinarea timpului si locului acestei sinteze.
Istoricii bulgari sustin ca sinteza s-a produs in Peninsula Balcanica inca in epoca neolitica (mileniile IV-III i.Chr.). Istoricii romani scriu despre o asemenea sinteza in epoca bronzului. Ea si-a gasit expresie in cultura arheologica Monteoru (mileniul II i.Chr.) La cumpana mileniilor II-I i.Chr., odata cu inceputul epocii fierului, in spatiul Balcano-Carpatic se cristalizeaza etnia tracilor timpurii. (La est de Carpati sapaturile de la Sihleanu, Ramnicile, Holercani, Hansca; in spatiul intracarpatic -Igrita-Lapus si la sud-vest de Carpati - Suzoni, Bolde-Karaburma).
Istoricii romani considera ca grupurile pretracice, constituite in regiunea actualului Banat (Romanesc si Sarbesc), s-au extins spre Vest in secolele XIV-XII i.Chr., atingand bazinul Transilvaniei si Est-Carpatic, unde au intrat in contact cu triburile culturii Noua. in Transilvania, in afara de cultura Noua, erau prezente si alte culturi locale - Wieltemberg, Otomani etc. in urma contactelor dintre diferite triburi s-au format tracii timpurii. Acest proces are loc in perioada trecerii de la epoca bronzului la cea a fierului. Epoca fierului se imparte in doua faze (varste). Prima faza a fierului, raspandita la tracii timpurii, era numita Hallstattul tracic (dupa o localitate din Austria) si cuprinde perioada anilor 1200-650/600 i.Chr. O a doua faza a epocii fierului, numita Latene (dupa o plaja a unui lac din Elvetia), va cuprinde perioada 650/600 i.Chr. -105 d.Chr.
La prima varsta a fierului s-a produs procesul de individualizare si consolidare a lumii tracice, care popula spatiul de la Marea Egee si peninsula Anatolica-la Sud, si pana la raul Nipru - la Nord; de la Tisa Superioara - la Vest, pana la Marea Neagra -la Est.
Sapaturile arheologice din diferite zone locuite de traci au scos la iveala multe monumente ale culturii lor materiale (Insula Banului la Dunare, la Babadag (in Dobrogea), Cozia (in Muntenia), Saharna-Solonceni (Republica Moldova), Cernolesc (la est de Nistru) etc.), care prezinta un ansamblu de culturi inrudite ale hallstattului tracic timpuriu, toate apartinind lumii tracice.
Triburile tracilor. Tracii au fost atestati pentru prima data in izvoare scrise in poemele lui Homer "Iliada " si "Odiseea ".
Tot aici apare si denumirea teritoriului locuit de acestia - Trada (secolul al XIII i.Chr.)
Istoricul Herodot (484-425 i.Chr.) afirma ca " "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, dupa cel al inziloi ".
Numarul triburilor lor depasea cifra de o suta. Acelasi autor afirma ca "daca ar avea un singur conducator sau daca tracii s-ar intelege intre ei, neamul lor ar fi de nebiruit si cu mult mai puternic decat toate neamurile ".
La cumpana mileniilor II-I i.Chr. tracii inregistreaza o maxima extindere teritoriala, cea mentionata mai sus. Spatiul imens ocupat de ei a favorizat aparitia diferentierii lor lingvistice si culturale. Ca urmare, pe parcursul primei jumatati a mileniului I i.Chr. tracii timpurii s-au divizat in cei situati la sud de Muntii Balcani (Haemus) - tracii de sud (meridionali) si cei de la nord de acesti munti-tracii de nord (septentrionali).
La sud de Balcani autorii antici au mentionat urmatoarele triburi: odrisii, briantii, coralii, crestonii, crobizii, moesii, tribalii, besii etc.
Dintre triburile balcanice o organizatie statala au reusit sa formeze odrisii. Regatul lor a fost intemeiat de Terves I (470-440 i.Chr.), urmat apoi de regele Sitalkos (440-424 I.Chr.). Istoricul grec Tucidide (460-398 I.Chr.) scria ca "intemeierea regatului odrid a creat o forta care nu era intrecuta decat de sciti ".
Regatul dispunea de 150.000 de luptatori, dintre care o treime erau calareti.
