Informatica

1.Obiectul informaticii

Stiinta prelucrarii rationale, indeosebi prin masini automate, a informatiei,considerata ca suport al cunostintelor umane si al comunicarilor in domeniile tehnicii, economice si sociale,informatica se contureaza ca activitate practica si conceptie teoretica, pe masura dezvoltarii calculatoarelor electronice si a perfectionarii tehnologiei de prelucrare a datelor.

Ca domeniu distinct de activitate, informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de metode, tehnici, concepte si sisteme pentru prelucrarea automata a informatiei. Din acest punct de vedere informatica este definita ca fiind stiinta care se ocupa cu studiul si elaborarea metodelor de prelucrare a informatiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul.

In acceptiunea curenta, informatica cuprinde toate activitatile legate de proiectarea, realizarea si exploatarea sistemelor de prelucrare automata a datelor, in scopul cresterii eficientei activitatilor umane care influenteaza in mod decisiv fizionomia economiei si societatii in general, prefigurand societatea informatizata de maine.

2. Date si informatii

Conceptul de informatie reprezinta o notiune de maxima generalitate care semnifica o stire, un mesaj, un semnal etc. despre evenimente, fapte, stari, obiecte etc., in general despre forme de manifestare a realitatii care ne inconjoara.

Forma de exprimare si transmitere a informatiilor o reprezinta comunicarea.

Informatia apare ca o comunicare despre un anumit aspect al realitatii obiective

Din punct de vedere conceptual, informatia reprezinta o reflectare in planul gandirii umane, a legaturilor de cauzalitate privind aspectele din realitatea ce ne inconjoara.

Procesul de sesizare, intelegere si insusire a informatiilor dintr-un anumit domeniu reprezinta un proces de informare. Informatiile dobandite in urma unui proces de informare intr-un anumit domeniu, formeaza cunostintele despre acel domeniu, iar multimea acestora reprezinta patrimoniul de cunostinte.

Cunostintele reprezinta o insumare in timp a tuturor informatiilor dobandite intr-un anumit domeniu.

Data este forma de reprezentare materiala a informatiei. Datele reprezinta suportul formal al informatiei care se concretizeaza in cifre, litere, simboluri, coduri si alte semne plasate pe suporti tehnici de date.

Datele reprezinta obiectul prelucrarii pentru informatica, materia prima a acesteia si numai prin asociere cu realitatea pe care o reflecta, se poate spune ca informatica genereaza informatii

Datele obtinute in urma procesului de prelucrare pot avea calitatea de informatii pentru o anumita categorie de utilizatori sau raman simple date daca isi pierd calitatea de noutate semantica.

In procesul prelucrarii si utilizarii informatiilor, acestea sunt privite din trei puncte de vedere:

- din punct de vedere sintactic, cand se urmareste aspectul formal al reprezentarii acestora, in sensul ca datele care se prelucreaza se supun riguros anumitor reguli de validitate;

- din punct de vedere semantic, urmarindu-se semnificatia, intelesul informatiei (continutul real al informatiei) ce deriva din datele prelucrate;

- din punct de vedere pragmatic, urmarindu-se utilitatea, adica masura in care sunt satisfacute cerintele utilizatorilor.

3. Sistem economic si sistem informatic

Sistemul economic defineste componente si ansambluri economice. O firma, o corporatie, o ramura a economiei nationale, sunt sisteme economice. Insasi economia nationala sau economia mondiala vazute la

nivel global, sunt sisteme economice complexe (macrosisteme).

Un sistem economic transforma un INPUT, care este reprezentat de ansamblul factorilor de productie, intr-un OUTPUT, reprezentat de produsele si serviciile destinate pietei sub controlul unei bucle de reglaj -feedback, asigurata de sistemul de management.

Procesul de transformare este un proces dinamic care face ca sistemul sa evolueze pe o anumita traiectorie descrisa de starea sistemului. In concluzie, unui sistem ii sunt caracteristice:

- ansamblul intrarilor;

- ansamblul iesirilor;

- procesul de transfomare;

- structura sistemului si starea interna.

Notiunea de sistem economic desemneaza un ansamblu de elemente interdependente, prin intermediul carora se realizeaza obiectul de activitate al unei unitati economice

In analiza structurii organizatorice si functionale a unui sistem economic

complex, se disting urmatoarele componente:

-Sistemul decizional este format din ansamblul de specialisti care, prin metode si tehnici specifice prognozeaza si planifica, decid, organizeaza, coordoneaza, urmaresc si controleaza functionarea sistemului operational, cu scopul indeplinirii obiectivelor stabilite.

-Sistemul operational reprezinta ansamblul de resurse umane, materiale si financiare, precum si intregul ansamblu organizatoric, tehnic si functional, care asigura realizarea efectiva a obiectivelor stabilite prin

deciziile transmise de sistemul decizional.

-Sistemul informational cuprinde ansamblul informatiilor, fluxurilor si circuitelor informationale, precum si totalitatea mijloacelor, metodelor si tehnicilor, prin care se asigura prelucrarea datelor necesare sistemului

decizional.

Sistemul informational asigura gestiunea tuturor informatiilor din cadrul unui sistem economic, folosind toate metodele si procedeele de care dispune. Informatiile sunt sesizate si inregistrate in cadrul unui sistem

economic la nivelul unor verigi organizatorice si functionale care se numesc posturi de lucru. O secventa de mai multe posturi de lucru, logic inlantuite, formeaza un circuit informational.

Un post de lucru se individualizeaza prin urmatoarele elemente:

- date de intrare;

- timp de stationare;

- operatii de prelucrare;

- date de iesire.

Ansamblul informatiilor si deciziilor (caracterizate prin continut, frecventa, calitate, volum, forma, suport), necesare desfasurarii unei anumite activitati sau operatii si care se transmit intre doua posturi de lucru,

formeaza un flux informational.

Sistemul informational cuprinde, intr-o conceptie unitara, circuitele si fluxurile informationale, la care se adauga metodele si tehnicile de prelucrare a informatiilor.

Sistemul informatic este o componenta a sistemului informational, si anume, acea parte a acestuia care preia si rezolva sarcinile de culegere, prelucrare, transmitere, stocare si prezentare a datelor, cu ajutorul

sistemelor de calcul.

Pentru a-si indeplini rolul in cadrul sistemului informational, sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor si tehnicilor, prin care se asigura prelucrarea automata a datelor.

Resursele sistemului informatic se grupeaza in urmatoarele categorii:

- cadrul organizatoric al activitatii supuse informatizarii, deci activitatea care face obiectul sistemului informatic si datele primare vehiculate in cadrul acesteia;

- metodele si tehnicile de proiectare a sistemului informatic;

- ansamblul de echipamente prin intermediul carora se realizeaza culegerea, verificarea, prelucrarea, memorarea si transmiterea datelor, respectiv redarea rezultatelor prelucrarii, reunite sub denumirea generica de HARDWARE;

- sistemul de programe care asigura utilizarea eficienta a resurselor hardware precum si rezolvarea unor clase de probleme specifice unui anumit domeniu, programe reunite sub denumirea de SOFTWARE;

- baza informationala;

- ansamblul de resurse umane implicate.

Culegerea datelor consta in sesizarea lor la locurile unde sunt generate si transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrarii automate. La acest moment datele se numesc date primare.

Prelucrarea datelor consta in transformarea acestora din date primare in rezultate finale, in urma parcurgerii unei succesiuni de operatii impuse de cerintele utilizatorilor, specificul echipamentelor de calcul si a tehnologiei de prelucrare.

Transmiterea datelor asigura vehicularea atat a datelor primare de la sursele generatoare, catre sistemele de prelucrare automata, cat si a rezultatelor prelucrarilor catre beneficiari.

Stocarea datelor consta in memorarea si pastrarea (arhivarea) lor pe suporturi de memorie specifice, in scopul unor consultari si prelucrari ulterioare.

4.Configuratia si arhitectura unui sistem de calcul

Un sistem electronic de calcul - denumit in mod curent calculator, reuneste din punct de vedere fizic si functional doua componente de baza:

- componenta hardware;

- componenta software.

Componenta hardware reprezinta ansamblul elementelor fizice, care compun calculatorul electronic: circuite electrice, componente electronice, dispozitive mecanice si alte elemente materiale ce intra in structura fizica a calculatorului electronic.

Componenta software cuprinde totalitatea programelor, reprezentand "inteligenta calculatorului", prin care se asigura functionarea si exploatarea sistemului de calcul.

Componentele hardware sunt asamblate fizic pentru a indeplini urmatoarele functii de baza:

- functia de introducere a datelor si programelor;

- functia de prelucrare;

- functia de memorare;

- functia de afisare a mesajelor si rezultatelor.

Arhitectura unui sistem de calcul defineste ansamblul integrat de unitati functionale, in conformitate cu un set de principii si reguli standardizate, formand un tot unitar si avand ca scop realizarea functiilor sistemului la un anumit standard de performanta.

Componentele functionale ce formeaza arhitectura unui sistem de calcul sunt

a) unitatea centrala (UC) care cuprinde:

- unitatea de comanda-control (UCC);

- unitatea aritmetico-logica (UAL);

- memoria interna (MI);

b) unitati de memorie (memoria externa);

c) unitatile de intrare-iesire.

5. Placa de baza

Suportul fizic pe care sunt implementate componentele arhitecturale ale unui PC este constituit din placa de baza a sistemului (mainboard, motherboard).

Identificarea componentelor pe o placa de baza

Pe o placa se gasesc, in principal, urmatoarele componente:

-soclu pentru microprocesor (CPU - Central Processing Unit);

-socluri pentru memoria interna DRAM, alcatuita dintr-un numar variabil de cip-uri SIMM (Single In line Memory Module) cu 72 de pini (SIMM1, . SIMM4) si DIMM (Dual In line Memory Module) cu 168 de

pini (DIMM1, DIMM2), in vederea configurarii in functie de solicitarile utilizatorului;

s-memoria cache si memoria ROM-BIOS;

-adaptoare pentru conectarea echipamentelor de memorie externa:

-interfata IDE (Integrated Device Electronic) ce permite cuplarea a doua hard-discuri sau un hard-disc si o unitate CD-ROM;

-interfata SCSI (Small Computer System Interface) destinata conectarii pe aceeasi magistrala a mai multor dispozitive de intrare-iesire diferite (hard-discuri, floppy discuri, casete magnetice etc.); SCSI nu este

integrata simultan cu interfata IDE;

-socluri ISA (International Standard Architecture), pentru conectarea adaptoarelor pe 16 biti pastrate pentru compatibilitatea cu echipamente periferice mai vechi;

-sloturi PCI (Peripheral Control Integrated) pentru conectarea adaptoarelor pe 32 si 64 de biti;

-porturile seriale COMM1, COMM2 pentru unitati periferice lente care lucreaza cu transmisie seriala: modem, mouse, scanner, imprimanta seriala, plotter etc;

-porturile paralele LPT1, LPT2 de regula, pentru imprimante;

-portul USB (Universal Serial Bus) este de fapt o magistrala de mare viteza, care poate inlocui vechile porturi seriale COMM1, COMM2;

-interfata AGP (Accelerate Graphic Port) destinat exclusiv placilor grafice pentru imbunatatirea calitatii procesarii graficii 3D si a efectelor video;

-cuplor pentru placa de sunet si modem AMR (Audio Modem Riser);

-cuplor CNR (Communication Network Riser) adauga la functiile AMR si posibilitati de cuplare in retea;

-cipsetul care asigura functionalitatea tuturor componentelor placii de baza;

-ceasul intern;

-sursa de alimentare.

6. Memoria interna DRAM (si memoria cache. ROM-BIOS)

Pentru a avea acces la date si instructiuni, microprocesorul este conectat la memoria interna DRAM (Dynamic Random Access Memory) - memorie dinamica cu acces aleator al carei continut este volatil, pierzandu-se o data cu intreruperea sursei de alimentare.

In scopul asigurarii unui timp de acces cat mai redus si o reimprospatare a continutului corelata cu asigurarea unei interfete cu magistrala locala a microprocesorului, memoria DRAM comunica cu magistrala locala a microprocesorului printr-un dispozitiv numit controler DRAM.

Actualele microprocesoare lucreaza la o frecventa care nu permite memoriilor DRAM sa-si sincronizeze activitatea cu acestea, motiv pentru care intre microprocesor si DRAM se plaseaza o memorie mai mica, avand un timp de acces mai apropiat de cel al microprocesorului, numita memorie

cache. Memoria cache este o memorie SRAM (Static RAM) in care se incarca portiuni din DRAM ce vor fi accesate foarte rapid, ceea ce creeaza iluzia ca toata memoria DRAM este disponibila la aceeasi viteza cu cea a memoriei cache.

Circuitul care supravegheaza transferul din memoria DRAM in memoria cache se numeste controler de cache; acesta de regula, este inclus in acelasi cip cu controlerul DRAM.

ROM-BIOS (Read Only Memory-Basic Input Output System) este o memorie al carei continut nu este volatil, deci aceasta memorie nu este destinata utilizatorului pentru a inscrie date sau programe, ci doar pentru a a folosi continutul existent. In general, in memoria ROM se regasesc programele care asigura compatibilitatea comunicatiei intre componentele hardware existente in configuratia calculatorului.

7. Microprocesorul

Microprocesorul este un circuit integrat care contine doua elemente importante: unitatea aritmetica si logica (UAL) si unitatea de comanda si control (UC) a unei unitati centrale de prelucrare (CPU).

. Viteza de executie este dependenta de lungimea cuvantului de memorie si viteza ceasului.

Lungimea cuvantului este determinata de capacitatea registrilor microprocesorului, capacitate corelata cu numarul de linii al magistralei de date: 8, 16, 32, 64 biti.

Viteza ceasului se masoara prin numarul de milioane de impulsuri electrice pe care le genereaza circuitul de ceas intern al microprocesorului intr-o secunda (megahertzi-Mhz).

. Memoria interna care o poate adresa direct este determinata de capacitatea registrului de adrese, dependenta de lungimea cuvantului si corelata cu numarul de linii al magistralei de date; de exemplu, 32 linii de adresa pot accesa 232 adrese de memorie (4 G de RAM), iar 36 linii de adresa pot accesa 236 (64 G de RAM) adrese de memorie.

. Memoria cache integrata pe cipul microprocesorului (cache L1) interpune un bloc de memorie rapida SRAM intre microprocesor si DRAM in care sunt pastrate datele si instructiunile pe care microprocesorul le va solicita in momentele imediat urmatoare; efectul acestei interpuneri conduce de cele mai multe ori la eliminarea timpului de asteptare de catre microprocesor, a incarcarii datelor sau instructiunilor programelor din memoria interna DRAM.

8. Memoria externa

Sau hard-discul, in care se pastreaza toate programele si datele de care poate avea nevoie calculatorul la un moment dat pentru prelucrare. Hard discul este un pachet de discuri pe care se pot face inregistrari de date si programe. In general calculatoarele au o singura unitate de hard-disc, care este folosita pentru pastrarea permanenta a programelor, inclusiv a sistemului de operare si a datelor.

9. Echipamente periferice de intrare si iesire

Echipamentele periferice de intrare - iesire au rolul de a asigura comunicarea intre unitatea centrala si mediul exterior, prin intermediul unor unitati de interfata.

Principalele functii ale echipamentelor periferice de intrare respectiv de iesire pot fi grupate astfel:

- asigura introducerea datelor, a programelor si a comenzilor in memoria calculatorului;

- asigura redarea (afisarea sau tiparirea rezultatelor prelucrarii intr-o forma accesibila utilizatorului);

- asigura inregistrarea, stocarea si pastrarea volumelor mari de informatii (date si programe) pe suporturi de memorie externa, in vederea unor prelucrari si utilizari ulterioare ale acestora;

- asigura supravegherea si posibilitatea interventiei utilizatorului pentru functionarea corecta a sistemului in timpul unei sesiuni de lucru;

- asigura dirijarea automata a sistemului de calcul si manipularea programelor prin comenzi transmise de utilizator.

Potrivit acestor functii, echipamentele periferice se pot grupa astfel:

- echipamente periferice de intrare prin intermediul carora se asigura introducerea datelor, a programelor, transmiterea unor comenzi manuale, citirea unor imagini etc. (tastaturi, scannere s.a.);

- echipamente periferice de iesire, care servesc la redarea rezultatelor prelucrarilor, a mesajelor, a programelor si a altor informatii (monitoare, imprimante);

- echipamente cu functii mixte (fax-modemul);

- echipamente pentru dirijare a cursorului (mouse-ul, trackball).

10. Retele de calculatoare, ce este o retea ,tipuri.

O retea de calculatoare reprezinta un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, unde radio) in scopul utilizarii in comun de catre un numar foarte mare de utilizatori - chiar la nivel mondial - a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de baza si aplicatii) si informationale (baze de date) asociate

calculatoarelor din retea.

Retele de calculatoare se impart in mod conventional in trei categorii: LAN (Local Area Network), MAN (Metropolitan Area Network) si WAN (Wide Area Network). statii de lucru) astfel incat acestea sa poata comunica intre ele si sa foloseasca in comun resurse cum ar fi imprimante, aplicatii software, fisiere, directoare, baze de date etc. Retelele locale LAN se afla de regula intr-o singura cladire sau un grup de cladiri pe o suprafata care nu depaseste cativa kilometri patrati.

Retelele care se intind pe mai putin de cativa de cativa kilometri patrati se numesc retele de metropolitane (MAN), putand acoperi pana la o zona de oras sau o localitate mica.

Retelele care se intind pe mai mult de cativa kilometri patrati se numesc retele de mare suprafata (WAN), putand acoperi un oras, o tara sau intregul glob.

11.Retele locale

O retea locala (LAN) leaga impreuna calculatoarele personale (statii de lucru) astfel incat acestea sa poata comunica intre ele si sa foloseasca in comun resurse cum ar fi imprimante, aplicatii software, fisiere, directoare, baze de date etc. Retelele locale LAN se afla de regula intr-o singura cladire sau un grup de cladiri pe o suprafata care nu depaseste cativa kilometri patrati.

