Internet

Se spune, de regula, ca Internet incepe odata cu ARPAnet, uitand istoria de un secol si jumatate a telegrafului (anuntat ca inventie in 1837 de Sir Charles Wheatstone in Anglia si Samuel B. Morse in SUA) care a condus la dezvoltarea primelor retele de comunicatie (uitand desigur si descoperirea telefoniei multiple de catre Augustin Maior, in 1906), precum si istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile sisteme telegrafice erau, in terminologia actuala, legaturi punct-la-punct, folosind banda de hirtie perforata pentru a transmite informatia pe urmatoarea legatura spre destinatie. Analog, prima "retea" de calculatoare utiliza banda perforata ca si canal de comunicatie (banda perforata de un calculator fiind manual introdusa in cititorul de banda al celuilalt).

Din 1962, cam odata cu aparitia calculatoarelor bazate pe tranzistori, Paul Baran si colegii sai de la Rand Corporation ataca problema construirii unei retele care sa supravietuiasca unui razboi nuclear in "On Distributed Communications Networks"[1].

In 1967 este publicat proiectul ARPAnet (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock si Paul Baran initiaza comutarea de pachete (packet-switched network), iar in 1969 conducerea ARPA (Advanced Research Projects Agency - Departamentul Apararii al SUA) contracteaza cu Bolt, Beranek si Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicatie. Proiectul initial lega calculatoarele de la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), Institutul Stanford (SRI) din Menlo Park si Universitatea Utah din Salt Lake City. Independent de ARPAnet, in acelasi timp, la Laboratoarele Bell in Murray Hills (New Jersey) apare sistemul de operare UNIX, creat de Brian W. Kernigham si Dennis M. Ritchie. Sistemul UNIX s-a dezvoltat in paralel si pe baza limbajului de programare C .

In proiectul initial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de comunicatie: conectarea la distanta - telnet (Remote login), transferul de fisiere si tiparirea la distanta. Abia in 1972, cand se ajunsese la o retea cu 37 de calculatoare, a fost introdus si serviciul de posta electronica - e-mail si semnul "@". Tot in 1972, in octombrie, la International Conference on Computer Communications de la Washington DC ARPAnet este prezentat public si se fac demonstratii intre 40 de masini conectate la retea.

Anul 1975 inseamna pe de o parte aparitia calculatoarelor personale (ALTAIR anuntase microcalculatorul inca in August 1974) si pe de alta parte, ca urmare a restrictiilor in conectarea la ARPAnet impuse de Agentia militara de comunicatii (botezata DARPA), aparitia primelor retele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN. Acesta este si anul aparitiei Microsoft, cand Paul Allen si Bill Gates, pornind de la experientele cu Altair, dezvolta BASIC-ul pentru noua lume a PC- urilor. Un an mai tarziu, CCITT (Comitetul Consultativ pentru Telegrafia si Telefonia Internationala) anunta protocolul X.25 ca standard de comunicatie, bazat tot pe comutare de pachete.

Sistemul TCP/IP, propus ca un standard pentru ARPAnet inca din 1973, este acceptat ca protocol standard doar la 1 ianuarie 1983, cand ARPAnet ajunsese sa asigure conectarea a 500 de centre. Aceasta decizie si aceasta data este considerata (mai ales de participantii la proiect) data de nastere a Internet. Mai ales ca tot in 1983 partea militara a ARPAnet a fost separata sub numele MILNET. In acel an existau deja retelele BITNET (But It's Time Network), CSNET (Computer Science Network), si altele, iar centrul de programare al Universitatea din California de la Berkeley lanseaza BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP inglobat (ca rezultat al finantarii DARPA). Firma Novell lanseaza produsul NetWare, bazat pe protocolul XNS elaborat la Xerox Park, iar firma Proteon ofera primul router soft folosind un minicalculator PDP-11. Este lansat limbajul de programare C++ .

Dar si 1979 este un an reper in dezvoltarea Internet. Este anul aparitiei retelei de calculatoare pentru cercetare numita USENET. Usenet a fost la inceput o retea cu acces telefonic in comutatie (dial-up) bazata pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy). Oferea acces e-mail si stiri (Usenet News). Mai exista si azi retele - conexiuni UUCP, chiar daca partea de stiri (Usenet News) a trecut la protocolul NetNews (NNTP). Tot in 1979 apare prima versiune comerciala de UNIX pentru microcalculatoare, produsa de Onyx Systems.

Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System) care inlocuieste mecanismul de preluare periodica a fisierului "hosts" (tabela de corespondenta nume/domeniu - adresa IP) de la NIC (Network Information Center) unde se mentinea evidenta calculatoarelor conectate la ARPAnet. Aceasta schimbare impreuna cu lansarea statiilor SUN bazate pe UNIX (in acelasi an) a condus la dezvoltarea vertiginoasa a Internet din urmatorii sapte ani. Mai ales ca in 1987, Fundatia pentru Stiinta (National Science Foundation) creaza NSFNET pentru a conecta centrele cu super-calculatoare printr-o magistrala de viteza mare (56Kbps - la acea vreme). Ca organizatie necomerciala, NSFNET permite conectarea la Internet fara restrictiile cu caracter militar ale ARPAnet.

