Forme de asociere in lumea greaca

Forme de asociere in lumea greaca

Pentru cea mai mare parte a istoriei lor, grecii nu au fost in stare sa depaseasca decat rareori si cu mare dificultate fragmentarea politica. Adversitatea, tendintele hegemonice au putut sa duca nu numai la rivalitati, ci si la razboaie fratricide. Si aceasta in pofida comunitatii de limba si a unitatii religioase. Aceasta nu inseamna ca in conditiile de criza (de exemplu razboaiele greco-persane) sau din considerente de natura religioasa, starea de izolare nu a fost depasita, realizandu-se mai multe tipuri de aliante:

a. amphictionii sau ligi cultuale, de exemplu, pentru administrarea sanctuarului de la Delphi, liga ioniana (legata de templul lui Poseidon de la Mycale);

b. symmachii (aliante militare) cu sau fara organisme federale (liga delio-attica, liga peloponeziaca, liga beotiana, liga acheeana si liga etoliana), unele evoluand in sensul federalizarii, adica a crearii unei

c. sympoliteia, cu sau fara drept de cetatenie comuna (vezi liga acheeana si cea etoliana).

Nu toate aceste ligi sau federatii au avut o istorie identica. In vreme ce unele au evoluat in directia crearii de state federale, cu reprezentare egalitara a intereselor statelor membre si prin acordarea dublei cetatenii (liga acheeana), altele au alunecat in hegemonism. Este cazul primei ligi delio-attice, transformata treptat dintr-o symmachie intr-un imperiu atenian, fara recurgere la razboi, vizand exploatarea economica (tezaur, cleruhii) a partenerilor.

In ciuda tendintelor izolationiste, dupa incetarea razboiului peloponeziac, in tot cursul secolului al IV-lea i.Hr. viata politica in spatiul grec incepe sa fie dominata de ligi, nu de cetati. De altfel, o serie de voci (vezi Isocrate) si-au facut o misiune din a sustine ideea unitatii lumii grecesti incepand cu celebrul discurs panegiric din 380 i.Hr.

Cateva detalii in legatura cu tipologia acestor asocieri libere, in principiu, intre cetati avand statuat sau subinteles dreptul la autonomie politica:

A. Amphyctionii sau ligii cultuale organizate in jurul unui sanctuar. Doua asemenea amphyctionii pot fi amintite:

A 1. Liga ioniana (secolul VIII i.Hr.) care lega 12 cetati autonome in jurul templului lui Poseidon de la Mycale. In secolul V i.Hr., amphictionia a evoluat capatand unele conotatii economico-politice marcate de o emisiune monetara proprie;

A 2. Liga de la Delphi cu o structura mai elaborata prin organizarea de intruniri bianuale, existenta unui consiliu si a unei forte militare de protectie a sanctuarului. Si aici, numarul aliatilor este de 12 (poate un numar cu functie magica) si, de asemenea, s-a ajuns la folosirea ligii ca instrument politic in cazuri de arbitraj. Liga de la Delphi, prin prestigiul pe care-l conferea membrilor ei, a devenit un spatiu de manevre politice, mai ales in cazul consiliului, transformandu-se treptat intr-o unealta de presiune in favoarea unora dintre membri - Sparta, Thessalieni, Theba, Filip II.

A 3. Amphyctionii zonale, care reunesc sate nu orase. Este cazul ligii arcadiene. Originea se afla in solidarizarea a 43 de sate pentru protejarea centrului religios dedicat Despoinei de la Lycosoura si lui Zeus Lycaios. Numai ca aceasta amphictionie a evoluat spre o symmpolitie. In 475 i.Hr. exista deja o confederatie care emite o moneda proprie cu efigia lui Zeus Lycaios si a Despoinei si cu legenda Ar, Arca, Arcadion si care se constituie pe acest nucleu religios initial. Aceasta liga va intra intr-un con de umbra prin ridicarea altor ligi in Peloponez.

B. Symmachiile sau aliantele militare reprezinta forma normala de asociere in lumea greaca. Si in acest caz se pot distinge mai multe situatii:

B 1. Symmachii in care principiul autonomiei este respectat.