12. Sisteme de operare

Rolul unui sistem de operare

La nivelul unui sistem de calcul exista doua categorii de programe:

-programe de sistem care coordoneaza activitatea componentelor fizice ale sistemului si asista utilizatorul la dezvoltarea programelor de aplicatii (software de baza), cel mai important fiind sistemul de operare;

-programe de aplicatii care sunt destinate sa rezolve probleme specifice unei clase de probleme (software de aplicatii).

Sistemul de operare consta dintr-o colectie integrata de programe de sistem, ce ofera utilizatorului posibilitatea folosirii eficiente a resurselor sistemului de calcul (memorie interna, timp UCP, control magistrala, dispozitive periferice), concurand la dezvoltarea programelor de aplicatie.

Componentele sistemului de operare

Majoritatea sistemelor de operare, pentru a raspunde rolului de interfata hardware-utilizatori, sunt organizate pe doua niveluri:

-nivelul fizic care este apropiat de partea de hardware a sistemului de calcul, interferand cu aceasta prin intermediul unui sistem de intreruperi;

-nivelul logic care este apropiat de utilizator interferand cu aceasta prin intermediul unor comenzi, limbaje de programe, utilitare etc.

Potrivit acestor doua niveluri, sistemele de operare cuprind, in principal, doua categorii de programe:

a) programe de comanda-control cu rolul de coordonare si control a tuturor functiilor sistemului de operare, cum ar fi: procese de intrare/iesire, executia intreruperilor, comunicatia hardware-utilizator;

b) programe de servicii (prelucrari) executate sub supravegherea programelor de comanda-control, fiind utilizate de programatori pentru dezvoltarea programelor de aplicatie.

Programele de comanda - control cu principala componenta supervizorul (denumit si monitor sau executiv) coordoneaza activitatile tuturor celorlalte componente ale sistemului de operare.

Cele mai frecvent utilizate componente ale supervizorului sunt incarcate in memoria interna; aceste componente sunt referite ca rutine rezidente, deoarece sunt pastrate in memoria interna pe tot parcursul executiei de catre sistemul de calcul a oricaror programe.

Rutinele tranziente raman in memoria externa cu celelalte componente ale sistemului de operare si sunt incarcate in memoria interna de catre rutinele rezidente atunci cand sunt solicitate .

Functiile unui sistem de operare

Pentru a indeplini rolul de interfata intre hardware si utilizatori, un sistem de operare indeplineste urmatoarele functii:

a) pregatirea si lansarea in executie a programelor de aplicatie, cunoscuta si ca dezvoltarea interactiva a unui task;

b) alocarea resurselor necesare executarii programelor prin identificarea programelor ce se executa, a necesarului de memorie si a dispozitivelor periferice, identificarea si protectia colectiilor de date;

c) operatii cu fisiere si cataloage de fisiere: sortare, interclasare,

comprimare/decomprimare date, detectare si eliminare virusi etc. Prin programele utilitare disponibile;

d) planificarea executiei lucrarilor dupa anumite criterii (timp de

executie, prioritati, tehnica FIFO, LIFO etc.) pentru utilizarea eficienta a UCP in cazul lansarii mai multor programe in executie;

e) coordonarea executiei mai multor programe prin urmarirea modului de executie a instructiunilor programelor, depistarea si tratarea erorilor, lansarea in executie a operatiilor de intrare /iesire si depistarea eventualelor erori;

f) asistarea executiei programelor de catre utilizator prin comunicarea

sistem de calcul-utilizator atat la nivel hardware, cat si la nivel software;

g) posibilitatea generarii de catre utilizator a unui sistem de operare pe

masura configuratiei de care dispune.

In forma cea mai generala, la calculatoarele personale exista doua tipuri de sisteme de operare:

1. monotasking, care executa o singura sarcina la un moment dat, realizand doua functii de baza:

-incarcarea si executia programelor;

-asigurarea unei interfete omogene cu dispozitivele periferice.

2. multitasking, la care nucleul sistemului de operare trebuie sa asigure in plus, partajarea timpului intre programele ce se executa si gestiunea alocarii resurselor sistemului; componentele principale sunt:

-supervizorul - lanseaza, opreste sau suspenda aplicatiile;

-planificatorul - regleaza timpul de executie pentru operatiile in curs;

-alocatorul de resurse evidentiaza resursele libere sau alocate;

-modulul de gestiune pentru intrari /iesiri ce asigura dialogul cu

perifericele.

Sisteme de operare pentru calculatoare personale

Principalele sisteme de operare existente astazi pe PC-uri sunt: interfetele grafice Windows, Linux, Unix, MS-DOS, OS/2, Apple/Macintosh DOS, VMS si Windows.

MS-DOS (Microsoft Disk Operating System) a fost lansat in 1981 de firma Microsoft si in 1985 a devenit standardul sistemelor de operare pe microcalculatoare cu microprocesoare pe 16 biti (Intel 8086 si 8088) prin MS-DOS versiunea 4.3.

DR-DOS a fost introdus de firma Digital Research Corporation, si include DOS Concurent care suporta executia mai multor programe in acelasi timp.

Apple DOS a fost introdus pe PC-urile de tip Apple, care se bazeaza pe microprocesoare diferite decat cele folosite de IBM, deci incompatibil cu clasele de PC-uri de tip IBM; initial a fost destinat pentru un singur utilizator care executa un program la un anumit moment.

Un sistem de operare mult mai puternic este Macintosh DOS proiectat sa fie utilizat pe PC-uri de tip Apple /Macintosh DOS (implementat cu microprocesor Motorola 68040) ce permite multiprogramare si memorie virtuala.

Apple Computer a lansat urmatoarea generatie de sisteme de operare constituita din Mac OS X 10.2 Jaguar si Mac OS X 10.3 Panther.

OS/2 este un sistem de operare multitasking, fiind capabil sa adreseze 16 MB memorie interna si necesita 1.5 MB memorie interna si spatiu pe disc; versiunile construite in jurul microprocesorului I 80386 sunt si multiutilizator (maxim 16 utilizatori simultan).

Versiunile recente OS/2 Warp si OS/2 Warp Connect au aspecte grafice si de operare similare si contin pachetul Bonus Pack care include un procesor de texte, un program de tip foaie electronica de calcul

(spreadsheet), generator de diagrame, sistem de gestiune a bazelor de date, generator de rapoarte; utilitare pentru accesoriile: placi audio, fax/modem, video etc.

UNIX a fost initial creat pentru minicalculatoare, pentru a mari disponibilitatile sistemului: memorie virtuala, multiutilizator si multitasking; rescris in limbajul C, a fost portabil pe o gama mai larga de sisteme de calcul: mainframes, microcalculatoare, de unde si unul dintre marile sale avantaje.

Windows este o interfata grafica orientata pe ferestre; utilizatorul poate lansa concomitent mai multe aplicatii fiecare in fereastra ei, existand posibilitatea de efectuare a schimbului de informatii intre programe ce se executa in ferestre distincte.

Windows 3.11. for Wokgroups, este un sistem de operare pe 16 biti, si  spre deosebire de Windows 3.1., dispune suplimentar de facilitati pentru lucru in retea a grupurilor de utilizatori conectati; acestia pot efectua transferuri de date, mesaje, informatii prin simpla selectare si activare a unor comenzi si functii disponibile.

Windows NT (New Tehnology) aparut initial in anul 1992, a evolua pana la versiunea 4.0, fiind comercializat in doua variante: Windows NT Workstation si Windows NT Server; principalele caracteristici se pot sintetiza in:

Windows 95 lansat in exploatare in 1995 ca sistem de operare de sine statator (nu necesita prezenta platformei MS-DOS)

Windows 98 este un sistem de operare pe 32 de biti complet integrat cu Internetul, constituindu-se ca un suport pentru noile tehnologii hardware si pastrand compatibilitatea cu Windows 95 fata de care apare ca un upgrade.

Windows 2000 este proiectat pentru organizatii de orice dimensiune si ofera siguranta sporita si scalabilitate, costuri mai reduse, respectiv servicii pentru aplicatii derulate prin Internet. Windows 95/98 si NT despartite in ultimii ani, sunt combinate in Windows 2000, dotat pentru aplicatii profesionale, multimedia, jocuri, cu o mare amprenta asupra securitatii datelor. Windows este considerat incepand cu versiunea 98, ca un sistem de operare destul de stabil.

Windows Millennium Edition (Windows Me) extinde Windows 98 Second Edition cu elemente preluate din Windows 2000 si este ultima versiune de Windows 9x lansata de Microsoft.

Windows XP este ultima generatie a celui mai raspandit sistem de operare din lume. Acest sistem de operare bazat pe tehnologia NT pentru statiile de lucru.

Windows 2003 este un sistem de operare destinat serverelor si este bazat pe tehnologia Microsoft.NET.

13. Fisiere si directoare-concepte de baza

Fisierul este conceptul fundamental pe care se bazeaza organizarea structurala a tuturor informatiilor memorate pe discuri magnetice si gestionate de sistemul de operare. Un fisier este o colectie de informatii

(date de prelucrat, programe, comenzi, texte, imagini, sunete), omogena din punct de vedere al naturii, precum si al cerintelor de prelucrare, organizata dupa reguli bine determinate si memorata pe un suport tehnic de pe care pot fi citite automat de calculator in timpul prelucrarii.

Fisierul se identifica dupa numele si extensia atribuita la creare.

Orice fisier are un nume alcatuit din doua parti:

- numele propriu-zis - numele dupa care poate fi identificat fisierul si

care este obligatoriu;

-extensia sau tipul - optional.

Tipul sau extensia fisierului este un sir de caractere alcatuit din unu pana la trei caractere, pentru sistemul MS-DOS si peste trei caractere pentru sistemele de operare pe 32 de biti. Extensia trebuie sa se separe de numele propriu-zis prin caracterul special punct (.).

Dupa extensie, se identifica urmatoarele tipuri de fisiere:

-fisiere executabile;

- fisiere de sistem;

- fisiere text;

- fisiere grafice;

- fisiere multimedia.

Unitatea (device) reprezinta un echipament periferic identificat printr-un nume simbolic de dispozitiv. Numele de dispozitiv pentru unitatile de disc magnetic consta dintr-o litera urmata de caracterul special doua puncte (:); de exemplu litera A: identifica unitatea de discheta, litera C: identifica discul, iar F: identifica unitatea de CD-ROM.

Un disc poate fi impartit logic in mai multe discuri virtuale numite partitii, care se identifica tot printr-un nume simbolic asociat (de exemplu: D:, E: pentru trei partitii logice).

Directorul (folder) este un concept fundamental pe care se bazeaza organizarea memoriei externe a PC-urilor pe niveluri ierarhice arborescente pentru gestionarea fisierelor pe dischete sau discuri. Un director se constituie ca o tabela, ca un catalog ce contine nume de fisiere, dimensiunile acestora exprimate in octeti, data cand fisierele au fost create sau modificate si eventual numele de subdirectori inclusi.

14. Windows- interfata grafica

Interfata grafica Windows incepand cu Windows 95, pune la dispozitia utilizatorului un mod specific de aranjare, vizualizare si activare a programelor. Pentru familiarizarea cu acest mod de operare, se vor prezenta conceptele de baza cu care se opereaza: Fereastra, Meniu, Caseta de dialog, Buton, Desktop, Pictograma, Clipboard.

Fereastra este conceptul central al aplicatiilor Windows. Fiecare aplicatie Windows are asociata o fereastra. Fereastra este o suprafata dreptunghiulara care individualizeaza activitatea curenta desfasurata de

calculator ca urmare a unei comenzi sau a unui program lansat de operator.

Exista mai multe tipuri de ferestre: de navigare, de aplicatie, document,de dialog.

O fereastra afisata pe ecran contine o serie de elemente standard prin

intermediul carora sunt posibile o serie de operatii:

deplasarea unei ferestre pe spatiul de lucru; redimensionare,minimizare ,maximizare defilarea continutului ferestrei in plan vertical sau orizontal; inchiderea ferestrei si implicit a aplicatiei.

Meniurile sunt grupuri de comenzi prin intermediul carora se realizeaza functiile unui program. Exista trei tipuri de meniuri:

orizontale (Bar); verticale (PopUp); combinate (PullDown sau Cascade).

O caseta de dialog este o mica fereastra dreptunghiulara afisata pe ecran, independent de aplicatia care se executa.Ea contine parametrii si optiunile din care utilizatorul va selecta pe cele necesare prelucrarii curente si va introduce parametrii care-i sunt solicitati.

Casetele de dialog insotesc comenzile care intra in meniu si sunt urmate de trei puncte de suspensie; exista mai multe tipuri de casete de dialog grupate astfel:

-casete de text; casete cu liste; casete cu optiuni exclusive;casete de validare; casete cu pagini de optiuni.

Butoanele au forma dreptunghiulara incadrate de un chenar, avand in interior un text autoexplicativ. Butoanele pot fi actionate cu un clic, Enter sau tasta Space.

Exista urmatoarele tipuri de butoane:

n butoane de comanda, care declanseaza executia operatiei selectate;

n butoane de optiuni care permit selectarea modului de continuare a procesului de prelucrare si sunt:

o butoane radio;

o butoane de marcare (check).

Clipboard-ul este o zona de memorie RAM ce permite transferul de informatii, secvente de text, imagini grafice, portiuni si chiar un ecran intreg de la o aplicatie la alta sau de la un document la altul in cadrul aceleiasi aplicatii, constituindu-se ca una dintre facilitatile prelucrarii multitasking.

Pictograma (Icon) este un mic desen simbolic asociat unui obiect Windows, obiect ce poate fi o componenta hardware, un director, un fisier, un program executabil, un grup de programe sau de fisiere; desenul este insotit si de un text, care denumeste pictograma respectiva.

Exista patru tipuri de pictograme:program; fisier/director; calculator; componenta hardware.   

Sesiunea de lucru Windows

Prin sesiune de lucru se intelege perioada de timp in care un utilizator se gaseste in dialog cu sistemul de calcul pe durata unei aplicatii. Sesiunea de lucru poate fi considerata si perioada de timp in care un utilizator foloseste individual un calculator care este conectat la o retea. In esenta, sesiunea de lucru este cuprinsa intre momentele de pornire si de oprire a calculatorului,momente intre care calculatorul executa o serie de operatii specifice sub controlul sistemului de operare instalat. Sub sistemul de operare Windows

aceste operatii se executa in functie de versiunea instalata.

Pentru a deschide o sesiune de lucru se porneste calculatorul, avand grija sa nu fie introdusa o discheta in unitatea A:. Sistemul executa automat procedura de autotestare a configuratiei hardware, incarcarea sistemului de operare si initializarea sesiunii de lucru. In cazul conectarii calculatorului la

o retea, accesul este conditionat de introducerea unei parole in fereastra de dialog Enter Network Password la care utilizatorul trebuie sa introduca informatiile referitoare la numele de utilizator (User name) si parola

(Password). Dupa introducerea acestor informatii, actionarea butonului OK si efectuarea de catre sistem a operatiilor de validare necesare, pe intreg ecranul monitorului se afiseaza interfata de lucru a sistemului de operare Windows.

Pentru incheierea sesiunii de lucru, utilizatorul nu trebuie sa actioneze imediat butonul de intrerupere a alimentarii cu energie electrica, deoarece va pierde informatii din fisierele cu care a lucrat. Astfel, el va executa un clic pe butonul Start din care va alege comande Shut Down sau Turn Off ce

contine mai multe optiuni, in functie de versiunea de sistem de operare instalat:

n Shut down - oprirea definitiva a calculatorului;

n Restart - repornirea calculatorului;

n Restart the computer in MS-DOS mode - repornirea pentru lucrul in sistemul de operare MS-DOS, folosind comenzile acestui sistem de operare (in cazul Windows 95 si 98);

n Log Off - inchiderea tuturor programelor si mentinerea resurselor partajate la dispozitia unui alt utilizator conectat la o retea;

n Standby - calculatorul trece intr-o stare in care consumul de energie este foarte scazut, fiind pregatit pentru reluarea starii anterioare la apasarea unei taste;

n Hibernate - toate datele aflate in memoria RAM sunt salvate pe disc intr-un fisier special, dupa care calculatorul se opreste; la repornirea acestuia, datele sunt incarcate din fisierul special in memoria RAM si

sistemul se va regasi in starea de dinaintea intrarii in modul de hibernare.

15. Windows XP

Windows XP integreaza punctele forte ale versiunii Windows 2000 - securitatea crescuta, administrabilitatea si fiabilitatea cu cele mai bune caracteristici de business ale Windows 98 si Windows Me - Plug and Play, interfata cu utilizatorul usor de folosit si serviciile inovative de support.

Sistemul de operare Windows XP este distribuit in doua editii: Windows XP Home si Windows XP Professional.

Noutatile si imbunatatirile existente in Windows XP sunt:

-Automatic Update este un serviciu care permite actualizare automata a sistemului de operare prin intermediul Internetului;

-CD Burning permite salvarea informatiilor pe CD asemanator salvarii pe dischete sau disc magnetic;

-ClearType, o tehnologie noua care permite triplarea rezolutiei orizontale pentru randarea textului prin software;

- Compressed Folders permite copierea de fisiere si directoare intr-un director comprimat, ceea ce are ca efect comprimarea acestora, reducandu-se spatiul ocupat pe disc

- Suport pentru Fax, ceea ce permite trimitea de faxuri prin intermediul retelei;

- Fast User Switching permite comutarea intre utilizatori fara a obliga un utilizator sa inchida toate aplicatiile care ruleaza si sa incheie sesiunea inainte de conectarea celuilalt utilizator;

- Instant Messaging permite utilizatorilor sa comunice usor utilizand multimedia audio, video si date in timp real prin intermendiul Internetului;

- Internet Connection Firewall (ICF) protejeaza calculatorul cand acestaeste conectat la o retea;

- Web Distributed Authoring and Versioning (WebDAV) redirector este un nou mini-redirector care suporta protocolul WebDAV protocol pentru partajarea documentelor prin intermediul HTTP

Avantajele sistemului de operare Windows XP sunt date de:

-Implementare si integrare mult usurate - Windows XP asigura o administrare avansata, implementare si instrumente pentru suport tehnic care fac sarcina administratorilor de sistem mai usoara.