In 1990 ARPAnet dispare (dupa ce toate organizatiile care erau conectate au trecut la NSFNET. La randul sau NSFNET isi inceteaza activitatea in 1995 cand accesul la Internet ajunge sa fie asigurat de firme comerciale pentru intreaga lume.

Pana in 1990, aplicatiile de baza erau e-mail, listserv, telnet si FTP. In 1990, la Universitatea McGill se introduce Archie, un instrument de cautare in serverele FTP. In 1991, la Universitatea din Minnesota se lanseaza Gopher. Structura arborescenta (ierarhica) a meniurilor ajuta utilizatorii in organizarea documentelor pentru prezentare pe Internet. Serverele Gopher au devenit asa de folosite incat pana in 1993 au aparut mii de servere continand peste un milion de documente. Pentru a gasi un astfel de document a aparut un instrument de cautare numit Veronica (very easy rodent- oriented netwide index to computerized archives).

In 1992 Tim Berners-Lee, fizician la CERN Geneva, dezvolta protocoalele de comunicatie pentru World Wide Web, creand si limbajul HTML (HyperText Markup Language). Dar istoria World Wide Web poate fi (si este) privita ca un capitol aparte, legat de dorinta de reorganizare a accesului la informatii, de ceea ce se cheama acum managementul cunostintelor (knowledge management). Daca nu mergem pana la Biblioteca din Alexandria, aceasta istorie incepe in 1945, odata cu proiectul MEMEX formulat de Vannevar Bush, consilierul stiintific al Presedintelui Roosevelt pe timpul razboiului. MEMEX propunea un sistem de memorare a informatiilor in care utilizatorii sa aiba posibilitatea sa creeze linii (trasee) informationale, legaturi spre documente sau ilustratii corelate, care sa poata fi stocate si utilizate ulterior. In terminologia actuala, a fost vorba de o masina conceptuala, la acea data existand in lume primele doua calculatoare. Dar anul de referinta in istoria Web este considerat in mod unanim 1965, anul in care Ted Nelson introduce termenul hypertext. Doi ani mai tarziu, in 1967, Andy van Dam si alti colaboratori construiesc primul sistem de editare de hipertexte, iar in 1968, Doug Engelbart prezinta sistemul numit NLS. La Carnegie-Mellon, in 1975, debuteaza primul sistem hypermedia distribuit, numit initial ZOG si ulterior KMS. In 1978, echipa de la MIT Architecture Machine Group prezinta primul videodisc hypermedia, si anume Aspen Movie Map. Iar in 1981, Ted Nelson imagineaza Xanadu[2], un sistem de tip baza de date gestionand documente hypertext si ingloband toate informatiile scrise.

Proiectul Xanadu va fi preluat de firma Autodesk in 1989, care il va abandona insa in 1992. Pe calculatoarele Macintosh, firma Telos introduce in 1984 sistemul hypermedia numit Filevision. In 1985 apar Symbolic Document Examiner (produs de Janet Walker) si Intermedia, sistem hypermedia conceput de Norman Meyrowitz si altii la Brown University (SUA). Un an mai tarziu, in 1986, apare GUIDE, un navigator prin hipertexte si imagini, produs de OWL, iar in 1987, firma Apple Computers lanseaza HyperCard, primul sistem hypermedia disponibil cu adevarat si larg raspandit. In acelasi an are loc si Hypertext '87 Workshop in Carolina de Nord.

Tim Berners-Lee propune proiectul World-Wide Web, un nou sistem informational destinat mai ales cercetatorilor din fizica energiilor inalte, sistem pe care-l dezvolta in cadrul CERN pana in 1992.

Dintru inceput a exista tendinta de a realiza un sistem "unificator" care sa usureze si sa simplifice accesul la informatiile dispersate in Internet, pentru ca sa nu mai fie nevoie sa se foloseasca programe si protocoale de acces diferite ci unul singur numit browser - navigator. Primele demonstratii de soft de navigare au avut loc in preajma Craciunului din 1990. La inceput era vorba doar de afisare in mod text, legaturile fiind marcate prin numere intre paranteze drepte si selectate prin tastarea acelor numere. Un navigator ceva mai evoluat, bazat pe metoda pozitionare+click, rula pe calculatoare NeXT. Astfel, World Wide Web a fost introdus pentru uz intern in CERN in primavara lui 1991, permitand si accesul la articolele Usenet si chiar accesul la bazele de date de pe calculatoarele centrului. Dupa succesul repurtat rapid in privinta crearii, distribuirii si regasirii lucrarilor stiintifice si a rezultatelor experimentale, sistemul a fost anuntat-prezentat public in ianuarie 1992, programele fiind oferite public, gratuit. Mai intai au beneficiat alte laboratoare de fizica nucleara din lume, dar rapid sistemul a depasit domeniul cercetarilor de fizica.