B 1 a. Liga peloponeziaca. Se constituie treptat incepand probabil cu mijlocul secolului VII i.Hr. De notat ca liga a mers in trepte si are ca nucleu alianta dintre Sparta si Tegeea. La sfarsitul secolului VII i.Hr. o parte a unor cetati din estul Peloponezului (Sicyona, Megara, Epidaur) au aderat la aceasta liga. Trebuie sa se atraga atentie asupra faptului ca nu exista un tratat comun de constituire. Liga peloponeziaca, in realitate, a rezultat dintr-o serie de tratate bilaterale incheiate intre Sparta si cetatile afiliate. Modul de constituire explica si gradul mare de autonomie, faptul ca nu exista organizare federala propriu-zisa, ca reuniunile ligii nu erau decat ocazionale. Singura conditie majora o reprezinta acceptarea conducerii militare a Spartei si dreptul Spartei de a propune declansarea unor conflicte. Will crede ca scopul initial al ligii a fost evitarea ridicarii Argosului si a messenienilor.

B 1 b. Liga lacedemoniana a fost creata mai tarziu, in mod sigur, dupa cucerirea Messeniei si infrangerea Argos-ului. Din nou este vorba de o structura originara careia i s-au alaturat cetati foarte importante din estul Peloponezului, dupa incetarea regimurilor tiranice (Corinth si Megara). Relatia speciala dintre Sparta si aliatii ei rezulta din numele oficial al ligii ("a lacedemonienilor si a aliatilor").

Din vechea liga s-a conservat sistemul de tratate bilaterale in raport cu Sparta, intarite de obligatii mutuale intre toate cetatile. Desi nu exista nici un element de drept federal, hegemonia Spartei era recunoscuta, de asemenea si rolul de arbitru, ca si dreptul la autonomie al aliatilor (regim politic, legi, administratie, justitie proprie). In ciuda acestei idei proclamate, Sparta incurajeaza, fara interventii directe, regimurile oligarhice. Spre deosebire de liga peloponeziaca, cea lacedemoniana are si organisme federale - un consiliu ce se reunea la Istm si era convocat ocazional in caz de situatii grave (razboi, tratate, pace, probleme comune), reuniuni extraordinare (syllogos) in cazuri de exceptie (vezi adunarea initiata de Corinth la 432 i.Hr.).

Tendinta este ca acel consiliu originar sa fie inlocuit de strategi care se constituie intr-un consiliu de razboi. Rolul Spartei s-a intarit datorita functiei de arbitru, ca urmare a faptului ca acel consiliu al strategilor era prezidat de un rege spartan ca si de imprejurarea ca deciziile reuniunilor extraordinare trebuiau confirmate de o sedinta prezidata de efori. Se adauga si practica ca lacedemonienii sa-si asume raspunderea pentru indeplinirea deciziilor.

B 2. Symmachii care evolueaza spre arché. Cazul este unic si este ilustrat de evolutia ligii delio-attice aflata sub hegemonia ateniana spre un imperiu predominant maritim, al Atenei. Trebuie notat ca liga delio-attica s-a structurat pe fondul pierderii telului comun care a coalizat cea mai mare parte a statelor grecesti in perioada razboaielor greco-­persane. Este vorba de diminuarea si indepartarea primejdiei persane si de prestigiul dobandit de Atena dupa victoria de la Salamina (478 i.Hr.). Spre deosebire de quasitotalitatea situatiilor, noi cunoastem si personalitatea politica care poate fi considerata artizanul noii aliante - Aristide. Nu este vorba de o structura realizata dintr-o data. Noul sistem reunea initial o serie de insule importante (Samos, Chios, Lesbos), poate unele cetati din Ionia si Eolia si o singura cetate (colonie corinthiana) - Potideea din Chalcidica. Ulterior alianta s-a extins la restul Ioniei, cea mai mare parte a insulelor din Egeea, a cetatilor din Thracia si Hellespont. Exista o serie de trasaturi care definesc structura noii ligi in viziunea lui Aristide:

1. juramant de fidelitate prestat incepand cu anul 481 i.Hr.;

2. recunoasterea autonomiei cetatilor aliate, al caror cuvant se exprima printr-un singur vot, in consiliu (Koiné Synodos);

3. acceptarea hegemoniei Atenei, care detine comanda militara si gestioneaza tezaurul comun constituit printr-un varsamant (phoros), impus fiecarei cetati aliate;

4. punerea aliantei sub un patronaj religios - Sanctuarul lui Apollo din insula Delos, apoi Atena. Datorita acestui transfer, Atena devine divinitate federala, onorata de toti aliatii la Marile Panathenee. Acest transfer al sediului si al patronului divin a avut loc in jur de 454/453 i.Hr. intr-un cadru ceremonial aparte.

Incepand cu aceasta data se asista la o treptata "aservire" a aliatilor, deci la treptata pierdere a autonomiei, care tinde sa devina pur nominala, ca in cazul Lesbosului, Chiosului, Samosului.