Windows XP se integreaza fara probleme in mediile existente al Windows 2000 Active Directory, oferind si politici noi de sistem;

- Mobilitate - Windows XP aduce facilitatile inovative in mobilitate cum ar fi Remote Desktop care permit lucrul la distanta si accesarea calculatorului de la distanta, prin intermediul conexiunii la retea;

-Securitate la nivel de business - Caracteristicile de securitate de prim nivel vizeaza apararea fisierelor importante, informatiilor, activitatilor pe Internet si confidentialitatea, cum ar fi Internet Connection

Firewall

-Fiabilitate sporita - Comunicatiile cu clientii si partenerii -Windows Messenger si conferintele online permit comunicarea si colaborarea directa, folosind programul de comunicare interactiva cu text, audio

sau video;

-Pivotul retelei unei companii de dimensiuni mici - Companiile mici pot partaja acum mai usor resurse valoroase si dispozitive, cum ar fi documente, faxuri, imprimante si chiar conexiuni Internet.

Interfata specifica Windows XP poate fi schimbata cu interfata clasica Windows din caseta de proprietati a meniului Start si din pagina Display properties din Control Panel. Configuratia directoarelor se face din Control Panel cu noi optiuni, spredeosebire de versiunile anterioare in care setarile se faceau prin intermediu  Windows Explorer. Tot in Control Panel a fost introdusa rubrica Scanners and Cameras ce confirma orientarea Windows XP spre partea de multimedia.

Scanerele si camerele video sunt mai usor de instalat sub Windows XPsi se pot configura astfel incat sa lanseze anumite programe specificate deutilizator cand se scaneaza o imagine.

Windows XP prezinta o serie de noutati legate de multimedia.

Astfel, Media Player prezinta o serie de caracteristici noi, avand integrat un sistem de cautare a fisierelor in tot PC-ul, cu posibilitatea de a selecta anumite fisiere (de muzica sau filme) fara a le mai deschide unul cate unul sau director cu director.

De asemenea, egalizatoarele grafice si audio permit o personalizare mai pronuntata.

Suportul pentru cautarea si utilizarea posturilor de radio de pe Internet a devenit un element puternic si bine determinat, sistemul de cautare avand optiuni referitoare la tipul postului de radio, banda, limba folosita, locatia (33 tari), frecventa etc.

Microsoft pune un puternic accent pe domeniul multimedia, concluzie sprijinita de aparitia lui Movie Maker 2, un program de editare video, asemanator cu cele care se gasesc in pachetul software al unei placi video cu posibilitati de captura sau al unei camere digitale.

In ceea ce priveste Internetul, se constata o integrare foarte mare a sistemului Windows XP si aparitia unor programe, instrumente si mecanisme noi sau imbunatatite.

Tehnologia IntelliSense incorporata in Internet Explorer salveaza timp prin efectuarea unor operatii de rutina in mod automat, cum ar fi:

completarea adresei de Web si a formularelor in locul utilizatorului, detectarea automata a starii retelei si a conectarii.

Pentru a cauta un Web site, se apasa butonul Search; apoi, in spatiul rezervat pentru introducerea obiectului cautarii, se poate scrie un cuvant cuvinte sau chiar o fraza care descrie aproximativ ceea ce se doreste a fi cautat. Dupa terminarea cautarii, paginile de Web rezultate pot fi vizionate fara ca lista de rezultate a cautarii sa dispara. Totodata, cautarea se poate face si scriind direct in Address bar.

Microsoft Windows poate actualiza PC-ul in mod automat, prin cautarea ultimelor noutati referitoare la pachetele si componentele sale, fara perceperea unor taxe suplimentare. Windows determina care actualizari sunt necesare sistemului pe care este instalat si informeaza prompt de fiecare data cand o astfel de actualizare devine accesibila. Actualizarea automata are loc doar daca PC-ul este conectat la Internet si daca Windowsul a fost inregistrat la Microsoft. Pentru aceasta operatie, se va selecta din meniul Start, optiunea Settings, urmata de Control Panel, de unde se lanseaza fereastra de dialog System, in care exista Automatic Updates.

In ceea ce priveste stabilitatea, Windows XP este cel mai stabil sistem de operare din familia Windows, caderile de sistem fiind mult mai rare si erorile mult mai putin criptice.

In plus, Windows XP nu permite ca o aplicatie sa scrie ceva in fisierul Autoexec.bat sau alte fisiere mai vechi de sistem; cand se intampla acest lucru, inlocuieste continutul cu propriile sale instructiuni considerate mai sigure.

Optiunea System Files Protection este una dintre noile modalitati de prevenire a caderilor sistemului, prin plasarea unor restrictii software in ceea ce priveste suprascrierea DLL-urilor Windows-ului sau a altor fisiere de sistem de importanta vitala.

Cea mai importanta optiune preluata din Windows 2000 este System Restore care face un backup al fisierelor din sistem in mod automat la fiecare 10 ore de functionare sau la cererea utilizatorului .Daca

prin instalarea unui nou hardware a unui nou program Windows XP sau o alta aplicatie ce a fost instalata in prealabil functioneaza precar, System Restore poate ajuta la rezolvarea acestei probleme prin restaurarea PC-ului la o stare de functionare anterioara declansarii problemei. In acelasi timp cu indepartarea problemei in cauza, sunt protejate toate fisierele create pe perioada cuprinsa intre momentul de restaurare si momentul aparitiei problemei.

Protectia fisierelor se poate realiza si prin File Signature Verification care identifica fisierele ce nu corespund din punctul de vedere al semnaturii si furnizeaza urmatoarele informatii: nume, locatie, data modificarii, tipul fisierului si versiunea

Cu optiunea de hibernare, PC-ul poate fi stins in siguranta, chiar daca sunt deschise fisiere nesalvate. Cand sistemul este repornit, totul revine la starea in care a fost inainte de a fi oprit.

Optiunea Standby este folosita indeosebi pentru conservarea energiei, fiind utila sistemelor portabile ce folosesc baterii sau acumulatoare. Spre deosebire de hibernare, Standby-ul opreste doar discul si monitorul, plasand sistemul intr-o stare de consum minim de energie.

Windows XP imbunatateste sistemul de Help incluzand numeroase programe de asistenta de tip wizard printre care se numara si Home Networking, destinat celor care isi instaleaza o retea acasa (intre camere, intre apartamente sau intre blocuri).

Windows XP include Outlook Express 6.0 pentru citirea si gestionarea e-mail-ului.

Includerea MSN Messenger-ului permite interactiunea utilizatorilor pentru o serie de jocuri on-line

Daca PC-ul este legat fizic la o retea in timpul operatiei de Setup, Windows XP detecteaza automat placa de retea si instaleaza driver-ul cel mai apropiat de cerintele placii daca nu chiar cel al placii.

Cand se activeaza Network Connection Wizard se afiseaza urmatoarele optiuni:

-Dial-up catre o retea privata prin intermediul unui modem si a uneilinii telefonice, sau printr-o linie ISDN; optiunea se poate folosi  pentru a realiza transferuri de pe reteaua de la locul de munca;

- Dial-up catre Internet prin intermediul unui modem si a unei linii telefonice, sau printr-o linie ISDN. Se poate folosi aceasta optiune pentru a conectarea la un ISP (Internet Service Provider);

- Conectarea la o retea privata prin Internet poate folosi ISP pentru conectare la o retea privata, prin care se creeaza o conectare prin intermediul unei VPN, prin Internet intre calculatorul de acasa si

reteaua de la locul de munca.

16. Compresare date

Compresia datelor este un proces prin care, pe baza unor algoritmi special realizati, dintr-un bloc de date de o anumita dimensiune se obtine un bloc de dimensiune mai mica decat dimensiunea initiala.

Operatia opusa compresiei de date este decompresia, care readuce blocul de date la forma initiala.

Compresia de date se realizeaza fara pierdere de informatii si cu pierdere de informatii. In cazul fisierelor grafice compresia se realizeaza in general cu pierdere de informatie.

Exista o serie de algoritmi de compresie de date prin intermediul carora se realizeaza aceasta compactare. Dintre cei mai cunoscuti algoritmi se remarca: Huffman, LZ77 si LZW. Pentru compresia fisierelor multimedia (grafica, audio, video) exista algoritmi si standarde de compresie cum ar fi RLE, MPEG, JPEG.

Pentru compresia si decompresia fisierelor exista o serie de programe utilitare care implementeaza diversi algoritmi de compresie. La majoritatea programelor de compresie care exista la ora actuala, compresia fisierelor se realizeaza prin arhivare, din mai multe fisiere necomprimate rezultand un singur fisier comprimat. Pentru decompresia arhivelor trebuie utilizat un program de arhivare care recunoaste tipul de respectiv de arhiva.

Fisierele comprimate contin, pe langa datele comprimate, si informatii legate de codurile utilizate pentru comprimare, precum si informatii privind fisierele existente in arhiva.

Dictionarul arhivei reprezinta o zona de memorie tampon pentru fisierul de date. Dimensiunea dictionarului reprezinta necesarul de memorie pentru extragere si influenteaza viteza cu care se realizeaza operatiile cu arhivele.

Principalele tipuri de arhive, identificate prin extensiile fisierelor sunt:

ACE, ARC, ARJ, BZ2, CAB, GZ, ISO, JAR, LHA, LZH, RAR, TAR, UUE, Z, ZIP si ZOO.

Exista posibilitatea ca o arhiva sa fie compusa din mai multe fisiere denumite volume, in acest caz avand o arhiva multipla. Arhivele multiple sunt utile in cazul in care se doreste stocarea unei arhive mari pe dischete sau alte medii mobile de stocare, caz in care se imparte arhiva in fisiere de dimensiune mai mica.

Arhivele solide sunt un tip special de arhive in care datele sunt tratate ca un flux continuu si sunt utile atunci cand sunt arhivate fisiere de dimensiuni reduse de acelasi tip. Arhivele solide sunt greu de actualizat si nu pot fi modificate. In cazul in care este extras un singur fisier dintr-o arhiva solida, trebuie dezarhivate toate fisierele care preced acel fisier. In cazul in care un fisier din arhiva este corupt, fisierele care il urmeaza nu mai pot fi dezarhivate.

Exista posibilitatea sa fie create arhive care pentru decompresie sa nu necesite un program de arhivare instalat in sistem. Aceste arhive speciale se numesc arhive SFX (Self Extracting Archive). Arhivele SFX se prezinta sub forma unui fisier executabil care contine un modul de extragere, precum si datele efective din arhiva. Modulul de extragere ocupa circa 10-50 KB.

17. Virusi si antivirusi

Virusii informatici sunt programe care isi reproduc propriul cod atasandu-se la fisiere executabile. Codul virusului ruleaza atunci cand programul infectat este lansat in executie.

Un program este considerat ca fiind virus daca prezinta urmatoarele proprietati:

1. modifica programe de sistem sau utilizator prin includerea propriilor sale structuri in acestea;

2. recunoaste ca un program este deja infectat;

3. pentru programele infectate, fie nu va face nici o modificare, fie va modifica programul, ducand pana la urma la gatuirea sistemului.

In executia virusilor se intalnesc doua faze: infectarea fisierelor si faza de atac. Faza de infectare se realizeaza in momentul in care este executat un program care contine un virus si acesta se ataseaza in sistem. Faza de atac consta in executia secventei de program scrisa pentru aceasta si consta fie in distrugerea anumitor fisiere si date de pe calculator, fie in afisarea unor mesaje. Faza de atac se realizeaza la o data sau ora fixa sau ori de cate ori este executat programul virusat. Unii virusi nu au nici o manifestare, ei doar se inmultesc, ceea ce va conduce in timp la degradarea performantelor sistemului.

Exista mai multe categorii de virusi: virusi de fisiere; virusi de macro;virusi de boot; virusi falsi (hoax); virusi de email, si programe asociate virusilor: cai troieni; viermi internet;viermi de calculatoare.

Virusii de fisiere executabile sunt acei virusi care se ataseaza fisierelor executabile (COM, EXE, SYS, BIN, OVR, LIB, OBJ, BAT) si se executa si preiau controlul atunci cand fisierul se executa. Tipul fisierului ce urmeaza a fi virusat, se determina dupa extensia acestuia.

Virusii de macro sau macrovirusii sunt secvente de cod atasate fisierelor de date. Un macro este o secventa de cod scrisa folosind un limbaj de script, cum ar fi Visual Basic for Application (VBA), inclusa intr-un fisier de date (documente, foi de calcul, prezentari) care permite prin executie sa controleze si sa particularizeze comportamentul aplicatiei prin executia acestui cod.

Virusi de boot infecteaza codul sistem din boot-ul dischetelor sau al MBR-ului discurilor magnetice. In momentul in care sistemul este pornit de pe discheta sau discul infectat, virusul se incarca in memoria calculatorului, de unde pot infecta orice fisier care se executa.

Virusii de e-mail se transmit prin intermediul postei electronice, si majoritatea utilizeaza Microsoft Outlook.

Programele de tip Cal Troian ascund o functionalitate rau intentionata in programare care pretind ca realizeaza anumite functii utile sau ofera divertisment, cum ar fi un screen saver, un joculet, o prezentare.

Programele de tip vierme sunt similare virusilor in sensul ca sunt programe care se autocopiaza de obicei in alte sisteme prin intermediul retelelor si de cele mai multe ori influenteaza modul in care functioneaza calculatorul infectat. Spre deosebire de virusi, programele de tip vierme

exista ca entitati separate si nu se ataseaza altor fisiere si datorita asemanarii cu virusii, programele de tip vierme sunt asociate acestora.

Virusii falsi (hoax) sunt avertismente despre virusi inexistenti, creand alarme false.

Pentru detectarea si eliminarea virusilor si a programelor asociate virusilor se utilizeaza programe antivirus. Programele antivirus au un motor de cautare a virusilor dupa semnaturile virusilor existenti, care sunt stocate in fisiere specifice fiecarui antivirus.

Norton AntiVirus 2004 este unul dintre cele mai cunoscute programe antivirus. Este utilizat pentru protectia mesajelor de e-mail, a mesajelor instante si a altor fisiere prin eliminarea automata a virusilor, viermilor si a Cailor Troieni. Ca noutati se remarca posibilitatea de detectare a altor amenintari, altele decat virusii, cum ar fi urmarirea programelor care capteaza tastatura si faptul ca scaneaza automat arhivele inainte de a fi deschise.

VirusScan este o solutie antivirus usor de utilizat ce furnizeaza o protectie avansata impotriva ultimelor amenintari ale virusilor in timp real.

Dintre mecanismele incorporate in VirusScan se remarca:

-ScriptStopper, pentru detectarea noilor amenintari aparute si impiedicarea lor de infectare a calculatorului;

-WormStopper, utilizat pentru detectarea noilor viermi internet transmisi prin e-mail;

-AutoClean, ce permite eliminarea automata a virusilor in momentul in care acestia sunt identificati;

- McAfee Security Center, pentru informatii la zi privind informatii legate de securitatea calculatorului si ultimele amenintari care pot sa afecteze calculatorul.

PC-cilin ofera protectie impotriva virusilor si securitatea Internetului pentru utilizatori de PDA-uri si PC-uri. PC-cillin combina detectia si eliminarea avansata de virusi cu un firewall integrat pentru protectia

sistemului impotriva persoanelor si a codului rau intentionat care ameninta in timpul utilizarii postei electronice si a Internetului.

BitDefender, este al treilea produs antivirus de acest tip din lume care a primit certificarea ICSA pentru Windows XP. Furnizeaza solutii de securitate pentru mediul de afaceri de azi, permitand managementul amenintarilor curente asupra retelelor de calculatoare (LAN, WAN).

Programul antivirus F-Prot este realizat pentru platforme multiple:Windows, Linux, BSD si DOS.

Kaspersky Antivirus este un pachet antivirus integrat ce permite identificarea celor mai cunoscuti virusi polimorfici si, datorita motorului integrat de compresie si decompresie, poate cauta si identifica virusii si in fisierele arhivate.

Norman Virus Control (NVC) este un program antivirus care monitorizeaza calculatorul pentru depistarea de software rau intentionat (virusi, viermi si alte tipuri de cod distructiv). NVC poate detecta si elimina virusi cunoscuti si necunoscuti de pe discuri, dischete, atasamente de email. NVC verifica fiecare fisier automat si elimina posibilii virusi automat.

Produsele Panda Antivirus sunt destinate protectiei statiilor de lucru, a serverelor de fisiere si a serverelor de posta electronica.

RAV este antivirus produs de GeCAD Software, Romania. In 2003 tehnologia RAV a fost vanduta companiei Microsoft impreuna cu canale de distributie. RAV ofera solutii pentru ISP-uri portaluri, pentru companii, pentru utilizatorii acasa si pentru utilizatorii si pentru institutiile de invatamant si guvernamentale.

Programele antivirus sunt programe create special pentru a efectua urmatoarele operatiuni:

. sa detecteze virusii prin verificarea continutului fisierelor si semnalarea prezentei semnaturii unui virus cunoscut sau a unor secvente suspecte in interiorul lor;

. sa dezinfecteze sau sa stearga fisierele infestate de virusi cunoscuti;

. sa previna infectarea prin supravegherea actiunilor din memorie si semnalarea intalnirii unor anumite actiuni care ar putea fi generate de existenta in memorie a unui virus.

Dupa modul in care actioneaza, exista doua feluri de antivirusi:

1. Programe care dupa ce au fost instalate raman in memoria calculatorului si supravegheaza fiecare aplicatie lansata in executie.

2. Programe care sunt rulate de catre utilizator numai atunci cand el doreste sa verifice calculatorul.

In urmatoarele conditii are loc devirusarea:

. Scanarea = citirea fisierelor si a memoriei si identificarea virusilor cunoscuti de programul antivirus respectiv;

. Monitorizare = este operatia prin care un antivirus existent in memorie verifica si semnaleaza sistematic eventuala aparitie a unui virus.

