Desele calatorii, prin care i se mai pierdea urma, l-au pus, de asemenea, la adapost de neplaceri. S-a ridicat mult deasupra conditiei lui de calugarfranciscan printr-o nepotolita sete de cultura.
Rabelais este un om al Renasterii prin universalitatea culturii lui din care si-a cladit un sistem de ideei noi, progresiste. Teologia incetase a indestula nestavilita "libido sciendi" a oamenilor Renasterii, si Rabelais o depaseste pentru a o lua in ras; isi insuseste medicina, filologia, dreptul, precum si toate acele limbi in care Panurge se adreseaza lui Pantagruel in momentul primei lor intalniri. Constient de puternica lui personalitate, a deschis noi drumuri, atat in medicina (prin folosirea textelor originale grecesti ale medicilor din antichitate) , cat, mai ales in literatura. In acest domeniu a creat un gen al sau, inimitabil.
In infaptuirea acestei opere sa dovedit un curaj si o perseverenta uimitoare din partea unui persecutat, mereu lovit de cenzura Sorbonei, a facut-o convins ca slujeste onenirea, luptand pentru regenerare in numele unui ideal nou. Cel mai inalt titlu a lui Rabelais este, asadar, cununa de umanist militant.
Ideea de a scrie o astfel de opera i-a venit lui Rabelais la citirea unei carti de larga popularitate. Cartea aceasta se intitula grandilocvent "Marile si Nepretuitele Cronici ale marelui si enormului urias Gargantua " si titlul continua cu multe explicatii. Autorul acestei carti a ramas necunoscut, izvoarele de asemenea. Nu era insa o noutate: documente de arhiva atesta circulatia povestii cu peste 60 de ani innainte. "Nepretuitele Cronici " povestesu aventurile unei familii de uriasi, creata prin farmecele vrajitorului Merlin, cunoscut din literatura medievala ca personaj imaginat. Uriasul Gargantua lupta in Anglia impotriva dusmanilor regelui Arthur. Dupa doua secole Gargantua este transportat prin mijloace magice - de catre zanele Morgana si Meluizina - intr-o feerica utopie. Povestea aceasta de inalta fantezie se pretindea eroica, dar urmarea si efecte comice. Le obtinea prin insistenta asupra dimensiunilor uriasului si prin precizari numerice de genul: cite piei de caine s-au folosit pentru eghiletii lui Gargantua (1509 si jumatate).
Vazand succesul acestei carti, Rabelais s-a gandit sa o exploat
eze, dandu-i o continuare. In povestea populara Gargantua era fiul unui alt urias, Grandgousier (Gatlej-mare); Rabelais s-a gandit sa istoriseasca aventurile unui fiu al lui Gargantua, Pantagruel, asa cum se cuvenea: nasterea minunata a eroului, copilaria, invatatura (cu uimitoare dovezi de precocitate) si, in sfarsit, sirul de aventuri ale tineretii, fapte extraordinare. Aceasta intentie s-a materializat si lucrarea a aparut semnata cu numele Alcofribos Naiser, anagrama lui Francois Rabelais. Pantagruel esteprezentat ca o continuare a lui Gargantua din Marile Cronici populare. Cititorul regaseste aici aceeasi atmosfera de parodie a romanelor cavaleresti, in aceeasi limba populara, cu aceeleasi efecte comice (obtinute adesea prin descrierea taliei si a capacitatii de ingurgitare a eroului, glumete precizii cifrice ca dovezi ale celor relatate). Pantagruel depaseste insa cu mult intentiile modeste ale Marilor Cronici. Episoade noi, inspirate din Orlando Furioso a lui Ariosto Morgante Maggiore a lui Pulici, si mai ales, din Baldus a lui Teofil Folegno. Ideei si experiente de viata ale autorului au fost pe larg expuse, mai cu deosebire in capitolele despre educatia uriasului. Scrisoarea lui Gargantua catre fiul sau, trimis sa studieze la Paris, constituie un starlucit imn al Renasterii, o slavire a dezvoltarii umane prin invatatura, o definire a omului dupa idealul renascentist. Educatia Evului Mediu apare insa de la inceputul operei, ea fiind reluata pe parcurs.
