Tipuri de deseuri

TIPURI DE DESEURI

1 Deseuri

Deseurile sunt acele substante sau obiecte pe care detinatorul le inlatura sau are intentia sau obligatia de a le inlatura, dintre care unele pot fi refolosibile. In general, deseurile reprezinta ultima etapa din ciclul de viata al unui produs (intervalul de timp intre data de fabricatie a produsului si data cand acesta devine deseu).

In prezent problema gestionarii deseurilor se manifesta tot mai acut din cauza cresterii cantitatii si diversitatii acestora, precum si a impactului lor negativ, tot mai pronuntat, asupra mediului inconjurator. Depozitarea deseurilor pe sol fara respectarea unor cerinte minime, evacuarea in cursurile de apa, si arderea necontrolata a acestora reprezinta o serie de riscuri majore atat pentru mediul ambiant cat si pentru sanatatea populatiei.

De aceea se impune o noua abordare a problematicii deseurilor, plecand de la necesitatea de a economisi resursele naturale, de a reduce costurile de gestionare si de a gasi solutii eficiente in procesul de diminuare a influentei negative asupra mediului produsa de deseuri.

Gestionarea deseurilor cuprinde toate activitatile de colectare, transport, tratare, valorificare si eliminare a deseurilor, inclusiv supravegherea acestor operatii si ingrijirea zonelor de depozitare dupa inchiderea lor. Responsabilitatea pentru activitatile de gestionare revine generatorilor de deseuri.

Obiectivele prioritare ale gestionarii deseurilor sunt:

prevenirea sau reducerea producerii de deseuri si a gradului de periculozitate al acestora prin:

dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;

dezvoltarea tehnologiei si comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra cresterii volumului sau periculozitatii deseurilor, ori asupra riscului de poluare;

dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finala a substantelor periculoase din deseurile destinate valorificarii;

reutilizarea, valorificarea deseurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt proces prin care se obtin materii prime secundare, ori utilizarea deseurilor ca sursa de energie.

Astfel se asigura protejarea resursele naturale prin folosirea materiilor prime secundare din deseuri si se reduce poluarea mediului cauzata de eliminarea lor.

2 Deseuri municipale si asimilabile

Prin deseurile municipale intelegem totalitatea deseurilor generate in mediul urban si rural din gospodarii, institutii, unitati comerciale, agenti economici (deseuri menajere si asimilabile), deseuri stradale colectate din spatii publice, strazi, parcuri, spatii verzi, deseuri din constructii - demolari si namoluri de la epurarea apelor uzate orasenesti.

Gestiunea deseurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea si eliminarea acestora, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare dupa inchidere.

In conformitate cu prevederile Strategiei Nationale de Gestionare a Deseurilor si a Planului National de Gestionare a Deseurilor, aprobate prin HG nr. 1470/2004, un accent deosebit trebuie pus pe selectarea la sursa a deseurilor recuperabile din deseurile menajere, in scopul valorificarii lor materiale sau energetice. In acelasi timp trebuie organizate si implementate sisteme de colectare separata a deseurile periculoase de la populatie in vederea valorificarii sau eliminarii lor in conditii de siguranta pentru om si mediu[5].

In scopul implementarii unui sistem integrat de gestionare a deseurilor municipale au fost realizate in cursul anului 2006 Planurile regionale de gestionare a deseurilor, urmand sa fie finalizate si planurile judetene.

Inca din anul 1991 autoritatile de mediu colecteaza date privind gestionarea deseurilor, realizand in acest scop o ancheta statistica anuala.

In ceea ce priveste deseurile municipale, ancheta statistica se realizeaza exhaustiv, pe baza a doua chestionare:

AS-GD-MUN "Cercetare statistica pentru primarii sau unitati specializate in servicii de salubritate";

AS-GD-TRAT "Cercetare statistica privind tratarea deseurilor"

Calitatea datelor privind gestionarea deseurilor depinde in mare masura de o serie de conditii existente la nivelul unitatilor raportoare (agenti de salubritate, consilii locale, operatori de depozite) si anume:

existenta conditiilor tehnice pentru inregistrarea deseurilor. Nici unul din depozitele municipale de deseuri nu dispune de cantar;

organizarea managementului deseurilor;

competenta si angajamentul responsabililor pentru completarea chestionarelor statistice.

3 Clasificarea deseurilor

Deseuri menajere: deseuri care provin in mod obisnuit din activitatea casnica, precum si cele provenite din magazine, hoteluri, cantine, unitati de alimentatie publica, institutii de invatamant si orice alte institutii publice, precum si din intreprinderi industriale, ateliere, societati comerciale, precum si cele care nu rezulta dintr-o activitate industriala propriu-zisa, care au dimensiuni normale si pot fi indepartate in aceleasi conditii ca si deseurile menajere propriu-zise [1].

Deseuri stradale: pamant, praf, nisip, frunze, crengi, hartii, namol rezultat in urma curatirii gaurilor de canal si alte resturi provenite din activitatea de curatenie a cailor publice.

Deseuri industriale: provenite din procese tehnologice.