Masuri de protectie impotriva virusilor

Principalele masuri de protectie folosite impotriva infectarii cu virusi:

Netransportarea pe discheta a fisierelor, de la calculatoare straine

Evitarea folosirii software-ului neinregistrat;

Realizarea periodica a operatiei de scanare;

Pastrarea unor copii de siguranta ale aplicatiilor si fisierelor importante;

Crearea unei dischete sistem pentru a o folosi la pornirea calculatorului in caz de nevoie;

Utilizarea dischetelor care contin date importante cu protectie la scriere.

Editoare de texte

Notiuni generale

Calculatorul personal poate fi transformat intr-o veritabila masina de scris, chiar intr-o mini-tipografie cu ajutorul unei clase de programe specializate, numite EDITOARE sau PROCESOARE DE TEXTE.

Primul program de acest gen care s-a impus utilizatorilor, a fost programul Wordstar al firmei Wordstar - MicroPro. In scurt timp pe piata au aparut si alte programe care s-au bucurat de un mare succes, ca de exemplu programele: Wordperfect, News, Harward - Graphics, Ventura publisher etc.

Aparitia si dezvoltarea noului sistem de operare Windows a insemnat un salt calitativ si pentru noile versiuni ale editoarelor de texte. In competitie se afla acum Wordperfect for Windows, Word si Writer din suita Open Office.

Principala sarcina a editoarelor de texte o constituie preluarea unui text introdus de la tastatura, supunerea acestuia unui sir de operatii de prelucrare si apoi tiparirea lui la imprimanta. Crearea, salvarea, regasirea si tiparirea reprezinta ciclul de viata al unui document.

Editoarele de texte ofera numeroase facilitati de tehnoredactare cum sunt: posibilitatea utilizarii unei game variate de tipuri de caractere, de dimensionare si formatare a paginii, de generare de tabele, ecuatii, grafice, desene, corectii imediate etc.

Un text introdus se poate corecta pe loc (fie prin aplicarea automata a unor reguli, fie la initiativa utilizatorului), se pot aplica automat regulile de despartire in silabe - hyphening si de corectare a greselilor de ortografie, sau se poate corecta intr-o fraza distincta ulterioara.

Editoarelor de texte destinate publicului larg, li s-au adaugat o categorie noua de programe, destinate cu precadere activitatii editurilor si tipografiilor. Aceste programe sunt cunoscute ca aplicatii "DTP - Desktop Publishing". Dintre cele mai cunoscute aplicatii DTP amintim: QuarkX Press, Adobe PageMaker, Frame Maker, Corel Ventura Publisher.

Programele DTP ofera profesionistilor, pe langa tot ceea ce face un editor de texte, noi functii cum sunt: definirea si corectarea graficii unei pagini, controlul coordonatelor obiectelor unei pagini, manipularea

imaginilor, importul si modificarea proportiilor acestor imagini, lucrul cu o mare varietate de corpuri si stiluri de litera, italizarea - inclinarea literelor la un anumit grad, rotirea si scalarea textului si imaginilor, separatia culorilor, luminozitatea imaginii, controlul distantei dintre caractere prin kerning si tracking etc.

Functiile unui editor de texte 

Editoarele de texte, indiferent de denumire sau de producator, constituie o categorie distincta de programe cu functii si facilitati comune. Functiile unui editor de texte se concretizeaza in ansamblul de comenzi grupate pe submeniuri ale meniului principal. In consecinta, putem spune ca principalele functii ale unui editor de texte sunt:

- crearea de documente;

- editarea documentelor;

- gestiunea documentelor pe floppy sau hard disc;

- analiza lexicala a documentelor;

- formatarea paginii textului;

- scrierea stilizata;

- crearea si procesarea desenelor si imaginilor;

- generarea si prelucrarea tabelelor si graficelor;

- procesarea ecuatiilor;

- tiparirea documentelor;

- help.

Crearea unui document inseamna preluarea intr-o zona de memorie RAM a unui text, pe masura ce este introdus de la tastatura, iar la sfarsit salvarea acestuia sub forma unui fisier ASCII pe floppy sau hard-disc.

Editarea unui document desemneaza ansamblul operatiilor de corectare si actualizare a textului unui document.

Gestiunea documentelor permite operatorului sa lanseze comenzi uzuale asupra fisierelor, fara a parasi sesiunea de lucru Word.

Analiza lexicala este functia prin care editorul de texte poate controla, semnala si corecta scrierea unui text - spelling, si optional poate realiza automat despartirea in silabe - hyphenation.

Formatarea/paginarea textului desemneaza ansamblul de operatii prin care se aranjeaza textul in pagina. Vom include in aceasta categorie de operatii urmatoarele:

- dimensionarea paginii, prin stabilirea formatului de pagina, A4, A5, a marginilor stanga, dreapta, de jos, de sus; in acest fel se dimensioneaza pagina fizica, reala, ce va aparea la imprimanta si pagina logica cu care

lucreaza operatorul; procesoarele de texte lucreaza acum in sistemul WYSIWYG (What You See is What You Get), astfel ca ceea ce se vede pe ecran este exact ceea ce se va tipari la imprimanta;

- alinierea, centrarea, textului pe pagina, numerotarea paginilor, eventual si a capitolelor subcapitolelor si paragrafelor;

- scrierea la un rand, la doua randuri, scrierea normala sau scrierea pe coloane a textului; inserarea antetului de pagina, a notelor de subsol, pregatirea textului pentru realizarea automata a tabelei de cuprins si a tabelei de referinte incrucisate.

Scrierea stilizata se refera la facilitatile oferite pentru alegerea corpului de litera, numit in mod curent "font", pentru stabilirea marimii caracterelor, a modului de evidentiere (ingrosat, inclinat sau subliniat), pentru utilizarea indicilor si a exponentilor in text, pentru incadrarea unei portiuni de text in chenar, umbrirea textului, culori si altele.

Crearea si procesarea desenelor si imaginilor include operatiile prin care utilizatorul poate insera in textul documentului desenele proprii, scheme si imagini. Desenele se realizeaza cu elemente stilizate, sageti, linii

si figuri si corpuri geometrice.

Generarea si prelucrarea tabelelor si graficelor este functia concretizata de ansamblul de operatii prin care utilizatorul poate defini un tabel sau un grafic prin simpla precizare a numarului de linii si coloane ale

tabelului. Se pot modifica dimensiunile implicite ale coloanelor si randurilor, pot fi adaugate sau eliminate randuri si coloane. Se pot introduce formule pentru calcule pe orizontala si verticala intr-un tabel. Graficul se va afisa in locul tabelului pe baza caruia a fost realizat.

Procesarea ecuatiilor este o functie complexa realizata de catre o componenta specializata numita "editorul de ecuatii".

Tiparirea documentelor este una dintre functiile cele mai importante, oferind numeroase facilitati de tiparire a unui document.

Help, este functia nelipsita din structura pachetelor de programe ce ruleaza acum pe PC-uri. Este suficient sa apasam tasta F1 si un bogat volum de explicatii ne sta la dispozitie, ca o mini documentatie tehnica.

19. Word

Sesiunea de lucru

Apelarea programului.Sistemul de operare Windows pune la dispozitia utilizatorului posibilitati multiple de lansare in executie a programului Word, dintre care mentionam:

- prin selectarea din lista de programe astfel:

a - activam meniul Start cu un clic de mouse pe icon-ul acestui meniu;

b - deplasam mouse-ul in fereastra asociata acestui meniu, pe optiunea Program;

c - ne deplasam cu cursorul pe icon-ul programului Microsoft Office afisat in fereastra din dreapta;

d - alegem cu un clic iconul programului Microsoft WORD care va fi lansat in executie.

- daca pe ecran exista pictograma atasata programului Word, atunci executam dublu clic pe aceasta;

se activeaza utilitarul Windows Explorer cu ajutorul caruia se cauta programul Word in folderul Program Files, subfolderul Microsoft Office.

Incheierea sesiunii

Incheierea sesiunii de lucru are doua momente:

- inchiderea documentului;

- inchiderea programului.

Inchiderea documentului se face activand meniul File si selectand comanda Close

Yes, pentru salvarea documentului inaintea incheierii sesiunii de lucru;

No, pentru abandonarea documentului si incheierea sesiunii de lucru;

- Cancel, pentru anularea comenzii de incheiere a sesiunii de lucru si continuarea lucrului cu Word.

Ecranul editorului WORD

Dupa lansarea in executie a programului WORD, pe monitor se afiseaza un ecran de lucru.Impartirea ecranului se poate modifica prin intermediul comenzilor din meniul View sau meniul Tools, adaugand, eliminand linii, sau modificand ordinea si continutul acestora. Ecranul de lucru, afisat initial, poate avea urmatoarea structura:

Linia 1 este bara de titlu a ferestrei de aplicatie pe care este scris numele documentului si al programului, Microsoft Word.

Linia 2 este linia meniului principal WORD. Ea contine meniurile: FILE, EDIT, VIEW, INSERT, FORMAT, TOOLS, TABLE, WINDOW si HELP. In partea dreapta a acestei linii este plasat butonul pentru inchiderea ferestrei documentului.

Linia 3 contine icon-urile standard, pentru activarea celor mai frecvente operatii, ca de exemplu: salvarea unui document, tiparire, vizualizare, inserare de tabele, help. Aceasta linie se numeste Standard ToolBar, adica bara cu instrumentele de lucru standard. Icon-urile sunt grupate aici dupa natura operatiilor. Mai importante sunt urmatoarele icon-uri:

Save, salvarea documentului;

Open, deschiderea unui document existent;

New, deschiderea unui document nou;

Preview, previzualizarea paginii;

Print, imprimare;

Paste, inserarea in text a figurilor, textului

Copy, copierea in clipboard a textului sau figurii selectate;

Cut, decuparea unei secvente de text sau figurii selectate si plasarea in clipboard;

Redo, renuntarea la comanada de anulare anterioara;

Undo, anuleaza ultima operatie revenindu-se la forma anterioara a textului;

Linia 4 este o noua bara cu instrumente de lucru din numeroasele Toolbars-uri disponibile. De exemplu, poate fi Formating Toolbar cu iconurile pentru formatarea textului, anume pentru selectarea corpului de litera (font), a marimii caracterelor (size), de evidentiere a textului: bold , italic , underline ; de aliniere a textului in pagina

Linia 5 este rigleta cu "stopurile de tabulare", care serveste pentru a stabili marginile textului si pozitiile in care se va opri cursorul la apasarea tastei TAB.

Aria de lucru reprezinta o zona de 20 de linii si 80 de coloane din documentul pe care-l redactam. Aceasta zona poate fi marita la dimensiunea intregului ecran cu optiunea Full Screen din meniul View.

Linia 6 este linia cu butoanele pentru "defilarea" pe orizontala a textului cu care deplasam textul la stanga sau la dreapta. Pe marginea dreapta a ecranului se afla bara cu butoane de defilare pe verticala care ne

permite deplasarea in sus sau in jos a textului in aria de lucru.

Linia 7 este linia de stare pe care sunt afisate informatii despre comanda curenta ce se executa. Tot aici sunt afisate diverse mesaje si comenzi care constituie elementele dialogului program-utilizator.

Meniul principal

Meniul principal al procesorului de texte WORD este un meniu de tip pulldown. El este alcatuit din urmatoarele submeniuri, optiuni pe care le vom numi in continuare, pentru simplitate, tot meniuri:

FILE, contine in principal optiuni de activare a comenzilor pentru prelucrari la nivel de fisier/document: salvarea documentului, deschiderea unui document salvat anterior, inchiderea documentului, tiparirea, setarea paginii de lucru, setarea imprimantei, vizualizarea documentului inaintea imprimarii sale, trimiterea prin fax sau e-mail a documentului, inchiderea sesiunii de lucru;

EDIT, contine optiuni de activare a comenzilor pentru corectarea textului: copieri, mutari, stergeri de cuvinte, fraze, cautarea si inlocuirea unor cuvinte cu altele;

VIEW, contine optiuni pentru selectarea modului de vizualizare a textului: normal pagina logica, macheta paginii fizice layout cu vizualizarea marginilor, a antetului de pagina, a notelor de subsol

INSERT, contine optiuni pentru includerea in text a notelor de subsol, a numarului paginii, a datei calendaristice, a orei, a unor simboluri speciale, a ecuatiilor, a unor imagini sau fisiere;

FORMAT, contine optiuni pentru comenzile de formatare a textului: alegerea tipului si dimensiunii caracterelor, scrierea pe coloane, trasarea de chenare, umbre, redactarea listelor etc.;

TOOLS, contine optiuni pentru comenzi de interclasare a documentelor, despartirea in silabe, corectarea textului pe baza unui tezaur de cuvinte (dictionar) si a unor reguli gramaticale, gestiunea paginilor cu optiuni ale meniurilor si ale barelor cu instrumente de lucru;

TABLE, contine optiuni pentru crearea/redimensionarea, formatarea unui tabel, includerea formulelor de calcul intr-un tabel, linierea tabelului, adaugarea sau stergerea de linii si coloane etc.;

WINDOW, contine optiuni pentru selectarea ferestrei curente dintro lista de ferestre active asociate documentelor deschise simultan;

HELP, contine optiuni pentru apelarea si afisarea unor explicatii ajutatoare privind modul de operare si modul de invocare a comenzilor Word.

Setari implicite

De fiecare data procesorul Word isi incepe sesiunea de lucru folosind o serie de parametri ce au valori stabilite in mod implicit, sau cum se mai spune: setari implicite.

Cateva dintre cele mai semnificative setari implicite se refera la dimensiunea paginii, a marginilor, tipul si marimea fontului, modul de vizualizare a zonei de lucru pe ecran, tipul de imprimanta etc.

Setarea paginii se realizeaza cu parametri ce se pot vizualiza si schimba folosind comanda Page Setup din meniul File. Legat de pagina trebuie sa punctam doua concepte:

- pagina fizica;

- pagina logica.

Pagina fizica este pagina asa cum se va tipari la imprimanta. Afisarea ei pe ecran ne ingaduie sa vedem marginile, antetul de pagina, notele de picior, numarul de pagina etc. Pagina fizica se vizualizeaza apeland la optiunea Print Layout din meniul View. Pentru ca aceste elemente nu ne sunt necesare tot timpul pe ecran in timpul redactarii textului, putem opta mai bine pentru vizualizarea

paginii logice, in care elementele mai sus mentionate sunt ascunse, simplificandu-se ecranul de lucru.

Pagina logica se vizualizeaza apeland la optiunea Normal din acelasi meniu View.

Setarea paginii fizice vizeaza urmatoarele elemente:

- dimensiunea paginii - page size;

- dimensiunea marginilor - margins;

- modul de alimentare cu hartie - paper source;

- macheta paginii - layout;

Crearea si gestiunea documentelor

Introducerea textului - punctul de insertie

Primul exercitiu de lucru cu programul Word, trebuie sa fie introducerea unui text simplu pentru a ne obisnui cu modul de operare. Cum procedam :

lansam in executie programul si asteptam afisarea pe ecran a primei pagini din document;

- introducem de la tastatura urmatorul text:

Cateva indicatii de operare:

a) pentru a lasa 2-3 randuri libere la inceput, sau oriunde in text, e suficient sa apasam tasta Enter pentru fiecare rand liber;

b) pentru a incepe textul mai din interior, un paragraf nou, vom apasa tasta Tab;

c) pentru a lasa spatii libere intre cuvinte vom apasa bara de spatiu;

d) trecerea cursorului pe linia urmatoare la sfarsitul unui paragraf pentru a incepe textul de la capat se face apasand tasta Enter.

Pe masura ce tastam textul se observa o liniuta clipitoare verticala care se numeste punctul de insertie. El arata pozitia cursorului in text locul unde va aparea litera tastata.

Mici corectii In timpul crearii unui document, acesta este vizualizat pe masura introducerii de la tastatura, textul putand fi cu usurinta urmarit si corectat direct pe ecran. In consecinta, cand observam o greseala, trebuie sa deplasam cursorul in dreptul acesteia si o corectam pe loc.

Deplasarea punctului de insertie se face uzual cu un clic de mouse-ul sau cu tastele de dirijare a cursorului.

Deplasarea textului pe ecran se mai poate realiza apeland si la barele de defilare pe orizontala sau pe verticala. Vom opera astfel:

- pozitionam sageata cursorului pe bara de defilare;

- apasam si tinem apasat butonul clic stanga si deplasam cursorul in sensul dorit. Operatia se numeste "a glisa" cursorul, in termeni tehnici: "drag the cursor".

Stergerea caracterelor se poate face cu ajutorul tastelor:

- Backspace, care sterge caracterul situat la stanga cursorului;

Delete, care sterge caracterul de deasupra cursorului.

Daca tinem apasata tasta Backspace, se vor sterge in continuare caracterele situate la stanga cursorului.

Daca tinem apasata tasta Delete se sterg in continuare caracterele situate la dreapta cursorului.

Refacerea textului sters

Acele cuvinte, caractere, sterse din greseala sau dactilografiate in plus, in general orice modificare nedorita a textului fata de momentul anterior se poate repara cu comanda Undo din meniul Edit.

Diacriticele romanesti si despartirea in silabe

Word XP ne permite scrierea caligrafica corecta a textelor in limba romana. Selectarea limbii romane si a optiunii de despartire in silabe se face din meniul Tools optiunea Language. Acest lucru are ca efect modificarea tastaturii PC-ului. Cateva dintre aceste modificari sunt prezentate in tabelul urmator.

Verificare gramaticala si autocorectii

De aceste facilitati beneficiem in Word XP daca selectam din meniul Tools optiunea Spelling and Grammar. Firma MicroSoft a realizat si un dictionar romanesc care trebuie activat pentru buna functionare a verificarilor gramaticale si ortografice.

Simboluri speciale

O gama impresionanta de simboluri din matematica, fizica, litere grecesti, arabe, chirilice, simboluri monetare, sageti, mici iconuri si multe altele ne sunt puse la dispozitie pentru a fi introduse in text prin meniul Insert optiunea Symbol.

