S-a nascut la 15 februarie 1851.
Scoala primara - la Dorohoi si Iasi.
Bursier al Liceului "Sfantul Sava" din Bucuresti.
Licentiat in stiinte fizico- matematice al Universitatii din Bucuresti (1874).
Licenta in matematica, la Paris (1875).
Licenta in fizica, la Paris (1876).
Doctor in Stiinte, la Paris, in 1878, cu teza "Sur l'invariabilite des grandes axes des orbites planetaires".
Profesor la Liceul "Mihai Bravu" si la universitatea din Bucuresti.
Ministru al Instructiunii Publice in anii 1897-1899, 1901-1904 si 1907-1910.
Membru al Academiei Romane, in cadrul careia, in sedinta din 18 Mai 1912, a prezentat comunicarea "Pata cea mare rosie de pe planeta Jupiter".
A murit la 17 Decembrie 1912.
Personalitatea cea mai reformatoare a epocii(inceputul secolului XX n.s.) este Spiru Haret. S-a nascut la 15 februarie 1851 la Iasi. Studiile si le-a facut la Dorohoi, Iasi si Bucuresti. In 1862 intra ca bursier(era copil sarac dar foarte dotat pentru studiu) la liceul Sf. Sava. In decembrie 1870, desi student in anul II la fizico-matematica, obtine prin concurs catedra de matematica la Seminarul central. Dupa un an a renuntat la catedra si si-a continuat studiile la Universitate. Isi ia licenta in 1874, la 23 de ani. Se inscrie la concursul de bursa instituit de Titu Maiorescu; reuseste si pleaca pentru doi ani la Paris. In 1874 isi ia licenta in matematica, iar in august anul urmator in fizica. Doi ani mai tarziu isi ia doctoratul tot la Paris, cu teza "Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare", ducand mai departe si corectand cercetarile lui Laplace, Loius de Lagrange si Denis Poisson asupra varietatii axelor orbitelor planetare. Haret pune in evidenta "termenii seculari puri" si pentru "gradul al treilea", ceea ce infatisa intr-o alta lumina stabilitatea sistemului planetar. Eruditul matematician si astronom Jules Henri Poincaré observa: "In 1878 Spiru Haret a dovedit existenta termenilor seculari de gradul III si acest rezultat a provocat o mare uimire" In 1885 teza de doctorat al lui Haret e republicata in Analele Observatorului Astronomic din Paris. Din nou de Poincaré in 1889. Facultatea de stiinte din Paris trimite o adresa Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice felicitand Romania, tara care a produs si poseda asemenea talente. Tarziu, in 1976 cu prilejul implinirii a 125 de ani de la nasterea lui Spiru Haret, un crater de pe harta Lunii, pe coordonatele: latitudine 59 de grade sud si longitudine 176 grade vest, in partea lunara invizibila, a primit numele lui Haret. Era primul roman care anunta valoarea, confirmata mai apoi, a scolii romanesti de matematica.
Spiru Haret putea sa ramana in Franta profesor universitar. A preferat insa Facultatea de Stiinte din Bucuresti, unde devine profesor inca din 1878 in urma unui stralucit concurs(din 1882 profesor de geometrie analitica la Scoala de Poduri si Sosele). Profeseaza pana in 1910, cand se pensioneaza, ba si dupa aceea, pana la moarte, tinand prelegeri de popularizare la Universitatea populara. In 1910 publica Mecanica sociala, la Paris si Bucuresti, utilizand pentru prima oara, matematica in explicarea si intelegerea fenomenelor sociale.
Dar marile realizari ale lui Haret nu sunt totusi in stiinta. El si-a parasit aproape creatia de specialitate, care ar fi putut fi atat de bogata, dupa atat de remarcabile inceputuri, pentru a se pune "la dispozitia evolutiei mediului social caruia apartinea".
Tot geniul sau creator aici se remarca. Inca din 1879 Ministerul Cultelor si Instructiunii incepe sa-l solicite. Inspecteaza scoli si face rapoarte, prezideaza comisii de examinare, este membru in altele. In 1882 e numit membru in Consiliul Permanent de Instructiune. In 1883 P.S. Aurelian il numeste inspector al scolilor. Il cunoaste bine pe D.A. Sturza, mai ales de la Academia Romana al carei membru corespondent ajunge Haret din 1879(D.A. Sturza era membru activ din 1871). Un om cu care se intelege de la inceput. Extraordinara pasiune de munca a unuia ca si a celuilalt e principalul element de legatura.
