Elemente de geografie istorica - roma antica

ELEMENTE DE GEOGRAFIE ISTORICA - roma antica

Spre deosebire de Grecia, la origine, Roma reprezinta o foarte minuscula asezare instalata intr-o zona destul de putin favorabila vietii - cateva coline si mlastini situate in Latium, pe cursul mijlociu al Tibrului, un fluviu navigabil doar pentru ambarcatiuni usoare, spre deosebire de restul Latium-ului cuprins intre Tibru si Muntii Albani. Natura terenului roman nu facea posibila o prezenta umana mai substantiala. Oricum este vorba de o mica asezare continentala.

Cat priveste restul Italiei trebuie notat ca dezvoltarea istorica a fost conditionata de trei axe principale - Muntii Alpi care au reprezentat o slaba bariera pentru legaturile cu neamurile transalpine. Prin cele doua extremitati - orientala si occidentala au putut sa se produca miscari de populatie spre Italia. Al doilea ax il reprezinta cursul Padului care separa nu numai prin traseul sau ci si prin zona mlastinoasa care-l insotea Italia centrala de campia transpadana. In sfarsit, sira spinarii Peninsulei Italice este formata de Muntii Apenini care despart de tarmuri mici campii si zone colinare. Cea mai importanta campie ramane Campania deschisa spre Marea Tireniana. Cat priveste tarmurile si porturile naturale este de mentionat ca aria cea mai propice ramane golful tarentin. Litoralul vestic este mai putin fericit din acest punct de vedere. Aici, in afara de golful Genoa si Campania au aparut unele cetati maritime doar pe tarmul toscan. Cat priveste Ostia este de amintit ca dezvoltarea ei a fost favorizata nu de conditiile naturale, ci de construirea unui port artificial la initiativele lui Claudiu si Nero.

Judecand dupa natura terenului si dupa traditia istoriografica teritoriul rural al Romei a fost foarte mic. Extinderea Romei dincolo de Tibru si chiar extinderea locuirii in aria initiala a presupus lucrari hidraulice care sunt de asociat cu regii etrusci si chiar cu perioada republicana.

Sigur, este necesar sa se gaseasca o explicatie pentru cresterea puterii romane. Nu trebuie uitat niciodata insa ca este vorba, in realitate, de o foarte lunga durata de timp care merge chiar pana in a doua jumatate a secolului al III-lea i.Hr. Abia atunci, mai exact la 241 i.Hr. Sardinia devine prima provincie romana extraitalica, iar traversarea stramtorii Messinei si cucerirea Siciliei se produc abia in ultima decada a secolului, adica la 211 i.Hr.

Cat priveste regiunea transpadana aceasta va reveni Romei dupa victoria lui Flaminius la 225 i.Hr. Intre aceste limite cronologice se inscrie cucerirea Campaniei in urma razboaielor cu samnitii si a Tarentului ceea ce echivaleaza cu supunerea de catre Roma a ceea ce s-a numit Magna Grecia. Este necesar sa se adauge ca victoriile militare si aliantele nu au insemnat si uniformizarea lingvistica si culturala a Italiei.

Abia in principat, civilizatia romana va castiga teren in intreaga peninsula.