Salvarea documentului

Daca dorim unele prelucrari ulterioare orice document trebuie salvat, memorat, intr-un fisier. Pentru prima data salvarea unui document se face cu comanda Save As respectand urmatoarea procedura

- activam cu un clic meniul File;

- fiind prima salvare vom selecta comanda Save As, prin care suntem invitati sa precizam folder-ul, numele si eventual extensia noului fisier. Aceste informatii se introduc prin intermediul casetei de dialog afisata peste imaginea textului nostru;

- actionam butonul Save cu un clic sau apasam simplu Enter si o copie a documentului nostru va fi depusa pe hard-disc.

Inchiderea documentului

La terminarea definitiva a textului este cazul sa inchidem documentul pentru a incepe eventual procesarea unui alt document. Comanda de inchidere este Close din meniul File, sau actionarea directa a butonului de

inchidere a documentului.

Regasirea unui document

Pentru a prelucra un document creat si salvat anterior este necesar, in primul rand, sa-l aducem din hard-disc in memoria RAM. Identificarea si transferul unui document din fisierul de pe hard-disc sau floppy, in memoria RAM echivaleaza cu regasirea si deschiderea documentului - prin comanda Open din meniul File.

Meniul contextual

Word XP are acum posibilitatea sa foloseasca pentru gestiunea documentelor memorate in fisiere ASCII, meniul contextual Windows obtinut prin clic dreapta executat intr-o caseta a comenzilor Open sau Save

As. Gratie acestui meniu vom putea opera, dupa cum se stie, cu comenzile Cut, Copy, Paste, Delete, Rename, Send To, si Properties.

Editarea documentelor

Termenul de editare desemneaza un ansamblu de operatii de prelucrare a unui text existent. Meniul Edit care include aceste operatii, este prezent in meniurile tuturor procesoarelor de texte. In principal, operatiile ce reprezinta continutul editarii se refera la:

- modificarea textului (inserari, stergeri, inlocuiri);

- copieri si mutari;

- refacerea textului sters.

Conceptul de bloc. Corectiile ca si formatarile textului se pot face in doua moduri:

- la nivel de caracter;

- la nivel de bloc.

Blocul reprezinta o suita adiacenta de caractere. Marcarea sau selectarea unui bloc se face astfel:

plasam cursorul pe prima litera a blocului;

- glisam cursorul spre dreapta sau stanga pana la ultima litera.

Deplasarea prin text - semne de carte bookmarks.Punctul de insertie, cursorul, poate fi deplasat desigur cu mouse-ul. Cu tastele cu sageti, page-down si page-up, cu butoanele de pe barele de defilare dar si cu comanda Go To din meniul Edit. Comanda Go To ne permite saltul direct la o pagina cu un anumit numar

cu conditia sa indicam numarul paginii.

Semnul de carte bookmark este de fapt un cuvant cu rol de eticheta de identificare a unui paragraf. Semnul de carte nu este vizibil pe ecran. El se insereaza cu comanda Insert > Bookmark. Saltul prin text la un anumit semn de carte se face cu comanda Go To > Bookmark din meniul Edit.

Caseta de dialog a comenzii ne va afisa lista semnelor de carte din text din care vom selecta numele folosit ca bookmark.

Adaugiri si stergeri de text

Completarea textului cu fraze, propozitii sau cuvinte se face prin dactilografierea noului text la sfarsit sau oriunde in document. Pentru a adauga cateva cuvinte la sfarsitul textului vom proceda astfel:

apasam tastele Ctrl + End pentru pozitionarea cursorului la sfarsitul

textului;

- apasam tasta Enter pentru a plasa punctul de insertie, ce apare ca o

bara verticala clipitoare, pe linia urmatoare, ca sa incepem textul cu

un paragraf;

- dactilografiem obisnuit textul in continuare.

Adaugarea de caractere in text se face diferentiat, in functie de modul de lucru ales si anume: modul Insert si modul Typeover.

Modul INSERT este modul normal de lucru in care noile caractere se introduc in text incepand cu pozitia curenta a cursorului. Restul textului este automat deplasat spre dreapta.

Modul TYPEOVER este modul de lucru in care textul introdus de la tastatura suprascrie textul original.

Copierea, mutarea textului

Putem copia caractere cuvinte, propozitii, fraze, dintr-un loc in altul al textului. Prin copiere se creeaza un duplicat al frazei originale care ramane la locul ei in text.

Mutarea inseamna dislocarea frazei originale si plasarea ei, inserarea ei, intr-o alta parte a textului.

Atat pentru copierea, cat si pentru mutarea unui text, avem la dispozitie mai multe proceduri de operare dintre care mentionam:

a) copierea unui text utilizand meniul principal:

- selectam blocul de text;

- activam meniul Edit si selectam comanda Copy;

- plasam cursorul in noua pozitie si apasam clic sau Enter;

- activam meniul Edit si selectam comanda Paste.

Daca preferam sa lucram cu combinatii de taste (shortcuts), fara a mai activa meniul principal, atunci selectam direct:

- comanda Copy, cu tastele Ctrl+C;

- comanda Paste, cu tastele Ctrl+V;

Desigur, mai sunt si alte tipuri de selectii care pot fi vizualizate si consultate in meniul Help.

b) Copierea unui text folosind tehnica "clic & drag":

- se selecteaza textul;

- se pozitioneaza cursorul in interiorul blocului de text selectat ce apare pe ecran in modul "video-reverse";

- se apasa si se tine apasata tasta Ctrl si apoi cu butonul clic apasat glisam mouse-ul in noua pozitie din text

Cautarea si inlocuirea caracterelor

Intr-un text se poate cauta prima aparitie a unui caracter si apoi el poate fi inlocuit, numai el sau toate aparitiile sale, cu un alt caracter.

activam meniul Edit si selectam comanda Find;

introducem in caseta caracterul cautat;

- executam clic pe comanda Replace;

- introducem noul caracter si executam clic pe unul dintre butoanele Replace sau Replace All.

Salvarea versiunilor

Word XP ne permite sa salvam distinct versiunile succesive ale aceluiasi document. Pentru aceasta trebuie sa apelam la optiunea Version a meniului File. Caseta de dialog a acestei optiuni ne solicita un comentariu

care ne va permite diferentierea dintre versiuni. Selectarea uneia dintre versiuni dupa deschiderea documentului original se face apeland tot la optiunea Version.

Tiparirea unui document

Inaintea tiparirii documentului trebuie sa verificam de fiecare data ca setarile sunt corecte. Este vorba de driverul de imprimanta in primul rand. Setarile sunt vizibile in caseta de dialog afisata de comanda Print din

meniul File. Schimbarea driverului se face direct in rubrica din caseta Printer name care afiseaza lista driverelor instalate in sistem.

Previzualizarea textului

Este necesara previzualizarea paginii - Preview inaintea tiparirii. Previzualizarea textului se face selectand din meniul File comanda Print Preview. Imaginea paginii reale apare intr-un dreptunghi alb, dimensiunea

textului o putem modifica marind-o sau micsorand-o procentual. O mica bara cu instrumente de lucru ne sta la dispozitie in loc de meniul de lucru. Utilizand aceste icon-uri putem trece direct la tiparire sau putem inchide operatia de previzualizare cu comanda Close.

Optiuni de tiparire

Operatorul are la dispozitie diverse optiuni de tiparire, care se refera la:

- numarul de copii tiparite;

- tiparirea integrala, selectiva sau numai a paginii curente;

- tiparirea numai a paginii curente;

- tiparirea separata a paginilor cu sot respectiv a celor fara sot.

In mod normal pagina este orientata pe verticala, acest mod numindu-se, modul Portrait. Orientarea paginii pe latime, sau orizontala, se numeste orientare de tip Landscape. Un astfel de mod de asezare a textului in pagina este util in cazul unor tabele mai mari sau tabele insotite si de grafice etc. Aceste moduri de orientare se stabilesc cu comanda Page Setup din meniul File.

Pentru a putea avea in acelasi document pagini normale portrait, dar si pagini landscape, este necesar ca la inceputul si sfarsitul unei pagini landscape, de exemplu, sa inseram un separator, numit section break. Procedura de operare este urmatoarea:

- activam meniul Insert si selectam comanda Break;

- selectam optiunea Section Break on Next Page; pe ecran apare o linie dubla marcand sfarsitul unei sectiuni - End Section;

- din meniul File selectam Page Setup si apoi optiunea Landscape;

- dupa introducerea textului, in pagina pe care am setat landscape, refacem setarea normala de tip Portrait repetand pasii 1-3.

Tiparirea fata-verso. De multe ori tiparirea fata-verso este mai mult decat necesara, mai ales pentru economie de hartie. Ea se realizeaza folosind un mic truc si anume:

- tiparim mai intai paginile fara sot, schimband in comanda Print optiunea Print All pages in range cu optiunea Print Odd pages;

- asezam paginile tiparite in ordine crescatoare si le reintroducem in imprimanta;

- tiparim paginile cu sot folosind acum optiunea Print Even pages.

Tiparirea rapida. Tiparirea rapida, pagina cu pagina, a intregului document se declanseaza daca se actioneaza un clic pe icon-ul ce simbolizeaza o imprimanta, si care este plasat pe bara de instrumente Toolbar.

Interclasarea documentelor

Interclasarea documentelor reprezinta o procedura complexa, cu multe optiuni, care in esenta realizeaza combinarea textului continut in doua documente, unul principal, Main Document, si unul secundar numit document sursa de date, Data Source. Interclasarea documentelor este o operatie avantajoasa in cazul in care dorim sa transmitem acelasi text, o oferta de afaceri, de exemplu, sau o invitatie, mai multor persoane, clienti, schimband sa zicem numai numele,functia si denumirea firmei careia dorim sa-i adresam oferta.

Textul fix al ofertei, de obicei o pagina, va fi documentul principal iar un tabel Word cu numele, functia si respectiv denumirea firmei va fi documentul sursa de date. Interclasarea acestor doua documente va avea ca rezultat un al treilea document, memorat intr-un fisier distinct care va contine cate o pagina, o

oferta, pentru fiecare client prezent in tabelul din documentul sursa de date.

Procesorul Word genereaza automat aceste pagini, in cazul nostru plasand corespunzator in textul ofertei, in locurile marcate distinct, numele, functia si denumirea firmei pentru fiecare client.

Procedura de operare are trei etape:

- crearea documentului principal;

- crearea documentului sursa de date;

- interclasarea documentelor, care are doi pasi:

. plasarea in textul documentului principal a denumirii campurilor care se vor prelua din documentul sursa de date;

interclasarea propriu-zisa. Termenul de camp reprezinta, de fapt, denumirea coloanei din tabelul din documentul sursa de date. Tabelul poate contine cate coloane dorim dar pentru o anumita interclasare se pot alege numai anumite coloane din care datele se preiau automat.

Procedura de interclasare, datorita numeroaselor sale optiuni, permite si introducerea manuala a unor campuri, generarea automata a altora - cum ar fi numarul curent al documentului, sau selectarea anumitor randuri din tabel pentru care se va face interclasarea etc.

Sa vedem acum in detaliu procedura de operare:

a) crearea documentului principal

Documentul principal, in cazul exemplului nostru va contine textul oarecare al ofertei, dar atentie, trebuie sa lasam spatiu in text pentru plasarea ulterioara a numelui, functiei si firmei clientului.

- deschidem un document nou apeland la meniul File comanda Open, optiunea New;

- activam meniul Tools si selectam comanda Mail Merge;

din fereastra afisata activam cu un clic butonul Create al optiunii nr. Main Document

- alegem acum formatul de document tip scrisoare (circulara) Form Letters, ramanand sa exersati mai tarziu si celelalte formate disponibile: eticheta - Mailing List, plic - Envelope sau Catalog;

- activam cu un clic butonul comenzii New Main Document pentru a trece efectiv la redactarea textului ofertei noastre.

- executam un clic pe butonul Close ca sa putem trece efectiv la dactilografierea textului propriu zis al ofertei, text obisnuit doar cu cate doua spatii goale in acele locuri unde intentionam sa plasam numele, functia si denumirea firmei clientului;

- salvam documentul cu comanda Save As din meniul File cu un nume la alegere;

- fara sa inchidem documentul trecem la etapa urmatoare.

b) crearea documentului sursa de date

Sursa datelor pentru completarea documentului principal, in varianta cea mai simpla este un doument care contine doar un tabel Word.

Retineti ca denumirile coloanelor tabelului, plasate pe primul rand al acestuia, reprezinta campurile de date care sunt utilizate de procedura de interclasare pentru completarea documentului principal.

Procedura de operare pentru crearea tabelului cu numele, functia si denumirea firmei este urmatoarea:

activam meniul Tools si selectam comamnda Mail Merge;

- din fereastra acestei comenzi activam cu un clic comanda Get Data a optiunii cu numarul 2 Data Source;

- pe ecran apare o fereastra pentru introducerea denumirii coloanelor tabelului; procesorul Word afiseaza un tabel predefinit cu denumiri de coloane standard in caseta "field name in header row"; actionand

butonul Remove Field Name putem elimina pe oricare dintre denumiri, chiar si pe toate, si sa introducem propriile denumiri de coloane (campuri) in caseta Field Name dupa fiecare denumire actionandu-se butonul Add Field Name.

operatia de preformare a tabelului se incheie cu un clic pe butonul OK dupa care vom trece la introducerea efectiva a datelor pe fiecare rand al tabelului, actionand butonul Edit Data Source din cadrul

aceleiasi optiuni numarul 2;

introducerea datelor se face prin intermediul unei machete afisate pe ecran cu casete pentru fiecare camp; dupa fiecare camp se apasa tasta Enter iar la terminarea unui rand se apasa butonul Add New;

- incheiem crearea tabelului cu un clic pe butonul OK.

c) interclasarea datelor

Dupa acest OK suntem repozitionati automat in textul documentului principal unde trebuie sa marcam locul unde se va insera fiecare camp din tabel. Vom proceda astfel:

pozitionam cursorul in text;

actionam cu un clic butonul comenzii Insert Merge Field aflat pe Toolbar;

din mica lista de campuri afisata langa butonul amintit selectam denumirea campului care trebuie inserat in acel loc; in text denumirea campului va fi incadrata de paranteze unghiulare;

dupa inserarea ultimului camp actionam butonul Merge tot din Toolbar pentru a declansa interclasarea propriu zisa.

Fereastra care se afiseaza imediat ne permite sa alegem destinatia fisierului care rezulta prin interclasare:

- intr-un nou document;

- direct pe imprimanta.

Elemente de tehnoredactare

Principii de machetare a documentelor. Machetarea unui document are in vedere, dupa setarea paginii,

dispunerea in pagina a textului, a titlurilor si subtitlurilor a desenelor, figurilor, astfel incat informatiile cuprinse in document sa fie cat mai accesibile cititorului.

In literatura de specialitate se vehiculeaza 4 principii de machetare a documentelor: proximitatea; alinierea;

repetitia; contrastul.Aceste principii sunt corelate, nu se aplica singular, se aplica in stransa legatura unul cu altul.

Proximitatea. In conformitate cu principiul proximitatii, al vecinatatii, informatiile intre care exista o legatura semantica trebuie plasate alaturi pentru a forma un grup informational care sa fixeze atentia cititorului. Informatiile fara legatura trebuie distantate, fara sa ne temem ca risipim inutil spatiul documentului. Prin aplicarea acestui principiu se asigura o imagine vizuala buna a documentului, privirea fiind ghidata spre parcurgerea succesiva a grupurilor de informatii.Proximitatea inseamna si o spatiere aerisita a textului pentru a usura individualizarea informatiilor relevante ale paginii.

Alinierea In conformitate cu acest principiu nimic nu trebuie asezat in pagina la intamplare, in mod arbitrar, fiecare element trebuie sa aiba o legatura vizuala cu celelalte elemente de pagina. Alinierea textului vizeaza modul in care va fi plasat inceputul sau sfarsitul unei linii. Sunt disponibile pe Toolbars urmatoarele optiuni:

- align left, textul va fi aliniat la marginea stanga, in vreme ce marginea dreapta va fi dantelata;

- align right, textul va fi aliniat la marginea dreapta;

- center, intregul text va fi centrat in pagina;

- justified, prin care textul va umple complet o linie incepand din marginea stanga pana in marginea dreapta.

Repetitia .Conform acestui principiu stilul machetei trebuie repetat in intreaga lucrare. Este vorba de utilizarea aceluiasi tip de font pentru titluri, subtitluri, simboluri, stil de desenare, linii, sageti etc. Respectand acest principiu se creeaza senzatia ca fiecare pagina apartine unui intreg, care este documentul procesat.

Contrastul. Principiul contrastului spune ca daca doua componente nu sunt exact lafel atunci ele trebuie sa fie complet diferite, sa contrasteze. Contrastul se obtine din diferenta de marime a fontului, din stilul de

evidentiere : ingrosat - bold, cursiv - italic sau subliniat - underline.

Formatarea paginii

O serie de optiuni privesc pagina ce urmeaza a fi tiparita la imprimanta. Aceste optiuni se refera la:

- dimensiunea paginii fizice;

- orientarea paginii;

- dimensiunea marginilor.

Optiunile sunt disponibile in meniul File submeniul Page-Setup.

Dimensiunea paginii fizice - paper size, depinde de formatul in care lucram, A4, A5 sau alte dimensiuni pe care le fixam in inch sau cm. Se precizeaza separat lungimea paginii - height, si latimea - width.

Orientarea paginii - optiunea orientation din submeniul mentionat, se refera la cele doua moduri de tiparire a textului pe pagina:

- Portrait, este modul normal de tiparire, pagina asezata vertical;

- Landscape, este modul de tiparire pe orizontala.

Marginile paginii - nu sunt vizibile pe ecran in modul normal de vizualizare - view normal. Se pot vizualiza cu optiunea Page Layout din meniul View sau afisam pagina cu Print Preview din meniul File.

Modificarea marginilor se face fie pentru a introduce mai mult text in pagina fie pentru a avea loc mai mult pentru antet sau note de subsol.

Modificarea marginilor top - sus, bottom - jos, left - stanga, right - dreapta, se face din meniul File, Page Setup optiunea Margins.

. Antet sau subsol de pagina

Antetul este o secventa de text care se afiseaza pe fiecare pagina in zona special alocata in marginea superioara.