Momentul crucial in raspandirea Web a aparut in februarie 1993 cand NCSA (National Center for Superconducting Applications) a anuntat prima versiune a programului Mosaic, un navigator pentru masinile UNIX ruland in sistemul X-Windows si folosind intreg "arsenalul" mediului Windows (iconite, menu-uri, cuvinte colorate marcand legaturile etc.). In plus, Mosaic a putut ingloba imaginile color direct in paginile cu text, asigurand si posibilitati de folosire a sunetului, miscarii/animatiei etc. NCSA Mosaic 1.0 for X Windows a fost lansat in iunie 1993. La mijlocul lui noiembrie 1993, Mosaic a fost simultan lansat pe platformele Apple Macintosh, pe sistemele folosind MS-Windows, precum si pe cele UNIX cu X-Windows. Inca in octombrie, ca urmare a folosirii Mosaic pentru X-Windows, numarul serverelor Web inregistrate la CERN crescuse la 500. Un an mai tarziu au fost estimate 4600 de servere. Deja in august 1994, traficul Web prin nodul central Internet din NSF a depasit traficul de posta electronica, dupa ce in martie il depasise pe cel Gopher, ajungand astfel in topul serviciilor. In 1995 se estimau 12 mii de servere, in 1997 - 800 de mii, iar in iunie 1999, OCLC estima 2,2 milioane de servere accesibile public dintr-un total de 3,6 milioane de servere Web. Acestea puneau la dispozitia publicului peste 300 milioane de pagini Web individuale.

Modalitati de conectare la Internet

Orice persoana poate accesa Internetul. Scolile, firmele, institutiile publice sunt in general conectate la retea. De asemenea, se poate beneficia de acces public la Internet din biblioteci sau din Internet Café- uri.

Accesul privat poate fi realizat prin intermediul unui ISP (Internet Service Provider), la care se realizeaza o conexiune de la calculator prin intermediul unui modem.

Modalitatile principale de conectare la un ISP sunt urmatoarele:

Modemuri;

ISDN;

Modemuri de cablu;

Alte variante.

Cei mai multi utilizatori folosesc modemuri pentru a stabili o conexiune la un furnizor de servicii Internet, prin intermediul liniei telefonice. Un modem este un dispozitiv care transforma informatiile digitale din calculator in semnal analogic (sunet) pentru a fi transmise prin intermediul liniei telefonice. Un modem aflat la celalalt capat va transforma semnalul primit in semnal digital, pentru a putea fi utilizat in calculator.

Modemul poate fi intern, ca parte a calculatorului, sau extern, aflat intr-o carcasa separata si conectat la portul serial al calculatorului printr-un cablu serial.

Indiferent de tipul de modem, intotdeauna va exista un jack, pentru conectarea liniei telefonice. In plus, va trebui instalat un software pe calculatorul respectiv, pentru a putea forma un numar de telefon prin intermediul calculatorului. Software-ul se gaseste pe cdrom-ul care insoteste modemul, iar instalarea acestuia va fi ceruta de sistemul de operare.

Viteza modemului este masurata in kilobiti pe secunda (Kbps). Majoritatea celor comercializate acum au viteze de 33,6 Kbps si 56Kbps, dar exista si variante mai lente (14,4 Kbps sau 28,8 Kbps).

ISDN este prescurtarea de la Integrated Services Digital Network. Este o conexiune Internet cu o viteza relativ ridicata, oferind viteze de 64 Kbps (un canal purtator) sau 128 Kbps (doua canale purtatoare). Prin ISDN se utilizeaza linia telefonica normala dar se vor transmite semnale digitale in loc de semnale analogice, ridicandu-se astfel viteza de transfer a datelor.

Cu toate ca permite o viteza mai ridicata, un serviciu ISDN este costisitor, necesitand servicii speciale din partea companiei telefonice, un adaptor terminal ISDN (pentru linia telefonica normala) si un serviciu ISDN din partea furnizorului de servicii Internet.

Modemurile de cablu permit o conexiune prin intermediul cablului de televiziune. Cele mai rapide modemuri de cablu ofera o viteza de 10Mbps pentru primirea datelor si 768 Kbps pentru trimiterea datelor. Pentru a avea acces la Internet prin cablu, compania distribuitoare de servicii de televiziune prin cablu trebuie sa se transforme si in furnizor de servicii Internet.

Alte modalitati de conectare cuprind liniile T1, o conexiune digitala capabila sa transmita date la 1,5 Mbps. Este folosita in general de companiile mici si mijlocii care au traficul de retea foarte mare, linii T3, conexiune digitala prin intermediul careia se transmit date cu o rata de 45 Mbps. O linie T3 este destul de larga pentru a se putea transmite prin intermediul ei filme si video in timp real. Mai exista posibilitatea conectarii prin linii ADSL sau IDSL (creata pentru a oferi programe video la cerere) si prin intermediul sistemului de receptie digitala prin satelit (Digital Satellite System), datele fiind transmise la viteze mult mai mici, prin linia telefonica. Pe langa acestea, se mai pot realiza conexiuni prin unde radio, telefoane mobile etc.

La ora actuala, sunt disponibile urmatoarele viteze si latimi de banda pentru conexiuni la Internet si in retele:

Tabelul : Viteze de acces la Internet.

Posta electronica. Tipuri de servere de email

Toate mesajele de posta electronica sunt compuse din mesajul in sine (numit continut) si un plic (figura urmatoare). Plicul ofera o "eticheta" pentru mesaj, indicand sistemului de transfer de mesaje (Message Transfer System - MTS) unde sa transmita mesajul, fara a fi nevoit sa-l deschida si sa inspecteze continutul. In realitate plicurile sunt doar simple date aditionale si comenzi de control, trimise intr-un format standard catre MTS.