Expresia concreta a dependentei fata de Atena o reprezinta:

1. transferul sediului ligii de la Delos la Atena;

2. transferul din Delos la Atena (gest suplimentar in conditiile in care trezorierii - hellenotames - erau totdeauna athenieni) a tezaurului federal;

3. organizarea sistemului contributiilor si preluarea operatiilor de impunere si percepere a phoros-ului de catre boulé si ecclessia. Functionari speciali desemnati percepeau si tezaurizau tributul (logistai, hellenotames), listele platnicilor sau rau-platnicilor erau prezentate ecclessiei, plata avea loc la data fixa - la Dionisiile Mari (numai phoros-ul sau si dobanda pentru intarziere); in caz de urgenta, tributul era perceput direct de catre strategi;

4. instalarea unor magistrati atenieni (episkopoi/archontes) in cetatile aliate;

5. stabilirea de garnizoane (phrourai) in unele cetati aliate concomitent cu asumarea de catre Atena a controlului marilor si a stramtorilor, prin flota formata din cele 300 trireme (deci controlul drumului spre Marea Neagra) prin hellespontophylakes;

6. confiscarea de teren (mergandu-se pana la expulzarea localnicilor) si intemeierea de cleruhii (in fapt cleruhii erau soldati-rentieri);

7. pierderea autonomiei juridice si transferarea unor cauze (crime antrenand pedeapsa cu moartea, exilul, atimia, nu numai a situatiilor care trebuiau judecate in conformitate cu principii de drept international) la Atena. Ecclessia atheniana, sfatul si heliaia isi extind atributiile si asupra cetatilor aliate;

8. presiuni politice vizand structura interna si interventii militare in caz de tentativa de parasire a ligii (vezi Samos, dar mai ales Mytilene);

9. obligatii religioase suplimentare (mai ales la Panathenee), dar si fata de divinitatile onorate la Eleusis;

10. aparitia unor fenomene legate de pierderea autarhiei: controlul asupra cailor de navigatie; larga folosire a monedei atheniene, incetarea unor emisiuni monetare locale.

Liga va fi lichidata ca urmare a victoriilor lui Lysandru si a ocuparii Atenei in 404 i.Hr.

C. Symmpolitii sau confederatii. Caracterul definitoriu al acestui tip de asociere il constituie existenta unor organisme federale cu functie permanenta, inclusiv a unei armate federale si, uneori, acordarea cetateniei duble.

Exista cateva modele interesante de symmpolitii.

C 1. Ligile thebane.

C 1 a. Ca si in alte cazuri mentionate, primul embrion al unei ligi thebane se structureaza in jurul sanctuarului lui Poseidon de la Onchestos. Aici avea loc o reuniune anuala, in vreme ce o ceremonie speciala - Panboiotia, se organiza la Coroneea. Din prima jumatate a secolului VI i.Hr. se adopta un simbol federal -scutul beotian, care este figurat pe monete. In situatii speciale se constituie o armata hoplitica comuna, comandata de beotarhi. In cadrul aceste faze, Theba manifesta doar tentativa de a deveni capitala acestui organism.

C 1 b. Dizolvata dupa batalia de la Plateea (479 i.Hr.), liga thebana se reface, intr-o formula noua, intre 469-447 i.Hr. O constitutie particulara stabilea drepturile si obligatiile cetatilor aliate, natura si atributiile institutiilor federale si grupa cetatile intr-o serie de districte. Natura acestei constitutii este oligarhica, intrucat conditiona dreptul de cetatenie activa, de detinere a unei proprietati agrare suficiente pentru a permite procurarea echipamentului de hoplit. Se poate adauga corolarul acestei conditionari si anume, obtinerea bogatiei doar prin activitati agrare si interzicerea practicarii comertului pentru cetatenii activi.

Trasaturile cele mai importante raman:

1. gruparea cetatilor in 11 districte (mere) fiecare furnizand un numar de delegati in consiliul federal;

2. consiliul federal era divizat in patru sectiuni care isi exercitau atributiile prin rotatie;

3. reunirea celor patru sectiuni (boulai) echivaleaza cu adunarea federala;

4. legile erau, in mod obligatoriu, adoptate in adunare si constituiau obiectul unui decret;

5. consiliul rezida la Theba si membrii lui primeau o indemnizatie zilnica din tezaurul federal;

6. problemele grave legate de incalcarea pactului federal, neascultarea si conflictele dintre cetati erau deferite unei Inalte Curti de Justitie;

7. fiecare district era reprezentat intr-un organism federal format din 11 persoane (beotarhi), alese de boulai, carora le reveneau atributii militare si de politica externa si care erau subordonate consiliului;

8. armata federala este creata prin ridicarea, in fiecare din cele 11 districte, a 1.000 hopliti si 100 cavaleri;

9. tezaurul federal se constituia din contributiile fiecarui district (eisphorai);

10. statutul Thebeiin cadrul acestei structuri este marcat de faptul ca sediul consiliului este la Cadmeia si de asocierea, pe emisiunile monetare federale, a doua simboluri: simbolul federal - scutul beotian si legenda Th/The/Theba.