Subsolul de pagina este secventa de text plasata pe marginea de jos a documentului. Textul poate fi diferit pentru paginile cu sot - even, respectiv paginile fara sot - odd, sau se poate tipari optional numai pe prima pagina.

Submeniul Header and Footer din meniul View are o fereastra de dialog ce cuprinde caseta in care introducem textul si o mica bara de iconuri pentru optiuni de afisare si plasare a textului.

Note de picior - footnotes

Nota de picior este un text explicativ, o indicatie bibliografica asociata unui termen si este plasata in subsolul paginii. Fiecare nota de picior are un numar de ordine incepand cu 1. Acest numar este plasat in text langa termenul cu care este asociata nota, asemeni unui exponent.

Procesorul Word permite inserarea notelor de picior prin utilizarea

meniului Insert optiunea Footnote . In mod automat, notele sunt numerotate si plasate una sub alta in

subsolul paginii, despartite de textul propriu-zis printr-o linie. Procedura de

operare este urmatoarea:

- pozitionam cursorul dupa ultima litera a cuvantului;

- selectam meniul INSERT optiunea Footnote si daca setarile implicite sunt satisfacatoare executam clic pe butonul O.K.

- introducem textul notei de picior; notele de subsol se inscriu automat in text, cu un font de dimensiuni mai mici;

- executam un clic pe butonul Close pentru a incheia redactarea notei si a reveni la documentul sursa.

Numerotarea paginilor

Procesorul de texte Word nu numeroteaza automat paginile. Utilizatorul trebuie sa apeleze la comenzi pentru numerotarea paginilor. Meniul Insert submeniul Page Number ne permite selectarea optiunilor de plasare a numarului paginii intr-o anumita pozitie astfel: Prin fereastra afisata se stabileste pozitia numarului si alinierea:

- bottom of page, in subsolul paginii;

- footer of page, deasupra paginii;

- alignment: left, right, center.

Pentru precizarea formatului si numerotarii paginii de inceput se activeaza optiunea Format din fereastra prezentata mai sus, care va duce la aparitia pe ecran a ferestrei: Odata fixata optiunea cu un clic, intr-o mica caseta a ferestrei de dialog, prin functia Preview, putem vizualiza cum apare numarul pe pagina. Dupa

aceasta este suficient sa executam un clic pe butonul OK.

Chenare si umbre

O portiune de text poate fi marcata in mod deosebit prin incadrarea sa intr-un chenar - border si poate fi umbrit - shading cu tonalitati de gri sau alte culori. Aceste operatii sunt disponibile in meniul Format optiunile Borders and Shading.

20. Procesarea unor documente uzuale in corespondenta de afaceri, scrisoarea de afaceri, minuto-proces verbal,oferta

Rezolvarea corespondentei de afaceri apeland la un procesor de texte aduce multe beneficii. Pe langa usurinta de redactare, in sensul introducerii, corectarii si completarii, respectiv modificarii textului, mentionam estetica corespondentei.

Scrisoarea de afaceri

Scrisorile de afaceri sunt cele mai frecvente documente vehiculate in munca de birou. Ele se diferentiaza in functie de evenimentul care le genereaza. Intalnim astfel:

- scrisori in prima forma, simpla, draft;

- scrisori de raspuns la solicitari diverse;

- scrisori concise de informare - sumar;

- scrisori oficiale pentru anunturi;

- comenzi si confirmari de comenzi;

- scrisori de solicitare servicii sau plati;

- scrisori de recomandare;

- cereri si raspunsuri pentru acordarea de referinte;

- scrisori pentru personalul de conducere etc.

Se impun cateva reguli referitoare la elementele ce alcatuiesc structura unui astfel de document: antetul scrisorii, formulele de inceput si de sfarsit, datarea, inregistrarea, confidentialitatea si verificarea valabilitatii scrisorii.

a) antetu, scrisorii trebuie sa contina o serie de elemente ce au drept scop identificarea corecta a expeditorului, si anume:

- sigla;

- denumirea firmei;

- adresa;

- numarul de inregistrare in registrul comercial;

- codul fiscal;

- numarul de telefon, fax;

- numarul contului si banca la care este dechis;

- adresa e-mail sau adresa paginii WEB pe Internet.

b) adresa de interior, este adresa destinatarului care trebuie sa inceapa cu numele persoanei, adresa firmei si pozitia, functia, acestuia in cadrul firmei. Aceasta adresa se plaseaza in prima treime de sus a paginii, astfel incat sa fie vizibila prin fereastra transparenta a plicului.

c) subiectul scrisorii .In cazul scrisorilor personale, subiectul scrisorii se formuleaza in mod expres. In scrisorile de afaceri, va trebui sa ne obisnuim, ca inca din prima fraza cel ce citeste scrisoarea sa obtina o informatie sintetica despre scopul si continutul scrisorii. Aceasta informatie va alcatui subiectul scrisorii. De

regula subiectul scrisorii este o fraza scurta, concisa. In cazul utilizarii unor documente tipizate aceasta informatie este furnizata de insusi titlul documentului.

d) mesajul scrisorii .Mesajul scrisorii este de fapt continutul propriu-zis al scrisorii. El se introduce cursiv cu grija cuvenita pentru centrarea textului in pagina, alinierea paragrafelor, marcarea, sublinierea unor pasaje mai importante din text, toate acestea pentru a asigura o mai mare lizibilitate textului.

e) incheierea, semnatura si data. In incheierea scrisorii dupa o formula de politete, se introduc numele

expeditorului, data si eventual un numar de inregistrare. Datarea scrisorii este foarte importanta, uneori fiind necesara si inscrierea orei la care a fost redactat textul. Semnatura nu se pune decat dupa numele intreg al

expeditorului si eventual si functia acestuia.

Procesul-verbal

Procesul-verbal este documentul pe care se consemneaza concluziile unei sedinte sau intruniri de afaceri. Un proces verbal trebuie sa contina in structura sa urmatoarele:

- antetul documentului care, ca orice antet cuprinde: sigla, denumirea, adresa firmei si celelalte elemente: telefon, fax, cod fiscal, contul bancar;

- titlul documentului: PROCES-VERBAL;

- subiectul, o fraza care precizeaza tipul intrunirii, organismul de conducere implicat sau denumirea intrunirii;

- data la care s-a tinut sedinta, intrunirea;

- participantii ca numar total si daca este cazul si nominal;

- absentii motivati si nemotivati;

- tematica sedintei, ordinea de zi enumerata pe puncte;

- consemnari pe scurt din luarile de cuvant.

Memorandum - nota interna

In firme, institutii, se practica in mod uzual comunicarea intre compartimente, birouri, servicii sau chiar persoane individuale, de obicei pe linie ierarhic-functionala, cu ajutorul unor note scrise cunoscute ca "note

interne", circulare pe stil vechi, iar acum pe stil nou "memorandum" sau mai scurt "memo".

Un document de tip "memo" trebuie sa contina urmatoarele elemente:

- titlul documentului: NOTA INTERNA;

- destinatarul, in formularea: CATRE;

- expeditorul, in formularea : DE LA;

- data;

- motivul sau subiectul comunicarii.

Fax-ul

O modalitate frecventa si rapida de corespondenta o reprezinta FAX-ul. Un fax poate fi considerat orice text transmis prin binecunoscutul aparat. Acum locul aparatului fax poate fi luat chiar de catre PC-ul dumneavoastra. Rigoarea necesara in afaceri, si implicit in corespondenta de afaceri, impune fixarea catorva repere obligatorii de urmarit in redactarea unui fax.

Trebuie sa retinem ca aceste documente se arhiveaza, la ele se vor face trimiteri si referiri, fiind folosite in situatii speciale ca acte legale.

Elementele fax-ului sunt:

- antetul cu sigla, denumirea, adresa firmei, telefon, cod fiscal, cont bancar etc.;

- titlul documentului: F A X;

- data si numarul de inregistrare;

- numarul total de pagini transmise;

- destinatarul si numarul sau de fax;

- expeditorul, ca persoana fizica;

- mesajul propriu-zis.

Oferta

Oferta este unul dintre documentele ce se intocmeste pentru a stimula cererea clientilor potentiali. Ofertele se mai intocmesc si ca raspuns la cererile partenerilor de afaceri.

Oferta sta la baza declansarii negocierilor contractuale. Avand in vedere aceste considerente, o oferta trebuie sa contina, pe langa datele de identificare ale destinatarului, in general, urmatoarele elemente:

a) date de identificare a ofertantului: antetul cu denumirea firmei, adresa, telefon, fax, cod fiscal, cont (optional numele managerului care reprezinta oficial firma sau numele persoanei fizice care se ocupa de

tranzactie);

b) date referitoare la obiectul ofertei:

- denumirea produsului/sortimentului;

- cantitate;

- cateva caracteristici tehnice de baza si date privind calitatea;

c) pretul de oferta, orientativ sau ferm;

d) termenele de livrare, conditiile de plata si de garantie;

e) date referitoare la transport, ambalare si etichetare si alte informatii utile in debutul oricarei negocieri;

f) validitatea ofertei, adica termenul pana la care pretul ofertei ramane valabil.

Oferta se incheie cu o formula de politete, apoi data, numele si semnatura expeditorului.

21. Lucrul cu foaia de calcul, navigarea, selectarea,crearea

Programele de calcul tabelar sunt cunoscute in literatura informatica si sub denumirea de "editoare de tabele" sau programe "spreadsheet". Ele pun la dispozitia utilizatorilor trei facilitati importante, si anume:

- inregistrarea si prelucrarea datelor sub forma tabelara;

- construirea si afisarea sub forma grafica a datelor din tabele;

- lucrul cu baze de date.

Conceptul original introdus de aceasta categorie de produse software este FOAIA ELECTRONICA DE CALCUL - electronic spreadsheet, sau pe scurt foaia de calcul.

Foaia de calcul, este un tabel urias, o matrice cu 16384 de linii si 256 de coloane, ceea ce ar inseamna un tabel de 7 m latime si 114 m lungime. Pe ecran se afiseaza doar o mica portiune din acesta foaie, o fereastra mobila formata de regula din 20 linii si 8 coloane standard.

Navigarea prin foaia de calcul

Pentru introducerea datelor, intr-o celula anume este necesar ca aceasta celula sa fie selectata ca celula curenta. Pentru aceasta trebuie sa deplasam dreptunghiul pointerului de adresare, sau "cursorul" la adresa care desemneaza celula in cauza.

Deplasarea pointerului de adresare prin foaia de calcul se realizeaza in mai multe moduri:

- cu ajutorul tastelor cu sageti;

- cu ajutorul mouse-ului;

- cu comanda Go To din meniul Edit sau cu tasta F5.

Actionand tastele cu sageti ne deplasam la stanga, la dreapta, in sus, in jos cu cate un rand sau o coloana.

Tastele Pg Up respectiv Pg Dn ne permit sa ne deplasam cu un ecran (16 - 22 randuri) in sus sau in jos.

Tasta Tab respectiv combinatia Shift Tab, ne permite deplasarea cu cate un ecran la dreapta respectiv la stanga. Tastand Alt + PgDn sau Alt +PgUp obtinem acelasi efect.

Cu un singur clic al mouse-ului pe celula dorita, realizam plasarea pointerului de adresare in acea celula. Pentru deplasarea rapida la o celula a foii de calcul apelam comanda GoTo, fie cu tasta F5, fie din meniul Edit (Ctrl + G). Acestei comenzi trebuie sa-i furnizam si adresa celulei la care dorim sa ajungem.

Rapid se ajunge pe ultimul rand sau pe primul rand actionand simultan tastele Ctrl + ¬ sau Ctrl + ⎯.

Selectarea celulelor de lucru

Selectia unei celule, pentru a fi obiectul unei prelucrari, echivaleaza cu plasarea pointerului de adresare pe acea celula. Cu alte cuvinte, celula curenta, marcata de dreptunghi, este celula activa, ce urmeaza a fi prelucrata.

In vederea prelucrarii, o zona fie ca trebuie indicata prin coordonatele sale - range, fie se marcheaza de la tastatura sau cu mouse-ul prin glisare cu butonul clic stanga apasat. Zona marcata apare in video-reverse si se considera ca a fost selectata.

Selectarea unei zone de la tastatura se realizeaza apasand tasta Shift si una dintre tastele cu sageti.

Un rand intreg se selecteaza apasand tastele Shift si Spatiu, sau clic pe numarul randului din bordura verticala a foii.

O coloana intreaga se selecteaza apasand tastele Ctrl + Spatiu, sau clic pe numele coloanei din bordura orizontala a foii.

Foaia de calcul integral, se selecteaza apasand simultan tastele Ctrl + Shift + Spatiu sau clic pe coltul stanga sus al foii de calcul aflat la intersectia celor doua borduri.

In interiorul unei zone selectate nu ne putem deplasa de la o celula la alta cu tastele cu sageti. Deplasarea totusi a cursorului prin zona selectata de la o celula la alta se face cu tasta Enter, iar in sens invers cu tastele Shift + Enter.

Crearea unui tabel

Crearea unui tabel, fie el si un tabel simplu, necesita parcurgerea a cel putin doua etape:

- proiectarea tabelului;

- introducerea datelor.

Proiectarea tabelului se face la masa de lucru in functie de natura problemei de rezolvat, de algoritmii pe care ii vom utiliza in calcule, de grafica imaginii pe ecran si alte considerente.

Introducerea datelor este partea operationala, ea se va repeta ori de cate ori vom folosi foaia de calcul.

Proiectarea tabelului

Proiectarea tabelului este prima etapa in procesul de creare a unui tabel.

Un tabel, in acceptiunea programelor de calcul tabelar se defineste prin doua elemente:

- structura;

- continut.

Structura unui tabel are in vedere elemente generale si stabile ale tabelului si anume:

- titlul tabelului;

- denumirile coloanelor sau capul de tabel;

- denumirile randurilor;

- formulele si functiile de calcul.

Aceste elemente se stabilesc clar de la inceput si se introduc ca elemente fixe ale tabelului.

Continutul este reprezentat de datele propriu-zise. Ele sunt elementele variabile dintr-un tabel, in sensul ca se schimba in mod firesc atunci cand reluam programul de calcul; stocurile, facturile, salariile, se prelucreaza lunar, sau zilnic, deci mereu se reiau calculele, dar cu alte seturi de date,

insa pe aceeasi structura de tabel. In functie de natura datelor de intrare si firesc a rezultatelor, trebuie

stabilite inca din etapa de proiectare o serie de parametri. Operatiile de stabilire a acestor parametri sunt numite setari si se refera la:

- dimensiunea coloanelor;

- alinierea datelor in cadrul unei celule sau pe intreaga coloana;

- pozitia punctului zecimal;

- optiuni speciale de afisare a rezultatelor.

Putem lucra cu setarile implicite ale programului conform carora:

- celula are o marime standard de 9 caractere;

- alinierea textului se face implicit la stanga, iar a numerelor implicit la dreapta;

- numarul de zecimale implicit este doi etc.

Pentru proiectarea unui tabel care sa raspunda cerintelor formulate in situatia finala, in raport cu datele de intrare, se face o analiza a problemei care trebuie sa se finalizeze, cu precizarea clara a urmatoarelor elemente:

- numarul de linii si denumirea lor;

- numarul de coloane si denumirea lor;

- formulele de calcul din celulele in care se afiseaza rezultatele.

Introducerea datelor in tabel

Sunt cateva reguli ce trebuie respectate la momentul introducerii datelor, in functie de tipul acestora: numerice, sir de caractere, formule sau functii.

Iata regulile generale:

-se selecteaza, mai intai, celula in care se introduc datele, pentru ca datele introduse de la tastatura sunt plasate todeauna in celula curenta;

- datele tastate sunt afisate mai intai pe panoul de control, ca si adresa celulei curente, ele sunt transferate in celula pe foaia de calcul numai la apasarea tastei Enter sau a unei taste de deplasare a cursorului; pana nu apasam o astfel de tasta mai putem corecta datele tastate;

- la terminarea tastarii datelor putem apasa:

- Enter, si pointerul de adresare, cursorul, se muta in jos cu un rand;

- Tab, si cursorul se muta la dreapta cu o coloana;

- sageata, si pointerul se muta inapoi in directia sagetii.

Introducerea textului

Textul se introduce prin dactilografiere simpla de la tastatura. Excel considera sirul de caractere introdus drept un text daca acesta incepe cu o litera. Daca este asa, sirul de caractere poate sa contina si numere si

caractere speciale. In situatia in care dorim totusi sa fie considerat text un sir care incepe cu o cifra, atunci trebuie sa incepem prin a tasta mai intai un apostrof. Apostroful (') este un prefix care precede orice sir de caractere determinand alinierea textului in celula la stanga, care este de fapt si alinierea implicita a oricarui text. Acesta optiune, si inca altele, se pot modifica prin formatarea tabelului.

Introducerea numerelor

De la bun inceput facem precizarea ca numerele se tasteaza direct, incepand cu prima cifra semnificativa sau semnul algebric.

Numerele se introduc respectand urmatoarele reguli:

- trebuie sa inceapa cu o cifra sau cu unul din semnele algebrice + sau - sau semnul valutar ($);

- pot fi cuprinse intre 10-99 si 1099;

- numerele pot fi intregi sau reale, partea intreaga se desparte de partea zecimala printr-un punct;

- nu se admit spatii sau virgule ca separatori;

- se poate folosi si formatul stiintific de scriere in virgula mobila, de exemplu: 8.07E + 05 = 807.000

Autofill este o optiune care inlesneste completarea unei coloane cu numere in ordine strict crescatoare sau in ordine, cu zilele saptamanii sau lunile anului. Vom proceda astfel:

1 - introducem primul element, un numar, Monday sau January sau alta zi ori luna;

2 - plasam cu grija cursorul pe patratelul din coltul dreapta jos al pointerului de adresare al celulei curente, patratel care se numeste "cursor de incarcare", moment in care apare o cruciulita;

3 - cu butonul clic stanga apasat se gliseaza mouse-ul in sensul de auto umplere, ceea ce va avea ca efect umplerea celulelor cu numere in ordine strict crescatoare sau cu celelalte zile ale saptamanii sau cu lunile anului.

