Pentru el, o informatie buna trebuie sa fie adevarata, noua, inedita si surprinzatoare. Mijloacele de comunicare sunt diferitele suporturi pe care ziaristii le folosesc ca sa transmita informatia (ziare, radio, televiziune etc.). Pentru inginerul din domeniul telecomunicatiilor, informatia este un semnal transmis unui destinatar prin mijloace tehnice. Inginerul numeste comunicare totalitatea operatiilor de prelucrare, de transmitere si receptionare a mesajului. Pentru cei din domeniul publicitatii, comunicarea are drept scop cucerirea si influentarea consumatorului prin mesaje atragatoare. In functie de clientul care trebuie convins, sunt folosite diferite mijloace de comunicare. Pentru specialistii din stiintele umane, comunicarea este un mijloc folosit de oameni pentru a stabili contacte intre ei, pentru a crea si intretine legaturi intre membrii unui grup. Mass-media extind aceste legaturi la intreaga societate, iar telecomunicatiile sunt un mijloc de coexistenta la distanta.
Prelucrarea si difuzarea informatiei
Este greu sa comunicam marelui public anumite evenimente, de exemplu descoperirea unei noi molecule chimice. De aceea, este nevoie ca anumite persoane sa se ocupe de prelucrarea acestor informatii, astfel incat un numar cat mai mare de oameni sa poata afla. Acesta este rolul profesorilor si al ziaristilor: ei prezinta informatiile si le structureaza dand prioritate celor mai importante si mai interesante, in functie de publicul caruia I se adreseaza. Odata informatia prelucrata, aceasta trebuie sa fie difuzata publicului interesat. Distanta franeaza considerabil comunicarea. De aceea, de-a lungul secolelor, oamenii au inventat diferite moduri de a transmite informatiile. Astfel, pentru a comunica, ei pot vorbi (fata in fata, la telefon, la radio), scrie carti sau articole in ziar, pot face fotografii, pot filma, trimite scrisori prin posta, prin fax, prin reteaua Internet etc. diversitatea mijloacelor de comunicare face posibila exprimarea unor puncte de vedere diferite despre acelasi eveniment.
Comunicarea astazi
Astazi, putem transmite si primi informatii imediat, oriunde in lume. Datorita acestei rapiditati, verificarea informatiilor devine din ce in ce mai dificila, atat pentru ziaristi, cat si pentru public. Comunicarea este indispensabila, dar trebuie sa comparam si sa privim cu un ochi critic toate informatiile care ne parvin.
Oamenii, dar si plantele sau animalele trebuie sa comunice pentru a trai. Ca sa transmita mesaje si sa faca schimb de informatii, natura le-a oferit diferite mijloace.
Corpul si gesturile
Comunicarea nu se limiteaza la cuvintele unei limbi. Plantele si animalele nu vorbesc. Cu toate acestea, ele comunica. Astfel, plantele transmit mesaje prin intermediul mirosurilor si al culorilor, la fel ca animalele si oamenii. Fiintele umane transmit informatii si prin pozitia corpului, prin gesturi si infatisare. Aceasta este comunicarea nonverbala.
Mirosurile
Numeroase specii de plante se reproduc cu ajutorul insectelor. Plantele semnaleaza locul in care se afla raspandind anumite parfumuri sau colorandu-se in anumite culori. Insectele astfel atrase se aseaza pe flori si apoi transporta polenul de la o floare la alta.
Animalele emit mai multe feluri de mesaje degajand substante mirositoare, numite feromoni. Ele lasa urme pe pamant care le semnaleaza prezenta, le delimiteaza teritoriul. De asemenea, mirosurilepot fi semnale de avertizare: cand vaironul, o specie de pesti, este ranit de un pradator, el ii avertizeaza de pericol pe ceilalti pesti degajand un miros. In sfarsit, feromonii duc la apropierea masculilor si a femelelor in momentul reproducerii: femela fluture emite un miros care poate atrage un mascul din specia sa de la o distanta de mai multi kilometri. Omul are un simt olfactiv mult mai putin dezvoltat decat cel al animalelor; el este totusi sensibil la mirosuri, chiar daca uneori nu isi da seama de acest lucru. Se stie, de exemplu, ca bebelusii recunosc mirosul mamei lor chiar la cateva minute dupa nastere.