La nord de Balcani locuiau getii (pe ambele maluri ale Dunarii), daci (in zona intermontana a Carpatilor), costobocii (nordul Transilvaniei), tiragetii (la gurele NisŽtrului), carpizii (in centrul si nordul Moldovei), agatarsii (in Transilvania si Podisul Moldovenesc) s.a.
La mijlocul mileniului I i.Chr. in viata tracilor de nord se produc schimbari esentiale cu caracter economic, politic si cultural, generate de factori interni, precum si de influenta civilizatiei eline, a tracilor de sud si a scitilor.
in procesul de consolidare a tracilor de nord un rol deosebit le-a revenit getilor, care locuiau pe teritoriul dintre Balcani, Bug, Muntii Carpati si Marea Neagra. In acest spatiu au fost descoperite 345 de monumente ce le apartineau, majoritatea carora (242) erau situate la Est de Carpati.
Getii locuiau in cetati fortificate si aparate de maluri abrupte sau dealuri stancoase. in Codrii Orheiului asemenea cetati erau situate la Butuceni, Furceni, Mascarauti, Scoc, Potarca etc. Cetatea de la Butuceni apare la intersectia secolelor X-
IX i.Chr. in secolele IV-II devine una din cele mai puternice fortposturi militare, fiind, posibil, centrul unei formatiuni politice.
Prima mentiune cu caracter istoric despre geti provine de la "parintele istoriei " Herodot. in relatarile sale despre campania imparatului persan Darius impotriva scitilor (anul 514 i.Chr.) el scrie despre rezistenta opusa de geti armatei persane. Aceasta impotrivire a avut consecinte grele - getii "au fost robiti pe data, macar ca ei sunt cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci ".
Pe masura intrarii getilor in sfera de interese a lumii grecesti, numarul informatiilor despre ei creste. Legaturi de durata dintre geti si greci s-au stabilit odata cu crearea coloniilor grecesti in bazinul Marii Negre. Pe malul dobrogean, in secolul al. VII-lea. i.Chr. sunt create coloniile Tomis, Histria, Callatis (Mangalia) s.a. in secolul al Vl-lea i.Chr. la gurile Bugului de sud apare colonia Olbia, iar la limanul Nistrului-colonia Tira. De tot in bazinul pontic au fost create circa 90 de colonii.
Coloniile au adus o civilizatie superioara celei bastinase, cea ce a accelerat progresul populatiei getice, in secolele IV-III i.Chr. la ei incepe procesul de constituire a uniunilor de triburi, apoi a unor structuri militare si politice, predecesoare formarii statului (vezi capitolul 2).
Limba tracilor. Limba traca se inrudea cu alte limbi indoeuropene: sancrita, iraniana, balta veche, ilirica, idiomurile slave. Toate aceste limbi formau grupul satem al limbilor indoeuropene (un alt grup - kentum-formau limbile: greaca, latina, celta,
germana).
Sunt foarte putine date istorice despre limba tracilor. Versurile lui Ovidiu scrise in limba getica la Tomis (anii 8-17 d.Chr.) nu s-au pastrat. O inscriptie in limba traca a fost descoperita in 1912 la Ezerovo in Bulgaria. Inscriptia era scrisa cu caractere grecesti. Despre limba tracilor se poate judeca si dupa numele proprii toponimice, dupa denumirea ierburilor de leac care s-au pastrat in izvoare istorice.
Stabilirea unei limbi comune pe intreg spatiul locuit de traci prezenta o forma a unitatii lor etnice.
Divizarea tracilor in doua grupuri mari - de nord si de sud a stimulat diferenŽtierea lor lingvistica. Unii cercetatori sunt de parerea ca este vorba de doua dialecte, iar altii, - de doua limbi diferite. Ultimii invoca argumentul ca la tracii de nord denuŽmirile cetatilor se terminau cu sufixul - "dava ", iar la cei de sud - cu "para ", insa dupa cum relata scriitorul antic Strabon, toti tracii vorbeau aceeasi limba, cu mici diferente, de unde se impune concluzia ca limba unica a tracilor avea doua dialecte.