Figura : Structura unui mesaj de e-mail.

MTS din Internet permite transportul mesajelor prin retea Internet pe baza de stocheaza-si-inainteaza sau stocheaza-si-descarca. Din cauza capacitatii unei retele de a stoca mesajele, informatiile pot fi transmise la orice ora, fara a intrerupe destinatarul din activitatile curente: mesajul este obtinut de catre destinatar in momentul in care doreste.

Figura urmatoare ilustreaza elementele unul sistem de e-mail si ale sistemului de transfer de mesaje din Internet.

Figura : Componentele sistemului de e-mail si ale sistemului de transfer de mesaje.

Cele doua componente de baza ale sistemului de e-mail sunt agentul de mesaje al utilizatorului (Message User Agent - MUA - clientul) si agentul de transfer de mesaje (Message Transfer Agent - MTA - serverele). Functia de agent de mesaje al utilizatorului este preluata de aplicatia de e-mail de pe un calculator personal. Agentul utilizator ajuta utilizatorul uman sa compuna mesaje intr-o forma standard, potrivita pentru transmisie, si oferind de asemenea un mod de acces la mesajele receptionate si transmise anterior.

Avand pregatit un mesaj cu ajutorul agentului utilizator, utilizatorul uman poate declansa agentul sa transmita mesajul catre agentul de transfer local. Mesajul este transmis catre destinatia finala printr-un numar de agenti de transfer de mesaje, numite impreuna "sistem de transfer de mesaje".

Primul MTA din conexiune este de obicei serverul de e-mail asociat cu utilizatorul. De asemenea, pot fi utilizate o serie de dispozitive MTA care sa re-transmita mesajul catre un server postmaster destinatar, in care se gaseste mailbox-ul destinatarului final (echivalent cu o cutie postala de la un oficiu postal).

Mesajul transferat de la MTA la MTA prin intermediul MTS are loc pas cu pas (stocheaza-si-inainteaza), pana cand acesta ajunge in mailbox-ul destinatar, unde este stocat. Agentul de transfer al mesajelor emitator este numit emitator-SMTP (sau client SMTP), iar agentul de transfer al mesajelor destinatar este numit destinatar-SMTP (sau SMTP-server).

Simple Mai Transfer Protocol (SMTP) controleaza modalitatea de transport catre un server destinatie, fiind utilizat pentru a receptiona si transmite mesaje de e-mail intre servere. Majoritatea serverelor SMTP sunt construite pe baza specificatiilor din RFC 2821 si RFC 2822.

Serviciul DNS este utilizat pentru a "rezolva" adresa de Internet a serverului de tip "mail exchange" (MX) asociata adresei de e-mail destinatie. Odata adresa cunoscuta, mesajul de e-mail poate fi inaintat catre casuta postala destinatie prin intermediul SMTP. Daca este posibil, transmiterea se face direct de la agentul de transfer emitator la agentul de transfer care va face efectiv transmisia.

Pot exista si cazuri in care mesajul poate traversa un numar de agenti de transfer intermediari:

Agent de transfer de tip relay;

Agent de transfer de tip mail gateway;

Agent de transfer de tip mai proxy.

Un agent de transfer de tip relay poate fi utilizat in cazul in care agentul de transfer emitator nu a fost capabil sa rezolve adresa IP destinatie.

Un agent de transfer de tip mail gateway poate fi utilizat pentru a converti formatul mesajului de e-mail sau pentru a se conecta la un sistem de e-mail care corespunde altor standarde (de exemplu un sistem de e-mail bazat pe X.400), sau pentru a transmite mesajele si catre alte tipuri de retele (fax, telex, voicemail etc.).

Un agent de transfer de tip mai proxy poate fi gasit deseori in firewall-urile organizatiilor, avand rol de a verifica continutul mesajelor de virusi sau alte materiale malitioase, inainte de a permite mesajelor sa fie transferate catre reteaua interna. Masura este una de securitate, numindu-se "filtru de continut".

Figura : Operatiunile sistemului de e-mail.

Odata ce mesajul de e-mail a traversat sistemul de transfer de mesaje catre casuta postala a destinatarului, mesajul este pregatit pentru a fi ridicat de catre destinatarul uman, acest lucru putandu-se face in doua moduri: mesajele pot fi descarcate de pe serverul de e-mail pe calculatorul local (POP3) sau poate exista o casuta postala duplicata, offline, pe calculatorul local (IMAP).

Post Office Protocol 3 (POP3) este un protocol standard pentru regasirea si descarcarea mesajelor de e-mail. Protocolul POP3 controleaza o conexiune intre un client POP3 si un server in care sunt stocate mesajele de e-mail.

Protocolul POP3 are trei stari principale pentru gestiunea conexiunii intre clientul de e-mail si server: starea de autentificare, starea tranzactie si starea actualizare.

In timpul starii de autentificare, clientul POP3 care este conectat la server trebuie sa fie autentificat inainte ca utilizatorii sa descarce mesajele. In cazul in care numele de utilizator si parola se potrivesc cu cele aflate in baza de date a serverului, utilizatorul este autentificat, urmand starea de executie a tranzactiei. In cazul in care numele de utilizator sau parola nu se potrivesc, utilizatorul primeste o eroare, nefiind lasat sa se conecteze pentru a continua in faza de tranzactie.