Introducerea formulelor

Formulele de calcul se introduc, de regula, incepand cu semnul "=".

Formulele se scriu cursiv cu sau fara spatii. Se admit paranteze, dar atentie, numarul de paranteze inchise trebuie sa fie egal cu numarul de paranteze deschise.

Copierea formulelor

Posibilitatea copierii formulelor reprezinta o facilitate remarcabila a procesoarelor de calcul tabelar. O formula dintr-o celula poate fi copiata, deci reprodusa, intr-una sau mai multe celule adiacente, adresele celulelor incluse in formula modificandu-se automat in mod corespunzator. Daca zona de celule in care se face copierea este situata in jos, pe coloana, sub celula sursa, numele coloanelor se pastreaza constant, modificandu-se corespunzator numai adresele randurilor. La fel, daca celula se copiaza intr-o zona de celule dispusa orizontal, pe acelasi rand, atunci ramane constant numarul randului, dar se modifica adresa coloanelor. In acest fel formulele de calcul isi pastreaza semnificatia logica, respectand

algoritmul de prelucrare, doar ca se translateaza adresele celulelor cu care se opereaza.

Introducerea functiilor

Functiile se introduc in celula curenta incepand intotdeauna cu simbolul simbolul "=". Textul functiei nu admite spatii. Se pot folosi numai paranteze rotunde pentru gruparea calculelor.

Trebuie respectata intocmai sintaxa functiei, si anume: numele, numarul, tipul si ordinea argumentelor. Reamintim ca in unele functii un argument poate fi inlocuit cu o valoare implicita, daca pe pozitia sa in lista

de argumente plasam o virgula.

Corectii

Corectiile se pot face in doua faze, in functie de momentul sesizarii greselilor. Astfel, greselile de introducere a datelor se pot rezolva pe loc, daca nu a fost apasata inca tasta Enter sau una dintre tastele cu sageti. Se sterg caracterele eronate si se tasteaza cele corecte.

22. Excel

Sesiunea de lucru

Programul Excel elaborat de firma Microsoft face parte din sistemul integrat de programe MS-Office, alaturi de procesorul de texte Word, sistemul de gestiune a bazelor de date Microsoft-Access si de programul de prezentare grafica PowerPoint.

Apelarea programului

Lucrand cu Windows vom proceda in felul urmator;

- activam meniul butonului Start;

- deplasam mouse-ul pe meniul Programs si apoi la dreapta pe Microsoft Excel;

- executam un singur clic pe dreptunghiul ce marcheaza programul Excel, si acesta va fi lansat in executie, pe monitor fiind afisat ecranul de lucru Excel.

Incheierea sesiunii

Dupa terminarea procesului de prelucrare, incheierea sesiunii de lucru se poate face in doua moduri:

- cu salvarea pe disc a foii de calcul;

- fara salvarea foii de calcul.

Ecranul Excel

Imediat dupa lansarea in executie, programul Excel afiseaza un ecran de lucru care respecta structura si grafica prietenoasa a produselor integrate in pachetul MS-Office. Ecranul Excel, ca de altfel toate programele sub Windows, este impartit in patru zone cu urmatoarea destinatie:

- panoul de control;

- aria de lucru efectiva;

informatii de stare, privind controlul procesului de prelucrare;

informatii de stare privind alte programe activate sub Windows;

Panoul de control sau fereastra document Excel cuprinde cinci linii si o arie de lucru pe care le vom analiza in continuare.

Linia 1 este linia, sau bara de titlu, pe care este scris "Microsoft Excel" urmat de numele fisierului din care s-a deschis foaia de calcul sau "BOOK1" daca deschidem sesiunea pentru a crea o foaie de calcul noua. In

coltul din dreapta, apar cele 3 butoane destinate manipularii ferestrei de aplicatie Windows:

pentru minimizarea ecranului(are ca efect inchiderea temporara a ferestrei programului Excel, inscrierea icon-ului acestuia pe linia Taskbar, si revenirea in desktop-ul Windows);

pentru redimensionarea ecranului(are dubla actiune. La o prima apasare reduce, iar la urmatoarea reface dimensiunea ecranului.);

pentru inchiderea sesiunii(are un efect similar comenzii Exit din meniul File; incheie sesiunea Excel).

Linia 2 este linia meniului principal. Ea contine submeniurile: File, Edit, View, Insert, Format, Tools, Data, Window, si Help. In partea dreapta a acestei linii se afla cele trei butoane pentru minimizare, redimensionare si inchidere a ferestrei document, adica a cartii curente, desigur fara a se parasi sesiunea de lucru Excel.

Linia 3 contine icon-urile standard pentru cele mai frecvente operatii. Aceasta linie se mai numeste Standard Toolbar, bara cu instrumente standard de lucru. Unele icon-uri sunt comune cu cele de la Word: open, close, save, print, print preview, cut, copy, paste. Iata insa si cateva icon-uri specifice programului Excel: insumare, selectie functii predefinite, sortare ascendenta sau descendenta; apelul generatorului de grafice, afisarea barei cu instrumente de desenat - drawing toolbar.

Linia 4 contine icon-uri destinate activarii comenzilor folosite pentru formatarea datelor ce se introduc intr-o foaie de calcul. Este linia Formating Toolbar. Aici se gasesc icon-uri pentru schimbarea corpului de

litera (Arial, Times New Roman etc.), a dimensiunii literelor, a stilului de afisare: bold, italic, underline precum si a modului de aliniere, stanga, dreapta, centrat. Regasim icon-uri pentru afisarea simbolurilor monetare, a procentului, si alte icon-uri intalnite si la programul Word.

Linia 5 este linia pe care se afiseaza adresa si continutul celulei curente. Este numita si Formula Bar, deci bara pe care se vizualizeaza si functiile sau formulele introduse in celula curenta.

Aria de lucru efectiva este incadrata de bordura orizontala cu denumirea coloanelor si bordura verticala cu numerotarea randurilor.

Zona informatiilor de stare incepe cu Linia 6, care este linia de selectie a foii de lucru curente. Numele foii de lucru curente este afisat normal, negru pe alb, celelalte nume fiind afisate umbrit.

Meniul principal

Totalitatea comenzilor Excel sunt grupate intr-un meniu propriu Pull- Down, compus din:

- submeniuri tip bar afisate orizontal, pe care le vom denumi in continuare tot meniuri;

- submeniuri tip Pop-Up, afisate in ferestre verticale ce contin comenzile si optiunile asociate submeniului bar selectat.

Submeniuri

Submeniurile tip bar ale meniului principal Excel sunt in numar de 9, si anume:

File - contine in principal comenzi pentru prelucrari la nivelul intregii foi de calcul: deschiderea unei noi foi de calcul sau a uneia salvate intr-un fisier, inchiderea, salvarea, tiparirea unei foi de calcul. In fereastra File sunt listate denumirile ultimelor fisiere in care s-au salvat foi de calcul Excel. Cu un clic, oricare din acestea pot fi aduse in aria de lucru;

Edit - contine comenzi pentru corectarea continutului unei foi de calcul: copierea unor celule, stergerea intregii foi de calcul, deplasarea la o adresa oarecare si altele;

View - contine optiuni privind afisarea sau nu a diverselor linii ale ecranului, precum si redimensionarea suprafetei de lucru;

Insert - contine comenzi pentru adaugarea de noi elemente intr-un tabel construit pe foaia de calcul: celule, randuri, coloane, grafice;

Format - contine comenzi pentru modificarea denumirii, stabilirea alinierii si a modului de afisare a datelor intr-o celula, sau pe un intreg rand, coloana, pe o zona sau pe toata foaia de calcul;

Tools - contine o serie de optiuni pentru realizarea de scenarii pe baza inlantuirii tabelelor intr-o prezentare animata, protejarea prin parole a foii de calcul, crearea de macroinstructiuni, precum si altele legate de setarile implicite ale sesiunii Excel, si anume culori, modul de afisare standard a ecranului, modul de calcul, ca si recalcularea formulelor si functiilor, tipul si marimea fontului implicit etc;

Data - contine comenzi pentru prelucrarea datelor dintr-un tabel in mod similar unei baze de date in care ordinea si tipul coloanelor corespunde cu succesiunea si descrierea campurilor, iar randurile reprezinta inregistrarile bazei de date; sunt disponibile astfel comenzi privind sortarea bazei de date, subtotaluri, selectarea unui grup de inregistrari pe baza unui filtru de selectie etc;

Window - contine comenzi pentru operarea simultana cu mai multe foi de calcul ce pot fi aduse pe rand sau simultan in aceeasi zona de lucru pe ecran;

Help - contine comenzi pentru afisarea si parcurgerea selectiva a textului cu explicatii ajutatoare privind modul de aplicare a comenzilor si optiunilor Excel.

Selectarea si activarea unei comenzi

Selectarea unei comenzi Excel se poate face prin trei moduri:

- din meniul principal;

- cu un clic pe butonul comenzii din panoul de control;

- apasand simultan o combinatie de taste numite shortcuts.

Pentru selectarea unei comenzi va trebui sa procedam astfel:

- selectam meniul cu un clic sau apasand simultan tastele Alt si Litera care identifica meniul;

- deplasam cursorul in dreptul comenzii/optiunii dorite;

- activam comanda cu un clic sau apasand tasta Enter.

Cu un singur clic in afara ferestrei unui meniu, sau apasand tasta ESC, anulam selectia meniului sau a comenzii.

Formatarea tabelului

Formatarea tabelului desemneaza ansamblul de operatii legate de definitivarea formei si structurii unui tabel, precum si a modului de afisare a datelor in tabel.

Optiunile de formatare sunt disponibile in meniul Format si vizeaza stabilirea atributelor de afisare pentru celule, randuri sau coloane, care in termeni specifici se numesc setari si care se refera la: redimensionarea celulelor, ajustarea marimii coloanelor, schimbarea fontului, alinierea datelor in celule, stabilirea numarului de zecimale, stabilirea unor chenare, copierea setarilor etc.

Redimensionarea celulei

Setarea standard pentru celula ariei de lucru, cand pe ecran apar 24 randuri si 9 coloane, depinde de tipul si marimea fontului ales.

Schimbarea fontului

In afara procedurii deja familiare de a opera schimbarea dimensiunii acestuia folosind comenzile din casetele panoului de control, putem apela la meniul Format astfel:

- selectam celula sau zona de celule;

- activam meniul Format si selectam comanda Cells, optiunea Font;

- selectam din caseta de dialog tipul, marimea, size-ul literei si culoarea, eventual si efecte speciale: plasarea textului ca indice sau exponent;

- confirmam setarile executand un clic pe butonul OK.

Alinierea datelor

In mod implicit numerele se aliniaza la dreapta, iar textul se aliniaza la stanga intr-o celula. Pentru schimbarea modului de aliniere putem apela la butoanele din panoul de control:

- align left, pentru aliniere stanga;

- align right, pentru aliniere dreapta;

- center, centrat.

Putem apela si la meniul Format, comanda Cells, optiunea Alignment din caseta careia selectam alinierea pe orizontala, verticala si modul de scriere a textului, normal sau pe orizontala, de sus in jos si invers.

Formatul de afisare al numerelor

Numerele se afiseaza in mod implicit in formatul denumit General.

Chenare, linii si culori

Meniul Format Cells dispune de doua optiuni ce sporesc semnificativ grafica unui tabel prin incadrarea unor zone sau grafice in chenare si schimbarea paletei coloristice.

Optiunea Border permite incadrarea intr-un chenar, sublinierea unei celule sau a eventualelor grafice create pe foaia de calcul.

Optiunea Patterns permite alegerea culorilor pentru umplerea unei celule sau zone de celule, deci pentru fond. Celula se selecteaza cu un dublu clic, iar zona se selecteaza prin tehnica "clic & drag" cu ajutorul mouseului.

Culoarea fontului, sa zicem a "cernelii", se stabileste prin intermediul optiunii Color din comanda Font a meniului Format Cells.

Copierea formatarilor

Setarile fixate pentru o celula pot fi atribuite unei alte celule cu usurinta folosind icon-ul "Format Painter" - pensula de formatare, din bara cu instrumente de lucru din panoul de control astfel:

- selectam celula sursa plasand dreptunghiul pointerului de adresare pe celula;

- executam un clic pe butonul "pensulei de formatare" din panoul de control;

- deplasam cursorul pe celula in care dorim sa copiem setarile privind formatarea datelor si executam un clic.

Gestiunea tabelelor

Se stie ca foaia de calcul este generata in memoria RAM. Pentru a nu pierde datele introduse si rezultatele obtinute prin calcule, tabelul trebuie salvat pe un floppy sau hard-disc.

Programul Excel asigura, prin meniul File, o serie de operatii uzuale pentru gestiunea fisierelor, fara a parasi sesiunea de lucru.

Cele mai importante sunt:

- Save as, memorarea intr-un fisier a foii de calcul;

- Open, incarcarea de pe disc in memoria RAM, in aria de lucru, a unei foi de calcul salvate anterior;

- Save, rescrierea in acelasi fisier a unei foi de calcul in curs de prelucrare;

- Close, inchiderea unei foi de calcul, create sau modificate, se poate face cu sau fara salvarea noii versiuni;

- New, crearea unei foi de calcul noi, cu setari implicite standard

Salvarea unui tabel

Dupa terminarea prelucrarii unui tabel este necesara memorarea acestuia pe floppy sau hard disc sub forma unui fisier pentru a putea fi prelucrat ulterior. Acesta operatie, asa cum s-a mai mentionat, se numeste frecvent "salvarea fisierului".

Comanda de salvare este disponibila in meniul File, in doua variante: Save as si Save.

Deschiderea/ inchiderea foii de calcul

Dupa lansarea in executie a programului Excel, acesta ne pune la dispozitie o carte cu un set de foi de calcul albe, noi. Dar daca dorim sa prelucram un tabel salvat intr-un fisier, atunci trebuie sa "incarcam" datele

din acel fisier XLS, in zona de lucru a ecranului. Aceasta actiune se realizeaza cu comanda Open din meniul File. Comanda Open are o fereastra de dialog prin care putem specifica: discul, folderul si numele fisierului.

Modificarea unui tabel

Modificarile unui tabel Excel vizeaza copierile, mutarile, adaugarile, stergerile unor zone, randuri sau coloane sau numai a continutului unei singure celule din foaia de calcul.

Copierea celulelor

Copierea este operatia prin care continutul unei celule, considerate celula sursa, este plasat intr-o alta celula, numita celula tinta sau destinatie. Daca celula contine o formula sau o functie, apar deosebiri in modul de

realizare a operatiei de copiere, in functie de modul de adresare a celulelor prezente ca operanzi in cadrul acestor formule sau functii.

Deosebirile apar datorita celor doua moduri de adresare a celulelor:

n Adresarea relativa este modul obisnuit de scriere a adresei unei celule compusa din denumirea coloanei urmata de numarul randului.

Adresarea absoluta a unei celule se realizeaza plasand semnul "$" fie inaintea numelui de coloana, fie a numarului de rand, fie inaintea ambelor coordonate.

Mutarea celulelor

Spre deosebire de comanda Copy, care lasa neschimbata celula sau zona de celule sursa, operatia de mutare dizloca informatia din zona sursa, ce ramane astfel libera, si o plaseaza in zona de destinatie.

Operatia de mutare, ca si operatia de copiere respecta aceleasi reguli de translatare a adreselor de celule ca si in cazul operatiei de mutare. Deci, adresele relative se incrementeaza, iar adresele absolute raman neschimbate.

Inserarea de coloane, randuri

Termenul de inserare desemneaza operatia de includere a unui rand sau a unei coloane suplimentare in interiorul unui tabel. Comenzile pentru operatiile de inserare sunt disponibile in meniul Insert.

Stergerea coloanelor si a randurilor

Stergerea continutului unei coloane, a unui rand sau a unei zone de celule este o operatie disponibila in meniul Edit prin comanda Clear.

Asocierea unui nume foii de calcul

Utilizatorul are posibilitatea de a atribui explicit un nume unei foi de calcul, care, asa cum ati observat, primesc numele Sheet1, Sheet2 etc. Pentru aceasta este suficient sa executam un dublu clic pe eticheta foii de calcul din linia 6 si apoi sa tastam noul nume. Acest nume va aparea acum pe linia 6 a ecranului de lucru Excel.

Vizualizarea formulelor si functiilor

Se stie ca, in mod implicit, dupa introducerea unei formule sau functii intr-o celula in locul textului acesteia, apare valoarea rezultata din calcule. Daca dorim sa revedem formula sau functia dintr-o celula e suficient sa

deplasam pointerul de adresare pe celula in cauza si in panoul de control se poate citi textul formulei sau functiei.

Inghetarea capului de tabel

Mentinerea pe loc a denumirii coloanelor unui tabel, actiune pe care am numit-o "inghetarea capului de tabel" este chiar o necesitate in cazul tabelelor care se intind pe mai multe ecrane.

Pentru a "ingheta" o portiune din tabel si a permite derularea normala a celorlalte randuri vom proceda astfel:

- executam un clic pe oricare celula situata pe randul imediat urmator sub zona pe care dorim sa o inghetam;

- activam meniul Window si selectam comanda Freeze Panes. Anularea acestei optiuni se realizeaza cu comanda Unfreeze Panes din acelasi meniu Window.

23. Power Point

Prezentare generala

PowerPoint este un produs software, parte componenta a pachetulului Microsoft Office destinat realizarii de prezentari grafice pe calculator. PowerPoint este folosit pentru realizarea de prezentari care sa asiste vorbitorul in expunerea unui material, in prezentarea unui produs, sau care sa-l inlocuiasca chiar, in prezentarea unor informatii.

O prezentare este compusa dintr-o suita de pagini, fiecare pagina ocupand un ecran. Acest set de pagini se memoreaza sub forma unui fisier, putand fi ulterior modificat, afisat pe ecran sau tiparit.

O prezentare poate fi derulata pagina cu pagina pe un calculator independent, sau poate fi prezentata in retea, pe mai multe calculatoare in acelasi timp, in sistem de conferinte.