Pozitia corpului
Animalele si oamenii isi folosesc corpul pentru a comunica. Prin unele posturi se pot transmite informatii extrem de precise. Astfel animalele isi pot exprima teama, dorinta, supunerea, placerea sau agresivitatea . Elefantul isi inalta capul si isi ridica trompa in fata unui pericol, cimpanzeii isi exprima furia agitandu-si bratele, sarind pe loc si aratandu-si dintii. Animalele si oamenii comunica si prin expresia fetei. Oamenii adopta uneori o mimica apropiata de cea a cimpanzeilor: ridica din sprancene de mirare, isi stramba nasul de dezgust, ochii li se maresc si buzele li se strang cand ameninta .
Gesturile
Stramosii nostri indepartati se exprimau prin gesturi. Si astazi omul isi foloseste bratele, mainile si capul ca sa faca gesturi. Gesturile sale preced, ilustreaza sau precizeaza ceea ce spun cuvintele: degetul dus spre obraz indica rusine, iar spre tampla semnifica nebunia. Gesturile si miscarile pot fi organizate intr-o inlantuire ritmata: acesta este dansul, un mijloc universal de comunicare. In anumite triburi din Africa si Amazonia, oamenii danseaza pentru a cere zeilor ploaia sau tamaduirea unui bolnav.
Infatisarea
Din cele mai vechi timpuri, omul si-a schimbat infatisarea si chiar pielea prin pictarea corpului, tatuaje, scarificari, machiaj, imbracaminte.
La triburile africane, pictarea corpului si a fetei, tatuajele si scarificarile indeplinesc diferite functii: ele pot, de exemplu, indica varsta sau statutul social. De asemenea, dupa imbracaminte, putem recunoaste apartenenta cuiva la un grup, la o categorie profesionala: de exemplu, soldatii sau politistii pot fi usor identificati datorita uniformelor.
Animalele comunica intre ele emitand semnale sonore: strigate, mormaituri sau triluri. Numai oamenii pot articula sunetele pentru a alcatui cuvinte si a le organiza intr-un limbaj vorbit.
Sunetele si vorbirea
Animalele si oamenii comunica prin emiterea de semnale sonore. Oamenii nu isi folosesc vocea in acelasi fel ca animalele. Astfel, desi animalele pot emite mai multe sunete diferite, ele nu vorbesc. In schimb, oamenii articuleaza sunetele, formeaza cuvinte si fraze si isi pot controla glasul pentru a vorbi.
Sunetele emise de animale
Animalele fac schimb de semnale sonore: strigate, mormaituri, fluieraturi, ragete . , prin care pot transmite mesaje de chemare, de alarma, de amenintare sau de agresiune. Pasarile, de exemplu, au un sistem de comunicare sonora foarte sofisticat: pitigoiul poate emite peste 50 de sunete diferite. Fiecare sunet are un scop precis: pasarile striga pentru a semnala prezenta unui dusman, pentru a-si chema puii sau pentru a mentine contactul cu restul grupului; masculii canta pentru a-si delimita teritoriul sau pentru a cuceri o femela.
Organele vorbirii
S-au modificat pe masura ce omul s-a adaptat la pozitia verticala. Fiindca, asemenea maimutelor de talie mare, stramosii omului se deplasau sprijinindu-se in maini. Primul om care s-a ridicat in pozitie verticala a capatat denumirea de Homoerctus. Mergand astfel, el a putut sa-si foloseasca mai mult mainile decat falcile, de exemplu pentru a apuca hrana. Cum nu mai avea nevoie de falci atat de puternice, capul i-a devenit mai usor si s-a ridicat. Atunci, laringele i s-a eliberat si i s-au dezvoltat organele vocale. Aceste modificari fizice au fost necesare aparitiei limbajului articulat, care este controlat in creier de centrii vorbirii. Aerul care iese din plamani prin laringe face sa vibreze coardele vocale, ceea ce provoaca emiterea unui sunet. Apoi sunetul este modulat datorita schimbarii formei si pozitiei altor organe vocale: limba, gura si buzele. Primatele au un aparat vocal similar celui al omului, insa mai putin dezvoltat. Ele nu pot vorbi.
Primele cuvinte
Oamenii preistorici comunicau probabil intre ei prin strigate si diferite alte sunete. Apoi, treptat, oamenii au avut nevoie sa transmita informatii din ce in ce mai complexe. Astfel, au inceput sa foloseasca combinatii de sunete diferite pentru fiecare obiect, fiecare actiune si fiecare idee.
