.. Desi n-a parasit nici o clipa ideea instaurarii comunismului in Europa si in lume, URSS depune eforturi si reuseste sa intre in Liga Natiunilor, adera la Pactul Briand-Kellogg, adoptat in 1928 (care interzice razboiul ca instrument de reglementare a litigiilor internationale), si actioneaza decisiv in directia adoptarii conventiilor pentru definirea agresiunii, a Conventiilor Litvinov-Titulescu cum le-a definit cunoscutul om politic si jurist francez Paul Bastid, semnate la Londra, in martie 1933. Este cunoscut ca documentele semnate la Londra se constituie intr-un corolar al Pactului Briand-Kellogg in sensul ca interzic nu numai razboiul, ci si agresiunea, intr-o incercare de a asigura popoarelor intangibilitatea teritoriilor nationale si inviolabilitatea frontierelor. Ele contin si celebra definitie a teritoriului, prin care se intelege "teritoriul pe care o tara il are azi sub stapanire" (in cazul Romaniei este vorba si de provinciile care au fost incorporate sau unite cu tara in anii 1913 si 1918, si anume Cadrilaterul, Banatul, Transilvania, Bucovina si Basarabia). In acest context, este important sa se reaminteasca declaratia lui Litvinov care, la un dejun oferit in cinstea sa, la 8 martie 1933, la Londra, a tinut sa sublinieze vointa politica a tarii sale, care, semnand (o data cu Romania - n. a.) Conventia privind definirea agresorului, a demonstrat ca e "lipsita de orice dorinta de expansiune teritoriala in afara de teritoriile fixate (prin Pacea de la Versailles) si nu are nici un interes sa promoveze razboiul, ci, dimpotriva, sa-l evite".
Este, de asemenea, de observat ca majoritatea tratatelor de alianta, neagresiune, arbitraj, conciliatiune (indiferent de denumirea lor), care in perioada interbelica au avut ca obiect de reglementare aspecte care tin de dimensiunea politica, au evitat sa contravina principiilor neagresiunii si interdictiei folosirii fortei si a amenintarii cu forta, a razboiului ca instrument al politicii externe, principii care, o data adoptate prin Pactul Briand-Kellogg si Conventiile de la Londra, devenisera veritabile norme internationale cu caracter imperativ si a caror nerespectare in acordurile bi si multilaterale conduce la lovirea cu nulitatea absoluta a acestora, sanctiune ce opereaza ab initio, adica din momentul semnarii.