Pentru a preveni neconcordanta intre depozitul de mesaje de pe server dupa ce clientul a fost autentificat, serviciul POP3 blocheaza acest depozitul, orice mesaj nou care a fost trimis dupa acest moment (dupa autentificare) fiind disponibil pentru descarcare numai dupa finalizarea conexiunii curente. De asemenea, la un moment dat, se poate conecta un singur client la depozit, cererile pentru conexiuni aditionale fiind respinse prin mesaje de eroare.

Utilizatorii se pot conecta la un server de e-mail POP3 prin intermediul unui client (de exemplu Microsoft Outlook Express) pentru a descarca mesajele pe calculatorul local. Serviciul POP3 (serverul) este combinat cu serviciul SMTP care permite expedierea de mesaje de e-mail.

In imaginea urmatoare este ilustrata modalitatea de transfer a mesajelor intre expeditor si destinatar, precum si descarcarea mesajului pe calculatorul clientului prin POP3.

Calculatorul expeditorului poate fi conectat la Internet prin intermediul unui Internet Service Provider (ISP). Utilizand un client e-mail, expeditorul trimite mesajul, iar acesta este ridicat si tratat in conformitate cu protocolul SMTP de serverul e-mail de expeditie, care va trimite mesajul prin Internet catre destinatar. Cand mesajul ajunge pe serverul destinatie, acesta este depus in directorul utilizatorului destinatar. Prin utilizarea unei conexiuni intre serverul de e-mail si clientul destinatar, mesajul este descarcat pe calculatorul acestuia din urma in conformitate cu protocolul POP3.

Componentele unui sistem de e-mail bazat pe POP3 sunt urmatoarele:

clientul POP3 - este aplicatia software utilizata pentru a citi, compune si gestiona mesajele de e-mail. Clientul POP3 este utilizat pentru a descarca mesajele de pe serverul de e-mail pe calculatorul local, astfel incat acestea sa poata fi gestionate;

Figura : Utilizarea protocolului POP3 pentru preluarea mesajelor.

SMTP - sistemul de e-mail transfera mesajele de la client catre destinatar. Serviciul de e-mail utilizeaza protocolul si serviciul SMTP pentru a transmite mesajele intre doua servicii SMTP;

POP3 - sistemul de descarcare al mesajelor de pe un server de e-mail utilizeaza protocolul POP3 pentru a controla conexiunea intre un client de e-mail si serverul pe care sunt stocate mesajele.

La nivel de organizatie serviciile de e-mail sunt gestionate pe trei niveluri:

servere de e-mail - un calculator pe care este instalat unul din serviciile SMTP, POP3 sau IMAP si la care utilizatorii se conecteaza prin intermediul unui client de e-mail pentru a descarca, expedia si gestiona mesaje;

domenii pentru e-mail - trebuie sa fie un nume de domeniu inregistrat si trebuie sa corespunda inregistrarii Mail eXchanger (MX) creata in DNS;

casute postale - o casuta postala corespunde unui utilizator care este membru al unui domeniu de e-mail. O casuta postala pentru un utilizator corespunde unui director din depozitul de mesaje, in care vor fi stocate mesajele sub forma de fisiere pana la descarcarea pe un calculator.

Protocoalele POP3 si SMTP nu sunt criptate. In cazul in care cineva doreste sa acceseze reteaua in care ruleaza un server POP3, aceasta persoana are posibilitatea sa citeasca mesajele. Pentru cresterea securitatii retelei se poate implementa protocolul Internet Protocol Security (IPSec) prin intermediul caruia se asigura conexiuni private si sigure prin retele IP impreuna cu utilizarea de servicii de criptografie.

Internet Message Access Protocol

Internet Message Access Protocol sau IMAP este o metoda de accesare a mesajelor de posta electronica care sunt stocate pe un server de e-mail (posibil partajat). Cu alte cuvinte, se permite unui program de e-mail client sa acceseze locul de stocare aflat la distanta pe un server, la fel ca si pe un disc local. De exemplu, mesajele de email stocate pe un server IMAP pot fi manipulate de pe calculatorul de acasa, de la birou sau de pe un calculator portabil in timpul unei deplasari, fara a fi necesara transferarea mesajelor intre aceste calculatoare, cum este in cazul POP3.

Abilitatea IMAP de a accesa mesajele, atat pe cele noi cat si pe cele salvate, de la mai mult de un calculator a devenit extrem de importanta, pe masura ce creste utilizarea postei electronice si a numarului de calculatoare alocate fiecarui utilizator.

Protocolul POP poate fi utilizat numai cu un singur calculator, fiind creat mai ales pentru mesageria offline, in care mesajele sunt descarcate si sterse de pe server. Acest mod de acces nu este insa compatibil cu accesul de la mai multe calculatoare, deoarece astfel s-ar descarca si s-ar imparti mesajele pe toate calculatoarele utilizate - acest lucru s-ar intampla in cazul unui sistem de fisiere comun, de exemplu NFS (Network File System).