C 1 c. A treia liga beotiana este realizata dupa victoria asupra spartanilor in 370 i.Hr.

Noua constitutie contine unele inovatii fata de liga anterioara:

1. se recunoaste autonomia cetatilor aliate cu acceptarea formulei de cetatenie dubla (locala plus federala);

2. impunerea hegemoniei thebane;

3. disparitia unor districte si reducerea lor la 7;

4. hegemonia thebana este subliniata de faptul ca: a. din cei 7 beotarhi, 4 sunt thebani; b. in consiliu, reprezentarea cetatilor nu mai este proportionala cu importanta oraselor; c. consiliul are sedinte in zile fixe, la Theba si se compune, in majoritate, din thebani;

5. toate problemele militare si de politica externa erau rezolvate de catre beotarhi si adunare (domos);

6. o inalta curte judeca pe magistratii federali.

Liga thebana va reusi, o vreme sa-si impuna autoritatea asupra Peloponezului ca urmare a victoriilor de la Leuctra si Mantineea, in perioada mandatelor lui Pelopidas si Epaminonda.

C 2. Liga acheeana (ca si liga etoliana) sunt adevaratele symmpolitii, caracterizate prin existenta unor organisme federale (strategi, consilii, alti magistrati federali, adunari, tezaur federal) care functioneaza permanent sau quasipermanent, prin alte fenomene care marcheaza tendinta de unificare (moneda comuna, sistem de masuri si greutati unitar, dreptul federal de cetatenie suprapus dreptului de cetatenie locala.

Exista unele deosebiri esentiale intre cele doua symmpolitii. Dar exista si unele trasaturi comune:

1. in ciuda aparentelor, in realitate, cele doua ligi oscileaza intre factori de putere externa (Macedonia, Regatul Lagid sau cel Seleucid;

2. manifesta o atitudine ostila fata de Sparta, atitudine ce va culmina cu umilirea acestui stat in urma victoriei de la Sellassia (222 i.Hr.);

3. acceptarea de aliante intre aceste doua ligi, aliante care au avut o eficacitate temporara sau ocazionala;

4. perioada in care liga acheeana si cea etoliana au atins apogeul coincide cu epoca elenistica.

C 2 a. Liga acheeana isi are inceputurile in secolul V i.Hr. si asocia, originar, cetati din Achaia, parti din Argolida si Arcadia, care isi aveau drept centru spiritual templul lui Zeus Amarios. Devine importanta abia dupa 281 i.Hr. si, mai ales, dupa ce este desemnat, ca strateg, o personalitate politica si militara - Aratos. Structurile acestei ligi sunt:

1. o adunare federala (synkletos);

2. un consiliu (synodos);

3. un nucleu executiv format din: a. doi strategi + un hipparh + un hippostrateg; b. un secretar; c. trezorieri;

4. tezaurul federal constituit prin contributii.

Li se adauga o serie de alte trasaturi:

l. legi federale;

2. trupe federale;

3. masuri si greutati unice;

4. moneda proprie;

5. cetatenie federala;

6. centru (capitala federala) = Megalopolis.

Aceasta structura este rezultatul mai multor inovatii si anume: a. in 255 i.Hr., cand puterea executiva este impartita intre un numar mai mare de functionari federali; b. in 243 i.Hr., cand Artos este desemnat strateg autocrator sau hegemon.

In ciuda evolutiilor oscilante, liga acheeana va supravietui pana la transformarea Greciei in provincie romana.

C 3. Liga etoliana se constituie in Grecia Centrala si va duce o politica distincta manifestandu-se, cu precadere in favoarea Macedoniei si Spartei.

Ca si liga acheeana, liga etoliana isi are inceputurile in perioada clasica, dar va cunoaste doua momente de reorganizare: a. in 322 i.Hr. si b. in 275 i.Hr., cand se adopta o constitutie democratica. Perioada de mare putere a acestei ligi se situeaza intre 270-220 i.Hr. Pierderea locului particular in lumea greaca este rezultatul mai multor factori: ascensiunea ligii acheene sub Artos; interventia romana.

