Fortele lor erau dispersate la distante mari pe continent. Miscandu-se rapid, putea lovi austriecii inainte ca rusii sa ajunga.
In mai putin de sase saptamani, francezii ajung la Dunare, luand armata austriaca a generalului Karl Mack prin surprindere. Izoland-o de armata rusa, Napoleon loveste decisiv, obligandu-i pe austrieci sa se predea in cateva zile.
Pe campul de lupta de langa Ulm, 27.000 de oameni sau predat pe 19 octombrie. Mack si pierdut aproape toata armata.
"Nu intentionam sa ma lupt decat cu englezii," Napoleon ii spune generalului austriac infrant, "pana a venit conducatorul tau si m-a provocat. Toate imperiile ajung la un sfarsit".
Acum nimic nu mai statea intre Napoleon si Viena. "Mi-am indeplinit obiectivul," Napoleon scria. "Am distrus armata austriaca doar marsaluind." Napoleon s-a miscat cu 200.000 de oameni 500 de mile in doar 40 de zile.
Pe 14 noiembrie, Napoleon isi conduce oamenii in Viena, capitala vechiului imperiu autriac. Imparatul Francis I fuge, lasand palatele si gradinile dusmanului. Napoleon trece cu armata triumfator prin strazile serpuite. Doua luni inainte era la Canalul Manecii, iar acuma batranii din Viena ii dau cheile orasului. Dar acest triumf era umbrit de un dezastru.
Pe 21 octombrie, admiralul englez Horatio Nelson, a prins o flota aliata franceza si spaniola la Trafalgar pe care a distrus-o complet - cu pretul vietii sale. Marea Britanie si-a pierdut cel mai bun marinar, dar niciodata de acum inainte nu vor mai provoca francezii maretia flota engleza.
Napoleon nu mai avea o flota pe care sa se bazeze, si acum, in decembrie 1805, marea sa armata era in pericol. Cu toate ca invinse armata austriaca si imparatul fugise din Viena, Napoleon era inconjurat de populatie ostila, rusii vin in ajutorul Austriei, trupele lui napoleon se reduc in numar, precum si proviziile, fiind la 1.000 mile de Paris.
Toata Europa devenise o cursa mortala. Era adanc in centrul continentului; Prusia ameninta ca declara razboi. Si pe 22 noiembrie, armatele autriece si ruse unite in final intr-una singura - 90.000 de aliati impotriva 75.000 de francezi.
Campul de lupta ales era langa satul Austerlitz, unde relieful era dominat de un deal putin inclinat. "Daca as fi vrut sa opresc dusmanul," Napoleon spunea, "acolo as fi ramas; dar asta ar fi condus la o lupta normala, si eu vreau succes decisiv."
Trupele lui Napoleon controlau inaltimile, dar isi va sacrifica pozitia de comanda pentru a-i ademeni pe rusi sa-i atace flancul drept. Cu o linie subtire de soldati pe dreapta, el ordona abandonul inaltimilor, uitandu-se cum il cuceresc trupele inamice.
70.000 de mii de soldati rusi, comandati de insusi Tarul Alexandru I, stateau pregatiti sa lupte cu francezii. Doar de 28 de ani, tarul era nerabdator sa fie acoperit de gloria infrangerii invincibilului corsican.
Geniul lui Napoleon intra in lupta, facandu-l pe tar sa creada ca are mai bune trupe si este mai slab dacat in realitate. Napoleon isi stia omul. Tarul chema un consiliu de razboi, propunand un atac imediat. Numai generalul rus Mikhail Kutuzov a obiectat. Orb la un ochi de la o rana de lupta, veteranul inrait alcoolic nu avea incredere in austieci si era precaut cu Napoleon.
Seara dinaintea luptei, apare ca un model de optimism si incredere. Calaring pe langa oamenii sai, acestea strigau "Traiasca Imparatul!" si ridicau faclii aprinse in aer. Era 2 decembrie 1805, prima aniversare a incoronarii sale, Napoleon ii spune unui ajutor "Aceasta este cea mai mare seara din viata mea."
Rasaritul vine cu o ceata impenetrabila. Varful culmii plutea ca o insula deasupra unei mari de ceata. Din punctul sau de comanda, tarul, nerabdator pentru lupta, ordona aliatilor sa coboare spre flancul drept al lui Napoleon, aflat in micul sat Telnitz. Napoleon avea o surpriza pentru ei.
A chemat doua divizii de soldati din Viena. A acoperit 70 de mile in doar doua zile.