Protocolul include suport pentru operatiuni de creare, stergere si redenumire de casute / foldere, verificarea existentei unor mesaje noi, stergerea permanenta a mesajelor, setarea si stergerea indicatorilor (flag), parcurgerea si cautarea mesajelor in conformitate cu RFC-822 si MIME, regasirea de atribute, texte si portiuni selective din mesaje.

IMAP contine anumite functii care nu sunt disponibile in protocolul POP:

Manipularea de la distanta a folderelor:

o  Abilitatea de a adauga un mesaj la un folder de la distanta;

o  Posibilitatea de a stabili indicatori standard si definiti de utilizatori;

o  Notificarea existentei mesajelor noi;

Suport pentru foldere multiple:

o  Abilitatea de a manipula mai multe foldere in afara de INBOX;

o  Managementul folderelor de la distanta (listarea, creare, stergerea, redenumire);

o  Suport pentru ierarhii de foldere;

o  Potrivit si pentru accesare altor tipuri de date (NetNews, documente etc.);

Optimizarea performantei pentru lucrul online;

o  Posibilitatea determinarii structurii unui mesaj fara a-l descarca in intregime;

o  Preluarea partilor MIME individuale din mesaje;

o  Cautare si selectare bazata pe programe care se executa la nivel de server pentru a micsora transferul de date.

Unele din aceste facilitati sunt importante mai ales pentru conexiunile de mai mica viteza, precum cele prin linie telefonica sau fara fir. De asemenea, IMAP permite existenta unor extensii negociate, putand fi astfel extins pe masura necesitatilor.

Desi POP si IMAP nu sunt direct compatibile si difera in mod semnificativ, acestea au anumite caracteristici comune. Astfel, ambele:

permit numai accesul, bazandu-se pe SMTP pentru expediere;

se bazeaza pe expedierea mesajelor catre un server de e-mail aflat permanent in stare de functionare;

permit accesul la mesaje noi de pe o varietate de platforme client;

permit accesul la mesajele noi de oriunde din retea;

suporta in intregime modul de lucru offline;

suporta identificatori persistenti ai mesajelor pentru utilizare deconectata;

au atat implementari comerciale cat si gratuite;

au clienti pentru toate sistemele de operare existente;

sunt protocoale deschise, definite de RFC-urile Internet;

sunt protocoale native ale Internet.

In concluzie:

tehnologiile de mesagerie care ofera numai acces offline nu mai sunt adecvate necesitatilor contemporane;

IMAP ofera suport online si deconectat superior POP, pe langa suportul pentru modul de acces offline;

IMAP poate oferi anumite avantaje fata de protocoalele normale pentru accesul la sistemele de fisiere;

deoarece IMAP este un superset al POP, singurul avantaj al POP este existenta unui volum mai mare de software bazat pe acesta.

Utilizarea e-mail

Adresele de e-mail sunt simplu de inteles. Fiecare adresa de e-mail are in mod necesar trei elemente:

un identificator la persoanei care detine adresa de e-mail. Acest identificator poate contine atat litere cat si cifre. De asemenea este posibila utilizarea "_";

semnul @ "at", care face legatura intre identificatorul utilizatorului si cel de-al treilea element;

domeniu sau subdomeniu - fiecare adresa de e-mail are un domeniu sau un subdomeniu pentru identificare.

Atentie, o adresa de e-mail nu va contine spatii, virgule sau alte semne speciale intre care (, ), :, ;, [, ], etc., forma generala fiind: identificator@domeniu.ext .

Orice mesaj de e-mail contine doua parti de baza: antetul si corpul mesajului. Antetul unui mesaj de e-mail contine urmatoarele campuri:

To: va contine adresa de e-mail a persoanei destinatare. Acest camp mai poate fi numit Message To: sau Mail To:;

From: camp care contine adresa de e-mail a expeditorului. Este completata in mod automat de clientul de e-mail;

Subject: contine o scurta descriere a mesajului. Campul mai poate fi numit si Subject of Message sau Message;

CC: sau Carbon Copy - este un camp care contine adresele de e-mail ale unor destinatari aditionali;

BCC: Blind Carbon Copy - multi clienti de e-mail ascund acest camp sau nu dau un acces foarte usor la el; prin utilizarea BCC se poate trimite un mesaj catre persoanele din acest camp fara ca destinatarii din campul CC: sa stie acest lucru;

Attachments: da posibilitatea de a atasa fisiere /documente la mesajele de e-mail.

Corpul mesajului contine numai textul pe care doriti sa-l vada destinatarul.

Servere FTP. FTP anonim si private

File Transfer Protocol (FTP) este in acelasi timp un protocol al nivelului aplicatie TCP/IP si un serviciu care permite schimbul de fisiere prin Internet.

Pentru utilizarea FTP in scopul transmiterii si receptionarii de fisiere prin Internet, avem nevoie de doua aplicatii diferite: un server FTP si un client FTP. Mentionam faptul ca FTP este un bun exemplu de arhitectura client/server, in care aplicatiile necesare pentru transferul fisierelor sunt impartite intre server si client.

Un server FPT poate fi gasit in diferite pachete software sau in pachete de sisteme de operare. Distributiile de Linux, de exemplu, ofera functionalitate FTP, la fel ca si platformele Microsoft Windows Server, de exemplu Windows 2003. De asemenea, aplicatiile de tip server FTP pot fi gasite ca si aplicatii separate de sistemul de operare.