Institutiile ligii sunt:

l. adunarea federala (panetolica si thermica) reunita de doua ori pe an si luand decizii in legatura cu razboiul si pacea, stabilirea de aliante, primirea de noi membri, alegerea magistratilor, trimiterea si primirea de ambasadori: adoptarea de legi;

2. consiliu federal (synedrion);

3. curte de justitie constituita din delegati federali;

4. comisie permanenta de politica externa, formata din 30 de apokletoi;

5. magistrati federali - 1 strateg eligibil + 1 hipparh + 1 secretar + 1 agonothet + 7 tamiai (trezorieri);

6. tezaur federal constituit prin: contributii normale si sume pretinse pentru acordarea de protectie (contra jafului = asylie si contra pirateriei = asphaleia);

7. armata federala;

8. exista o capitala federala la Thermi.

Toate aceste ligi au o trasatura comuna: initiativa organizarii lor este greaca si, indiferent de inclinatiile politice de moment, hegemonia apartine unor greci. Se mai poate adauga ca, in principiu, de fiecare data asocierea era intre cetati.

Doua ligi se singularizeaza prin: a. faptul ca initiativa organizarii lor vine din partea unor regi macedoneni (Filip II si Antigon Doson); b. hegemoni sunt recunoscuti regii initiatori; c. sunt ligi panhelenice si se constituie, de fapt, nu din cetati, ci din ligi zonale. Este vorba de liga de la Corinth (337 i.Hr.) si liga de la Aigion (224 i.Hr.), care recunostea ca hegemon pe Antigon Doson.

C 4. Liga de la Corinth (337 i.Hr.) se constituie ca urmare a interventiei lui Filip II in "razboiul sacru" si dupa victoria sa de la Cheroneea. Liga reprezinta si incununarea politicii abile a lui Filip II de imixtiune treptata in lumea greaca (arhonte in Thessalia, avand, in calitate de Heraclid, loc in amphictionia de la Delphi).

Si prin structura organizatorica se urmarea introducerea unei serii de inovatii. Originar, liga de la Corinth cuprindea toate statele grecesti, cu exceptia Spartei, care va fi admisa ceva mai tarziu, dupa desfiintarea ligii peloponeziace.

Principiile de organizare constau in:

1. autonomia cetatilor, inclusiv pastrarea constitutiilor proprii;

2. libertatea statelor era garantata de absenta garnizoanelor macedonene si de renuntarea la contributiile banesti in favoarea unui tezaur federal; de asemenea, nu existau trupe federale;

3. garantarea libertatii de navigatie si a comertului;

4. liga pretindea o anume pace sociala realizabila prin: interzicerea executiilor;interzicerea exilului; interzicerea confiscarilor de avere, a partajului de pamant; interzicerea abolirii datoriilor; interzicerea eliberarii, in masa, a sclavilor;

5. in caz de conflict, arbitrajul revenea regelui macedonean in calitate de hegemon;

6. sediul ligii era la Corinth;

7. organismele ligii erau: a. consiliul (Synedrion) hellenilor, in care numarul si valoarea voturilor nu erau egale. Consiliul lua decizii in legatura cu problemele federale, pace si razboi, efectua controlul politic si social asupra cetatilor; b. un tribunal special format din magistrati judeca acele cazuri de violare a pactului federal si de tradare; c. scopul proclamat al ligii era obtinerea libertatii grecilor din Asia.

C 5. Liga de la Aigion. Restabilirea influentei macedonene in Peloponez este urmarea succeselor lui Antigon Doson, care in 224 i.Hr. ajunge in regiunea istmului si ocupa Corinthul. Ca urmare, Consiliul federal reuneste adunarea de toamna de la Aigion (septembrie 224 i.Hr.), care il proclama pe regele macedonean hegemon.

Liga de la Aigion se particularizeaza prin:

l. reuneste nu cetati, ci ligi sau federatii (acheeana, epiroti, focideeni, beotieni, acarnanieni, locrieni, eubeeni, thessalieni). Fenomenul indica tendinta de adancire a federalizarii;

2. se recunoaste autonomia cetatilor;

3. organismul ligii era Consiliul federal (synedrion), convocat si prezidat de rege. Consiliul nu avea competenta decat asupra problemelor externe - razboi si pace, admitere de noi membri. Hotararile consiliului nu deveneau obligatorii decat dupa ratificarea lor de catre fiecare stat in parte;

4. principalele obiective ale ligii erau eliminarea lui Cleomenes, abolirea masurilor lui sociale, slabirea ligii etoliene si organizarea rezistentei impotriva expansiunii romane in Grecia. Primul obiectiv a fost atins prin victoria de la Sellassia (222 i.Hr.).