Ocupatiile si modul de viata. Tipul principal de asezare a tracilor era satul, alcatuit dintr-un numar restrans de locuinte. Casele construite la suprafata aveau pereti din barne, impletite cu nuiele si unse cu lut. Mai rar se foloseau locuinte sub forma de colibi si bordee. Multe localitati erau amplasate pe locuri inalte, fiind inconŽjurate cu santuri umplute cu apa. Localitatile intarite serveau drept resedinte ale capeteniilor de triburi (asemenea resedinte erau la Butuceni (Orhei), Racatau (Bacau), Otomani (Bihor), Sarata Monteoru, Babadag etc.)
Tracii, conform izvoarelor istorice, si mai ales conform imaginilor de pe Columna lui Traian si Tropeaum Traiani (din Dobrogea), erau oameni de statura potrivita, puternici, aveau un termperament aprins, erau luptatori experimentati in multe conflicte militare. Mediul natural in care traiau si modul de viata care il duceau le asigurau o viata lunga. Ei se imbracau in camasi lungi incinse cu brae, purtau pantaloni (itari) din canepa sau in, dar iarna cojoace. Persoanele din mediul aristoŽcratiei tribale (numiti tarabostes sau, in latina, "pileati ") purtau pe cap caciuli de postav, pe cand oamenii de rand (numiti comati sau, in latina, "capillati ") erau cu capul descoperit, iar la necesitate il acopereau cu o gluga. Femeile purtau camesi cu maniei croite din materialul intreg, catrinte (fuste), iar pe cap o basma. Acest port se aseamana cu portul national al taranilor romani de astazi din zona de munte.
Tribul era forma principala de convetuire a tracilor. Fiecare trib avea un teriŽtoriu propriu. Conducatorii razboinici si slujitorii cultelor religioase (sacerdoti!) aveau un rol deosebit in organizarea tribului. Posibil ca pe langa conducatorul tribului exista un sfat al batranilor, reprezentanti ai aristocratiei tribale. Aceasta parte activa a membrilor comunitatii capata posibilitate de a acumula bunuri materiale, ceea ce va duce la o stratificare sociala.
Ocupatiile tracilor au progresat in continuu, avand la baza agricultura, cresterea animalelor, mestesugurile. Agricultura primitiva se practica cu brazdarul din lemn sau corn de cerb. in secolul al V-lea I.Chr, in agricultura se generalizeaza unelte de fier. in secolul al II-lea i.Chr. tracii de nord au preluat de la tracii de sud brazdarul de fier. O ocupatie de baza era si cresterea animalelor. Spre sfarsitul mileniului al II-lea i.Chr. tracii foloseau calul domestic in activitatea gospodareasca si militara. Dintre mestesuguri cele mai importante era metalurgia (prelucrarea bronzului, apoi a fierului, a metalelor pretioase) si ceramica, in prima jumatate a mileniului I i.Chr. tracii au preluat roata olarului, probabil de la greci.
Arta si credintele tracilor. Arta tracilor si-a gasit intruchiparea in ornamenŽtarea ceramicii, in figuri zoomorfe si antropomorfe din lut ars, in podoabe de bronz, aur, argint, decoruri pe unele arme. Aceste opere marturisesc despre un gust frumos si o tendinta de a reda cu multa fidelitate realitatea. Influentele externe (grecesti, scitice etc.) se imbina armonios cu elementele locale.
Decorul in forma de cerc de pe vase si arme denota atasamentul tracilor fata de cultul Soarelui. Credinta lor era politeista (mai multi zei). Zeul suprem era Zalmoxis (dupa Herodot) sau Zamolxis (dupa Strabon). Herodot scrie si despre zeul Gebeleizis, zeul soarelui. In opinia unor istorici acesta a fost initial numele zeului suprem al dacilor, care apoi a fost inlocuit cu Zamolxis.
Autorii antici scriu ca tracii credeau in nemurire. Se credea ca cel decedat pleaca la Zamolxis. La fiecare 4-5 ani tracii trimiteau zeului suprem un sol, sacrificand cu acest scop pe un membru de vaza al tribului (prin aruncarea peste suliti ridicate in sus). Tracii practicau atat incinerarea (arderea), cat si inhumarea (inmormantarea) celor decedati, in mileniul I i.Chr. predomina incinerarea.