Fiecare din aceste sisteme de operare de retea utilizeaza diferite instrumente pentru configurarea serviciilor de retea precum serverele FTP. In figura urmatoare se poate observa caseta de dialog a Internet Information Services care este utilizat pentru configurarea si monitorizarea serverelor Web, FTP, e-mail si a grupurilor de dialog pentru sistemul de operare Windows 2003.

Atat in cazul utilizarii site intranet sau al utilizarii Internetului, principiile prin care se pune la dispozitie spatiu pentru incarcarea (upload) si descarcarea (download) de fisiere prin FTP sunt identice. Fisierele se plaseaza in directoarele serverului FTP astfel incat utilizatorii sa poata stabili o conexiune si transfera fisiere prin intermediul unui client FTP sau browser cu facilitati FTP.

Serverele FTP se pot clasifica in doua mari categorii:

servere FTP anonime sau publice - accesul se face pe baza numelui de utilizator anonymous si pe baza unei adrese de e-mail transmise ca si parola. Aceste tipuri de server au un grad ridicat de securitate, deoarece utilizatorii pot numai sa descarce (in mod implicit) fisierele de pe aceste servere;

Figura : FTP anonim cu Internet Explorer 6.

servere FTP private - accesul se face numai pe baza unui nume de utilizator si al unei parole. Pentru astfel de site-uri se pot stabili drepturi de acces in functie de utilizator.

Directoare virtuale in site-uri FTP

Un director virtual (alias), dupa cum se stie, este fie o locatie fizica pe discul serverului care nu rezida in directorul radacina al serverului FTP, fie o resursa partajata din retea. Deoarece un alias este mai scurt decat calea fizica spre director, este mai usor de retinut si utilizat. Utilizarea de alias-uri este de asemenea o facilitate mai sigura, deoarece utilizatorii nu vor sti unde sunt localizate fisiere fizice, in acest fel neputand utiliza informatia respectiva pentru modificarea fisierelor. Alias-urile fac mai usoara si mutarea directoarelor in site: in locul schimbarii unui URL pentru un director se poate schimba legatura dintre locatia fizica si alias.

In cazul in care site-ul FTP contine fisiere care sunt localizate intr-un director oarecare sau pe alte calculatoare din retea si nu in directorul radacina, trebuie create directoare virtuale pentru a include si acele fisiere in site-ul FTP. Utilizarea unui director de pe alt calculator trebuie specificata printr-o cale ce trebuie sa se conformeze cu Universal Naming Convention (UNC). Pe langa o cale de acces, mai trebuie specificat si un nume si o parola pentru acces.

In tabelul urmator sunt exemplificate legaturile intre alias-uri si directoarele fizice, impreuna cu URL-ul pentru acces:

Pentru un site FTP nu este obligatorie crearea de directoare virtuale datorita faptului ca toate fisierele pot fi adaugate sau incarcate in directorul principal al site-ului. In cazul unui site complex sau pentru a specifica URL-uri pentru diferite parti din site, se pot crea directoare virtuale. Pentru ca un director virtual sa fie accesibil din mai multe site-uri, acesta trebuie creat in fiecare site.

Serviciul DNS

DNS a fost dezvoltat din necesitatea oferirii unui serviciu de mapare de tip nume-adresa pentru calculatoarele din Internet. Inainte ca DNS sa fie introdus in 1987, practica maparii numelor calculatoarelor la adresele IP era facuta in principal prin utilizarea de fisiere partajate, cunoscute sub numele de fisiere Hosts (gazde).

La inceput, Internetul era destul de mic pentru a utiliza un fisier administrat central, care era publicat si descarcat prin FTP pentru site-urile conectate. Periodic, fiecare site Internet isi actualiza copia fisierului Host, pentru a reflecta schimbarile intervenite intre timp.

Pe masura ce numarul de calculatoare din Internet a crescut, utilizarea unui singur fisiere de tip Hosts a devenit ineficienta. Fisierul a devenit din ce in ce mai mare, ceea ce-l facea mai greu de distribuit si mentinut in toate site-urile intr-o forma curenta si actualizata.

DNS a fost dezvoltat pentru a oferi o alternativa la fisierele Host. RFC 1034 si 1035 specifica cele mai multe dintre protocoalele de baza, fiind actualizate de RFC-uri aditionale trimise catre Internet Engineering Task Force (IETF). IETF revizuieste si aproba noi versiuni ale RFC-urilor in mod continuu, astfel incat standardul DNS se dezvolta si se schimba pe masura nevoilor.

DNS este un sistem utilizat pentru numirea calculatoarelor si serviciilor de retea, organizat intr-o ierarhie de domenii. Numele DNS sunt utilizate in retele TCP/IP, precum Internetul, pentru localizarea calculatoarelor si serviciilor prin nume usor utilizabile. In momentul in care un utilizator introduce un nume DNS intr-o aplicatie, serviciile DNS pot rezolva numele in alte informatii asociate cu acel nume, precum adrese IP.

