Oamenii de stiinta se intreaba daca spiritualitatea poate fi macar partial explicata in termeni de retea neuronala, neurotransmitatori si chimie cerebrala. De cativa ani, cercetatorii incep sa adere la o noua disciplina care a primit chiar si un nume: "neuroteologie": studiul mecanismelor cerebrale implicate in fenomenele de credinta religioasa.
Foarte multi psihologi au afirnat ca religia este in intregime o inventie psihologica a oamenilor-nascuta din confuzia si teama a ceea ce nu puteau intelege-pentru a-i putea ajuta sa faca fata greutatilor vietii si pentru a-i asigura ca exista viata dupa moarte. Dar cercetatorii americani Andrew Newberg si Eugene d'Aquili ofera o noua explicatie, in acelasi timp profund simpla si precisa din punct de vedere stiintific: impulsul religios este inradacinat in biologia creierului uman.
Newberg si d'Aquili isi intemeiaza aceasta concluzie pe o cercetare pe termen lung a functionarii si comportamentului creierului uman.
Ei au scanat prin imagistica medicala pe baza de rezonanta magnetica creierele unor meditatori budisti si ale unui grup de calugari franciscani in timpul rugaciunilor si meditatiei. Cei doi cercetatori au descoperit ca meditatia spirituala foarte profunda provoaca o alterare in activitatea creierului. Cu alte cuvinte, ceea ce budistii numesc "a fi una cu universul" iar calugarii franciscani descriu ca fiind prezenta reala a lui Dumnezeu nu este o iluzie, nici o experienta psihologica subiectiva, sau o inchipuire a subiectului. Este un lant de evenimente neurologice succesive distincte care pot fi observate in mod obiectiv, inregistrate si chiar fotografiate.
In cartea lor "Why God won't go away", Newberg si Aquili isi argumenteaza teoriile, aducandu-si contributia pretioasa la formarea unei noi stiinte: neuroteologia. Intrebarea ultima a oamenilor de stiinta care se preocupa de neuroteologie este daca religia este doar un produs al biologiei-o iluzie neurologica. Sau chiar faptul ca creierul uman functioneaza in acest fel curios este dovada nu numai ca Dumnezeu este real, ci si poate fi atins?
Figura de mai sus a fost obtinuta in experimentul cu meditatorii tibetani printr-o tehnologie numita emisiune de pozitroni. Aceasta ne permite sa vizualizam activitatea creierului prin masurarea fluxului de sange in diferite regiuni ale sale. Imaginea din stanga arata rezultatele creierului in repaos, in timp ce imaginea din dreapta este o vedere a creierului in timpul cel mai profund moment al meditatiei. Imaginile arata ca partea frontala a creierului, care este de obicei implicata in concentrarea atentiei, este mult mai activa in timpul meditatiei.
A doua imagine arata o activitate scazuta in lobul parietal. Aceasta arie a trupului este responsabila cu simtul sinelui si al orientarii in spatiu. Blocarea tuturor impulsurilor senzoriale si cognitive in aceasta arie in timpul meditatiei are ca rezultat senzatia ca nu mai exista spatiu si timp, iar sinele este una cu lumea exterioara.
Neuroteologia a starnit, asa cum era de asteptat, numeroase controverse si curente de opinie. Adeptii ferventi ai religiei cred ca teoria ar intari opiniile ateiste: daca putem explica experienta religioasa pur si simplu ca pe un fenomen al creierului, atunci nu avem nevoie sa credem ca exista Dumnezeu.. Dar oamenii de stiinta, ei insisi persoane profund religioase, sustin ca pur si simplu incearca sa inteleaga cum poate creierul uman sa genereze experiente spirituale.
Andrew Newberg declara: "Nu incerc sa folosesc stiinta pentru a dovedi ca Dumnezeu exista sau pentru a sustine ca Dumnezeu nu exista( . )Cand oamenii incearca experiente spirituale, se simt ca si cum ar deveni una cu universul si si-ar pierde simtul sinelui. Credem ca aceasta se intampla datorita unei arii anume a creierului-daca activitatea ei este blocata, fiinta umana pierde simtul limitelor intre propria persoana si restul lumii. Prin aceasta, pana la urma ajunge intr-o stare a constiintei universale", afirma Andrew Newberg.
Teoria creierului bicameral
In 1976, Julian Jaynes, un psiholog american, a emis o teorie cat se poate de intersanta: teoria "creierului bicameral". Aceasta spune ca, inainte de epoca fierului(aproximativ cu 1200 de ani inainte de Hristos) omenirea traia intr-o stransa legatura cu zeii. Pentru ca emisfera dreapta, sediul gandirii simbolice si al imaginarului, inca nu era dominata de emisfera stanga, zona rationalului si a verbalului.