PowerPoint ofera posibilitatea de valorificare a prezentarilor in mai multe formate, si anume:

- prezentare derulata pe ecranul calculatorului sau proiectata pe un ecran prin intermediul unui videoproiector;

- prezentare creata pentru realizarea diapozitivelor de 35 mm;

- prezentare publicata pe Web;

- prezentare imprimata pe hartie;

- prezentare imprimata pe folii transparente;

- crearea, in acelasi timp cu prezentarea, de materiale imprimate pentru auditoriu, cum ar fi: sumarul prezentarii, un rezumat al prezentarii, sau note explicative.

Concepte de baza

Principalele concepte cu care operam in crearea unei prezentari sunt: Diapozitiv (slide). Este componenta elementara cu care opereaza PowerPoint si corespunde unei pagini a prezentarii. Slide-ul poate contine text, imagini, sunet, animatie, clipuri video si diagrame. Elementele ce compun un slide vor fi denumite generic obiecte.

Exista 2 tipuri de diapozitive: diapozitive - titlu si diapozitive - continut. Fiecare sectiune a prezentarii contine un diapozitiv-titlu si mai multe diapozitive continut.

Schema diapozitivului (layout) Fiecare diapozitiv are modul sau propiu de organizare a obiectelor care-l

compun. Acesta se stabileste in momentul crearii diapozitivului si poarta numele de layout. PowerPoint dispune de 24 de layout-uri predefinite, oferind tot atatea posibilitati de a combina diferitele tipuri de obiecte si modul lor de pozitionare pe un slide; de exemplu un slide contine un titlu si un grafic, altul un titlu, o parte de text si un clip video.

Diapozitiv principal (master slide). Diapozitivul principal este cel care stocheaza informatii despre formatul si pozitia obiectelor comune tuturor diapozitivelor prezentarii; aceste obiecte pot fi: titlul, textul (tipul fontului, dimensiunea fontului, culoarea), alte obiecte care apar pe fundal (imagini, sunete, text).

Schema de culori este formata dintr-un set de 8 culori care vor fi utilizate drept culori de baza de catre diapozitivele prezentarii - pentru culoarea textului sau a fundalului. Se poate alege o schema de culori pentru un diapozitiv sau pentru intreaga prezentare. Exista predefinite mai multe scheme de culori, din care se alege schema activa (acea schema care va fi utilizata), astfel incat culorile alese sa fie in armonie cu celelalte diapozitive si cu culorile obiectelor continute de fiecare diapozitiv in parte.

Nota.Este folosita pentru prezentarea de informatii suplimentare despre ideile expuse in diapozitivele prezentarii.

Sectiune.O suita de diapozitive ale unei prezentari pot fi grupate din punct de vedere conceptual intr-o sectiune. O prezentare poate fi construita din mai multe sectiuni (logice); inceputul unei noi sectiuni este marcat prin prezenta unui diapozitiv-titlu.

Prezentarea.Este formata dintr-o succesiune de diapozitive concepute pentru a expune o serie de idei, pentru a argumenta un punct de vedere sau pentru a convinge auditoriul sa ia o decizie. Prezentarea poate fi tiparita, afisata pe ecranul calculatorului sau transformata in fotodiapozitive de 35 mm sau in folii transparente pentru retroproiector. Din punct de vedere conceptual, prezentarea este formata din mai multe sectiuni.

Crearea unei prezentari

In functie de tipul de prezentare care se doreste a fi creat, de continutul prezentarii si de experienta utilizatorului, se poate folosi unul dintre cele 3 moduri de lucru disponibile pentru realizarea unei prezentari.

Moduri de lucru principale, oferite de PowerPoint:

l AutoContent wizard (continut automat). Este cea mai simpla modalitate de a realiza o prezentare. In acest caz se foloseste wizard-ul pentru realizarea prezentarii, acesta oferind sugestii privind continutul textului fiecarei pagini, cat si forma de prezentare a acestuia.

Produsul ne asista in toate etapele realizarii unei prezentari, si anume:

- in alegerea unui tip de prezentare;

- ofera idei legate de continutul prezentarii in functie de tema aleasa;

- in formatarea si organizarea prezentarii.

n Crearea unei prezentari cu AutoContent wizard

Crearea unei prezentari cu asistenta produsului, atat in ceea ce priveste continutul diapozitivelor, cat si forma de prezentare se face parcurgand urmatorii pasi:

- Daca este prima prezentare pe care o realizam, dupa lansarea produsului,selectam optiunea AutoContent wizard, apoi apasam butonul OK. Daca nu, din meniul File selectam optiunea New si apoi AutoContent Wizard;

- selectam optiunea Presentation type, apasand clic mouse in patratul aflat in dreptul acestei optiuni;

Alegem o categorie de prezentari din cele disponibile, si anume General, Corporate, Projects, Sales/Marketing si Carnegie Coach in functie de subiectul prezentarii, iar in partea dreapta a ecranului apar tipurile de prezentari corespunzatoare fiecarei categorii. Alegem una dintre aceste prezentari si apasam butonul Next;

- alegem locul unde va fi rulata prezentarea: pe ecranul unui calculator, prezentarea va fi publicata pe Web, prezentarea va fi imprimata alb-negru sau color, se vor realiza slide-uri de 35 mm. Dupa alegerea optiunii dorite se apasa butonul Next;

in ultimul pas introducem cateva informatii care particularizeaza prezentarea, si anume: titlul prezentarii, eventual textul care va aparea in subsolul (footer-ul) fiecarui slide, data ultimei actualizari, numarul slide-ului. Apasam unul dintre butoanele Next sau Finish. O prima forma a prezentarii poate fi vizualizata selectand din meniul View optiunea Slide show. In continuare vom comuta in modul de vizualizare slide view (selectand butonul de pe toolbar-ul modurilor de vizualizare aflat in partea stanga jos a ferestrei PowerPoint) si vom lua pe rand fiecare slide al prezentarii pentru a adauga si/sau modifica informatiile specifice.

n Crearea unei prezentari utilizand un template

Daca dorim sa folosim aceasta modalitate pentru crearea unei prezentari procedam astfel:

- selectam a doua optiune (template) si apasam butonul OK;  selectam din meniul File optiunea New, apoi alegem Design Templates;

parcurgem lista template-urilor disponibile, selectam varianta dorita si apoi apasam butonul OK;

apare fereastra de dialog New Slide, din care trebuie sa alegem layout-ul dorit, in functie de obiectele pe care vrem sa le avem pe primul diapozitiv al prezentarii si apoi apasam butonul OK;

- introducem titlul si celelalte elemente de continut ale diapozitivului;

- din meniul Insert, selectam optiunea New Slide si apoi alegem un layout pentru urmatorul diapozitiv;

- adaugam elementele specifice acestui diapozitiv; Pasii 5 si 6 se repeta pentru fiecare diapozitiv al prezentarii.

- dupa ce am terminat crearea diapozitivelor selectam din meniul File optiunea Save si introducem numele cu care va fi salvat fisierul care contine prezentarea si apasam butonul Save.

Pentru a vedea cum arata prezentarea, selectam din meniul View optiunea Slide Show.

Pentru a intrerupe derularea prezentarii in orice moment, apasam tasta ESC.

Putem reveni la orice diapozitiv al prezentarii pentru a-l modifica.

n Crearea unei prezentari plecand de la prezentarea vida

Crearea prezentarii, in aceasta varianta se face astfel:

- selectam optiunea Blank Presentation si apoi selectam un layout pentru primul slide. Daca am facut

deja alte operatii in Power Point si ecranul amintit nu mai e prezent pe ecran, din meniul File alegem optiunea New si apoi Blank Presentation.

Noua prezentare va utiliza schema de culori, titlul si fonturile implicite;

- introducem titlul si celelalte elemente de continut ale diapozitivului initial;

- din meniul Insert, selectam optiunea New Slide si apoi alegem un layout pentru urmatorul diapozitiv;

- adaugam elementele specifice acestui diapozitiv; Pasii 3 si 4 se repeta pentru fiecare diapozitiv al prezentarii.

- dupa ce am terminat crearea diapozitivelor selectam din meniul File optiunea Save si introducem numele fisierului care contine prezentarea si apasam butonul Save.

Pentru a vedea cum va arata prezentarea, selectam din meniul View optiunea Slide Show.

Pentru a intrerupe derularea prezentarii apasam tasta ESC.

Indiferent de modul de realizarea a unei prezentari aceasta poate fi salvata si publicata pe un site Web. Pentru aceasta, dupa definitivarea continutului prezentarii, selectam din meniul File optiunea Save As Web

Page. Efectul este crearea unui fisier index, in format HTML cu numele dat la salvare si a unui folder cu acelasi nume care contine fisiere HTML corespunzatoare celorlaltor slide-uri ale prezentarii.

Crearea unui nou diapozitiv

Crearea unui nou diapozitiv se face astfel:

- selectam din meniul Insert optiunea New Slide;

- din fereastra de dialog cu titlul New Slide, alegem schema de organizare pentru diapozitiv; daca diapozitivul este un diapozitiv titlu al sectiunii vom alege prima varianta (title slide), altfel una dintre celelalte disponibile, in functie de obiectele care trebuie sa apara in diapozitiv si de pozitionarea acestora. In partea dreapta jos a ferestrei apare denumirea generica a layout-ului selectat. Pentru vizualizarea variantelor de organizare disponibile folosim scroolbar- ul vertical.

Tiparirea unei prezentari

Se pot imprima:

- intreaga prezentare;

- anumite diapozitive ale prezentarii;

- notele vorbitorului;

- rezumatul prezentarii.

Acestea pot fi imprimate color sau alb-negru.

Pentru tiparirea intregii prezentari sau numai a unei parti a acesteia se procedeaza astfel:

se deschide prezentarea pe care dorim s-o tiparim. Acest lucru se face selectand din meniul File, optiunea Open si alegand fisierul care contine prezentarea;

identificam diapozitivele care trebuie tiparite si numarul de copii;

selectam din meniul File optiunea Print. In fereastra de dialog Print, la rubrica Print what alegem sursa care se imprima, introducem numarul de exemplare si apasam butonul OK.

Efecte multimedia: animatie, sunet, video

Diapozitivele unei prezentari pot contine texte si grafice animate, efecte sonore si animate, chiar filme. Aceste elemente sunt incluse in paginile unei prezentari pentru:

- a scoate in evidenta cele mai importante elemente ale prezentarii;

- a controla fluxul informational;

- a capta atentia auditoriului si a creste interesul pentru prezentare.

1. Animatia

Animatia poate fi realizata in mai multe variante si anume:

- prin animarea textului;

- animarea anumitor componente ale unui grafic;

- schimbarea ordinii in care apar intr-un diapozitiv obiectele animate;

- adaugarea unor efecte dupa aparitia obiectului animat.

Toate tipurile de animatii sunt realizate prin intermediul optiunii Custom Animation din meniul Slide Show.

l Animarea textului se poate face prin:

- aparitia pe rand a literelor ce compun textul;

- animarea la nivel de cuvant prin aparitia pe rand a cuvintelor;

- animarea textului la nivelul unui paragraf.

Pentru animarea textului sau a altor obiecte ale unui diapozitiv se procedeaza astfel:

se vizualizeaza diapozitivul care contine textul sau obiectul de animat, in modul Slide view;

se selecteaza optiunea Custom Animation din meniul Slide Show;

- din fereastra de dialog care contine obiectele neanimate (Slide objects without animation), selectam obiectul dorit si apoi apasam Animate;

- daca dorim ca animarea sa fie declansata de apasare clic mouse selectam On click mouse.

Introduce text.

n Animarea componentelor unui grafic

Pot fi animate partile componente ale unui grafic realizat cu Microsoft Graph astfel:

- se vizualizeaza diapozitivul care contine graficul care va fi animat, in modul Slide view;

se selecteaza optiunea Custom Animation din meniul Slide Show;

din fereastra Timing selectam numele graficului care va fi animat si apoi apasam Animate;

pentru debutul animatiei la apasarea mouse-ului, selectam optiunea On click mouse.

Pentru realizarea unei animatii care sa inceapa automat, selectam optiunea Automatically si introduce numarul de secunde care trebuie sa treca intre 2 animatii succesive;

selectam optiunea Chart Effects. Selectam unul dintre efectele disponibile la Entry animation and sound. In acelasi mod putem selecta din lista sunetelor disponibile, unul care sa insoteasca animatia.

Ordinea in care vor aparea seriile si/sau categoriile fiecarui grafic se stabileste la Introduce chart elements. Legenda poate sa fie sau nu animata, in functie de setarea sau nu a butonului Animate grid and legend.

n Schimbarea ordinii in care apar intr-un diapozitiv obiectele animate

Pentru schimbarea ordinii de aparitie si animare a obiectelor unui diapozitiv se procedeaza astfel:

se vizualizeaza diapozitivul care va fi modificat, in modul Slide view;

se selecteaza optiunea Custom Animation din meniul Slide Show;

in fereastra Animation order, apare ordinea in care se va realiza animarea obiectelor. Daca aceasta ordine trebuie schimbata, se selecteaza obiectul care trebuie schimbat si se apasa pe una dintre sagetile pentru mutarea obiectului in locul dorit.

n Adaugarea unui efect dupa aparitia obiectului animat

Exista posibilitatea de a adauga un efect la terminarea animatiei unui obiect.

Astfel, acesta poate fi ascuns automat sau la apasare clic mouse sau i se poate schimba culoarea.

Pentru aceasta se procedeaza astfel:

- se vizualizeaza diapozitivul care contine obiectul, in modul de Slide view;

se selecteaza optiunea Custom Animation din meniul Slide Show;

selectam optiunea Effects. Din fereastra Animation order selectam obiectul caruia vrem sa-i adaugam efecte si alegem optiunea dorita la rubrica After animation.

Adaugarea sunetelor a clipurilor muzicale si video

Intr-o prezentare pot fi incluse secvente muzicale, clipuri audio si video.

In mod implicit clipurile video si audio pornesc atunci cand apasam iconul corespunzator in timpul show-ului.

Pentru a insera un clip intr-un diapozitiv al unei prezentari trebuie ca la crearea diapozitivului sa se selecteze ca layout pentru acel diapozitiv una dintre variantele care contine media clip. Pentru modificarea optiunilor

clipului si anume momentul de inceput al acestuia, pentru a adauga hiperlegaturi se foloseste optiunea Action Settings a meniului Slide Show. Apasand dublu clic in zona indicata (in functie de layou-ul ales), putem introduce fisierul care contine clipul.

Efecte de tranzitie si temporizari

Efecte de tranzitie

Captarea atentiei auditoriului se poate face si prin modificarea modului de trecere de la un slide la altul, prin cele doua tehnici: tranzitie si temporizare. Efectele de tranzitie se obtin astfel:

se trece in modul de vizualizare Slide sorter, selectam diapozitivul sau diapozitivele carora vrem sa le adaugam efecte de tranzitie. Selectarea mai multor diapozitive se face tinand tasta Shift apasata si cu ajutorul mouse-ului alegem pe rand toate diapozitivele carora vrem sa le aplicam acel efect;

din meniul Slide Show selectam Slide Transition;

- in fereastra de dialog Effects alegem tranzitia dorita, apoi viteza de derulare a acesteia;

putem alege ca moment al declansarii pentru tranzitiei, una dintre variantele care apar in fereastra Advance, si anume la apasarea butonului mouse-ului (On mouse click) sau inceperea in mod automat a derularii tranzitiei, dupa un anumit timp (Automatically after . seconds);

apasam butonul Apply pentru a asocia efectul de tranzitie diapozitivelor selectate sau butonul Apply to All pentru a aplica acelasi efect tuturor diapozitivelor prezentarii;

vizualizarea rezultatului se face selectand din meniul View, optiunea Slide Show.

Efectul de temporizare

Implicit, trecerea de la un diapozitiv se face prin apasare clic mouse.

Exista posibilitatea ca trecerea de la un diapozitiv la altul sa se faca automat, setand timpul in care diapozitivul ramane pe ecran.

Exista 2 variante de lucru pentru realizarea temporizarii, si anume:

- stabilirea timpului pentru fiecare slide;

- folosirea facilitatii de repetitie. Aceasta consta in inregistrarea si apoi redarea comportamentului diapozitivelor in prezentare.

Setarea timpului pentru fiecare diapozitiv se face:

in modul de vizualizare Slide Sorter, selectam diapozitivul pe care vrem sa-l temporizam;

in meniul Slide Show, selectam Slide Transition;

la Advance, selectam Automatically after si introducem timpul in care diapozitivul va ramane pe ecran;

apasam butonul Apply pentru a asocia acest timp diapozitivului curent sau butonul Apply to All pentru a asocia timpul tuturor diapozitivelor prezentarii.

Hiperlegaturi

Hiperlegaturile pot fi folosite intr-o prezentare pentru a realiza o parcurgere nesecventiala a silde-urilor unei prezentari. Dintr-un slide al unei prezentari se poate sari la un altul din cadrul aceleiasi prezentari, la o alta prezentare PowerPoint, la un document Word sau la o foaie de calcul creata cu Microsoft Excel. Se poate crea o hiperlegatura (hyperlink) plecand de la orice obiect, incluzand text, tebele, grafice, imagini.

Pentru inserarea unei hiperlegaturi se procedeaza astfel:

- se selecteaza obiectul care va fi legatura;

- din meniul Insert alegem optiunea Hyperlink, sau de pe toolbar apasam butonul ;

- in fereastra apasam butonul File pentru a alege fisierul cu care se va face legatura, sau introducem adresa paginii Web. In momentul rularii prezentarii, adica atunci cand prezentarea e in modul de vizualizare Slide Show, hiperlegaturile sunt sensibile la prezenta mouse-ului. Acest lucru este indicat prin transformarea cursorului din forma obisnuita de sageata, in mana. Daca apasam clic pe hiperlegatura se va face trecerea la slide-ul sau documentul cu care s-a facut legatura (cel selectat la pasul 3).

Daca, de exemplu, s-a selectat un document Word, se va deschide in paralel cu prezentarea PowerPoint-ul, documentul Word selectat. In continuare putem modifica documentul Word folosind procedurile cunoscute.