De exemplu, cei mai multi utilizatori prefera nume precum econ.unitbv.ro pentru a localiza un calculator precum un server de e-mail sau web intr-o retea, nume care poate fi invatat si amintit mai usor. Cu toate acestea, calculatoarele comunica in retea prin intermediul adreselor numerice. Utilizarea DNS creeaza o legatura intre numele calculatoarelor, utilizate de oameni, si adresele numerice, utilizate de calculatoare.

In figura urmatoare se poate observa utilizarea de baza a DNS, pentru gasirea adresei IP a unui calculator, gasire bazata pe numele acestuia.

Figura : Utilizarea DNS pentru corespondenta nume-domeniu - adresa IP.

In acest exemplu, un calculator client interogheaza un server DNS, cerand adresa IP a unui calculator configurat sa utilizeze econ.unitbv.ro sa si nume de domeniu DNS. Deoarece serverul DNS este capabil sa raspunda intrebarii utilizind baza de date locala, va raspunde cu datele cerute.

In practica, interogarile DNS pot include si pasi aditionali (contactarea altor servere DNS in cazul in care serverul local nu cunoaste raspunsul, de exemplu) care nu sunt indicati aici.

In aceste documente originare ale DNS, sunt specificate elementele comune tuturor implementarilor de aplicatii referitoare la DNS, inclusiv a:

spatiului de domeniu DNS, care specifica structura ierarhica a domeniilor utilizate pentru organizarea numelor;

inregistrari sursa, care mapeaza numele de domenii DNS la tipuri de resurse de informatii specifice, pentru utilizare in cazul in care numele este inregistrat sau rezolvat in spatiul de nume;

servere DNS, care stocheaza si raspund la interogari referitoare la inregistrari sursa;

clienti DNS, numiti si rezolvatori, care interogheaza serverele pentru a cauta si rezolva nume la tipul de resurse specificat in interogare.

Un spatiu de domenii de nume DNS (figura urmatoare) este bazat pe conceptul de arbore al domeniilor numite. Fiecare nivel din arbore poate reprezenta fie o ramura, fie o frunza din arbore. O ramura este un nivel in care este utilizat unul sau mai multe nume pentru a identifica o colectie de resurse numite. O frunza este un nume unic utilizat o singura data la acel nivel pentru a indica resursa specifica.

Figura : Ierarhia DNS.

Orice nume de domeniu DNS utilizat in arbore este, din punct de vedere tehnic, un domeniu. Cele mai multe discutii referitoare la DNS identifica numele intr-unul din cele cinci moduri, bazat pe nivelul si modul in care este utilizat un nume. De exemplu, numele de domeniu DNS inregistrat pentru Universitatea Transilvania din Brasov (unitbv.ro) este un nivel secundar, deoarece acest nume are doua parti (etichete) care indica faptul ca este localizat la doua nivele sub radacina sau varful arborelui. Cele mai multe nume de domenii DNS au doua sau mai multe etichete, fiecare indicand un nou nivel in arbore. Pentru delimitarea etichetelor se utilizeaza semnul punct (" . ").

Pe langa domeniile secundare mai sunt utilizati si alti termeni pentru a descrie numele de domenii DNS, dupa cum se poate observa in tabelul urmator:

Tabelul : Componente ale numelui DNS.

Cum functioneaza DNS

In momentul in care un client trebuie sa caute un nume utilizat intr-un program, el interogheaza serverele DNS pentru a rezolva acest nume. Fiecare mesaj de interogare trimis de client contine trei informatii, specificand intrebarea la care serverul trebuie sa raspunda:

un nume de domeniu DNS specificat sub forma FQDN;

un tip specificat de interogare care poate specifica fie o inregistrare sursa in functie de tip, fie un anumit tip de interogare;

o clasa specifica pentru numele de domeniul DNS. Pentru Serverele DNS de tip Windows, aceasta parte din interogare ar trebui sa fie intotdeauna clasa Internet (IN).

De exemplu, numele specificat poate fi al unui calculator precum "econ2.econ.unitbv.ro", iar tipul de interogare poate fi de specificat sa caute tipul adresa (A).

Interogarile DNS rezolva interogarile in mai multe feluri. Un client poate uneori sa raspunda la o interogare prin utilizarea informatiilor din cache, obtinute printr-o interogare precedenta. Serverul DNS poate sa-si utilizeze propriul cache pentru interogare sau poate contacta un alt server DNS in beneficiul clientului pentru a rezolva numele cerul de client, trimitand apoi rezultatul catre client. Acest proces este cunoscut sub numele de recursivitate.

Pe langa acestea, clientul insusi poate sa contacteze servere DNS aditionale pentru a rezolva numele. In acest scop, clientul utilizeaza interogari separate bazate pe raspunsurile precedente ale serverelor. Procesul este cunoscut sub numele de iteratie.

In general, interogarea DNS are loc in doi timpi:

inceputul unei interogari are loc pe un calculator client. Interogarea este trecuta mai apoi unui serviciu de rezolvare, serviciul client DNS;

cand o interogare nu poate fi rezolvata local, se pot interoga servere DNS pentru a rezolva numele.

Cei mai multi clienti DNS executa o cerere de tip cautare normala (lookup), in care cautarea este facuta pe baza numelui de domeniu DNS care este cunoscut, stocat sub forma de adresa sursa (de tip A). Acest tip de interogare asteapta ca rezultat o adresa IP a resursei trimise in interogare.