In 1885, D.A. Sturza, ajungand ministru la Culte si Instructiune Publica, il cheama pe Haret ca secretar general al ministrului(Haret tocmai publicase, cu cateva luni inainte, un Raport asupra starii scolilor, foarte documentat cu un mare curaj in sustinerea opiniilor). Cu Haret langa el, Sturza incearca reorganizarea invatamantului, dupa ce mai inainte, pe acelasi teren, esuasera P.P. Carp, Titu Maiorescu si V.A. Urechia. Nici Sturza nu e mai norocos, dar proiectul lui era foarte bine studiat si documentat(va fi un izvor pentru reformele lui Take Ionescu si Petru Poni). De pe urma colaborarii de acum, Sturza va ramane cu un mare respect pentru capacitatea lui Spiru Haret, si, ulterior, dupa ce ajunge lider al PNL, va pastra pentru el o calda pretuire. Gheorghe Adamencu isi aduce aminte ca in vremea marilor economii din 1901-1904, cu ocazia unor sporuri bugetare propuse de Haret, i-a spus: "Pentru Haret trebuie sa facem tot ce putem". Si-a taiat de la ministerul de unde era titular ca sa indeplineasca cererea lui Haret. Cu D.A. Sturza in fruntea guvernului, Spiru Haret va fi de trei ori ministru al Instructiunii Publice, intre 31 martie 1897 - 11 aprilie 1899, 14 februarie 1901 - 22 decembrie 1904 si 12 martie 1907 - 29 decembrie 1910, perioada in care a reorganizat intregul invatamant romanesc. Ministru atata timp, Haret a avut posibilitatea pe care alti ministrii ai Instructiunii de mai inainte sau dupa el, n-au avut-o(nici V. Conta, nici T. Maiorescu sau D.A. Sturza, Take Ionescu, P. Poni, C. Marzescu, S. Mehedinti, P.P. Negulescu, I. Popovici . ) aceea de a-si pune legile in aplicare, exemplu, rar in Romania, al unei opere de mare continuitate. El s-a devotat cu totul scolii si a avut marea intelepciune de a sti sa se faca tolerat de morala epocii pentru a-si trece realizarile. A fost in adevar apostol, dar fara sa se faca vreodata caz de apostolatul sau, un apostolat ce facea impresia ca se ignora - cum bine remarca Vasile Bancila. Mare in simplitatea felului sau de a fi , Haret, in situatia in care a ajuns, gratie insusirilor sale, a stiut sa-si gaseasca colaboratori admirabili si sa fie necontenit inconjurat de increderea lor. In guvern era stimat si pretuit de toti colegii. Nu refuza niciodata un serviciu(totdeauna cand se faceau bugete stiinta lui de matematica era o binefacere pentru guvernele liberale). Modest in pretentiile sale, la guvern sau in afara lui ramanea acelasi om.
Amintirile legate de Haret sunt emotionante. Prin opera sa, dar si prin felul sau de a fi, Spiru Haret a creat in opera un adevarat curent, haretismul. Esenta lui a constat in introducerea factorului cultural si economic in masa poporului roman, adica la sate, servindu-se pentru aceasta in primul rand de invatatori.
Metodele folosite de Haret nu sunt extraordinare. Sunt luate din arsenalul vremii. Dar a stiut sa le promoveze cu mare consecventa si inalta cunoastere a firii omenesti. Iata, de pilda, spre deosebire de oamenii politici ai vremii, aproape de toti, Spiru Haret are o extraordinar de bogata corespondenta, deopotriva trimisa si primita. Pentru ca el, ca nimeni altul "a avut idea si mai mult decat atat, a avut indemnul inimii - sa raspunda fiecarui invatator(si nu numai invatatorilor) care I se adresa direct". Si raspundea cu "domnule invatator" si raspundea cu "al dumitale devotat". E lesne de inteles ce simtea invatatorul caruia I se adresa astfel. Ii dadea impresia clara ca e un om util societatii. Aveau acest sentiment si cei care nu-I scriau, dar stiau ca-I pot scrie, ca e cineva din lumea inalta de acolo de la Bucuresti care se intereseaza si de ei, de munca lor. Scrisorile lui Haret depaseau nivelul individual asupra celui care ii scria si "se constituiau intr-un fenomen pentru intreaga invatatorime si pentru multi altii: preoti, profesori, cooperatisti". "Dupa conceptia unora domnilor, - spunea Spiru Haret la 4 decembrie 1903 - in Camera - ar trebui ca ministrul Instructiunii sa fie un Dalai Lama de care sa nu se poata apropia nimeni si nimeni dintre dascali sa-I nu poate vedea fata. Conceptiunea mea, d-lor, e alta: eu cred ca ministrul, oricare ministru, este dator sa fie in cea mai aproape atingere cu toti cei pe care este chemat sa-I administreze. Sa le dea indemnuri si sa le dea sfaturi; sa le dea invataminte, sa-I certe atunci cand ei gresesc. Eu asa fac. Este o munca foarte mare pentru care mi-o dau pentru aceasta, dar nu-mi pare rau de dansa." Unii chiar au zis ca aceasta corespondenta este cheia fenomenului Haret, a haretismului. Haret avea incredere in oameni si stia sa-I faca colaboratori. Nu umbla cu rafinamente de tactica. Take Ionescu promisese o data un serviciu unui partizan politic. N-a putut sa-l satisfaca si atunci l-a vizitat pe solicitant la hotel pentru a-I spune ca nu s-a putut tine de cuvant. Omul a fost foarte flatat si I-a ramas recunoscator pe viata. Spiru Haret nu facea astfel de gesturi. El era dintr-o bucata. Nu cauta admiratie, ci eficienta. Scrisorile sale sunt pline de sfaturi, de indrumari, de raspunsuri fara ocolisuri. Sunt sincere si directe. Nu-l intereseaza scrisoare ca atare, care e pentru el un mijloc, ci continutul ei, pe care nici nu s-a gandit sa-l de altfel decat simplu si direct. Haret nu scotea copii de la scrisorile sale, cum se intampla cu Titu Maiorescu, de pilda. El nu scria pentru posteritate, ci pentru acea clipa de viata pe care o traia. Cu felul sau de a fi, Spiru Haret a dat demnitatea de care avea nevoie profesiei de invatator, intr-o vreme in care profesorul era banuit a fi instigator. El a transformat invatatorul in educator, pe unii chiar in apostoli. "Haret e o dovada de ce poate sa faca un om cand se acorda cu vremea sa, cand stie totusi sa se distanteze de ea prin ideal si cand are institutia si instinctul metodei adevarate"(V. Bancila)