- Deseuri de productie

Deseurile de productie reprezinta totalitatea deseurilor generate din activitatile industriale; pot fi deseuri de productie nepericuloase si deseuri de productie periculoase.

Din cantitǎtile totale de deseuri industriale rezultate intr-un an, cca 60-65% reprezintǎ deseuri reciclabile, de exemplu: deseuri metalice (feroase si neferoase), hartie si cartoane, materiale plastice, textile, sticla. Dintre acestea, o parte sunt valorificate intern, de cǎtre agentii economici generatori, dar cea mai mare parte este valorificata prin unitǎti specializate de tip REMAT.

In afarǎ de deseurile enumerate mai sus, existǎ si alte tipuri de deseuri (ex. zgurile rezultate din activitati de turnatorie sau din arderea carbunelui in instalatii termice), pentru care nu s-au gasit incǎ modalitǎti de valorificare, si care sunt eliminate prin depozitare finalǎ in depozite proprii, administrate si gestionate de cǎtre agentii economici generatori.

- Deseuri periculoase

Se observa o scadere a cantitatilor de deseuri periculoase, fapt datorat nu doar reducerii activitatii unor intreprinderi ci si modernizarii tehnologiilor, urmarindu-se aplicarea recomandarilor BAT si in acest fel respectarea obiectivelor stabilite de planurile de gestionare a deseurilor.

Se poate observa si ca gradul de valorificare al acestor deseuri este foarte scazut, acest lucru constituind un argument in plus pentru inlocuirea pe cat posibil a materiilor prime, a tehnologiilor etc., incat gradul de periculozitate al acestor deseuri sa scada la minimul posibil.

- Deseuri nepericuloase

Din prelucrarea datelor cuprinse in anchetaele statistice anuale privind gestiunea deseurilor a rezultat ca ponderea deseurilor nepericuloase este de aproximativ 80 % din deseurile industriale.

Deseuri voluminoase: deseurile, pana la 2 mc, care din cauza dimensiunilor (maxim 3 metri) nu intra in containare. (bunuri de larg consum uzate sau deteriorate; mobile si saltele; biciclete, carucioare; unelte de gradinarit; linoleum sau mochete etc.)

Deseuri provenite de la constructii: resturi de lemn, moloz, materiale de impachetat, chiar amestcate cu resturi minerale, precum si pamant rezultat din excavatii etc.

Deseuri de animale sau pasari: gunoiul de grajd, balegarul, excrementele de pasari, cadavrele de pasari si animale.

Deseuri refolosibile (valorificabile): fragmentele sau partile de obiecte care pot fi reciclate cum sunt: sticla, hartie, metale, mase plastice, resturi de plante etc.

- Deseuri provenite din ambalaje

Directiva 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje (amendata cu Directiva 2004/12/EC) este transpusa in legislatia romaneasca prin HG 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje, modificata si completata prin HG 1872/2006 si Ordinul MMGA 927/2005 privind procedura de raportare a datelor privind ambalajele si deseurile de ambalaje si stabileste masuri care au ca scop:

- prevenirea producerii de deseuri de ambalaje;

- cresterea gradului de reutilizare a ambalajelor;

- cresterea gradului de reciclare a deseurilor de ambalaje;

- cresterea gradului de valorificare a acestor deseuri.

Ordinului nr. 927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje, prevede ca obligatia de a raporta revine pentru datele privind ambalajele introduse pe piata:

producatorilor si importatorilor de ambalaje

producatorilor si importatorilor de produse ambalate;

pentru datele privind deseurile de ambalaje

- consiliilor locale

- unitatilor specializate care preiau direct de la generatori deseurile de ambalaje in vederea valorificarii.

Ultimele date disponibile pentru ambalaje sunt din anul 2005, baza de date pentru 2006 nefiind finalizata.

Deseuri cu regim special: deseurile cu caracter toxic, inflamabil, exploziv, poluant si infectios, rezultate din activitatea persoanelor fizice si juridice, care nu fac obiectul activitatii serviciilor de salubrizare.

- Deseuri generate de activitati medicale

Deseurile generate din activitatile medicale sunt deseurile rezultate atat din unitatile sanitare cu paturi (cea mai mare parte a cantititilor generate), cat si din reteaua medicala privata sau din ambulator si se impart in doua categorii:

deseuri medicale periculoase care sunt cele infectioase, intepatoare-taietoare, anatomo-patologice, deseurile provenite de la sectiile de boli infectioase, etc.

deseuri asimilabile deseurilor menajere.

Colectarea deseurilor spitalicesti se face la locul producerii acestora, pe categorii, respectand metodologia prevazuta in Ordinul MS nr. 219/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.

- Deseuri de pesticide

La nivelul Regiunii 1 NE exista o cantitate de 253,7 t deseuri istorice de pesticide care au eliminate prin Proiectului PHARE RO 2003 intitulat "Reambalarea, colectarea si eliminarea deseurilor de pesticide de pe teritoriul Romaniei - faza II extindere", firma germana SAVA, monitorizata de firma daneza RAMBOLL si specialisti din cadrul Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rural.

- Namoluri

Cea mai mare parte din namolurile de epurare provin din statiile de epurare orasenesti, care trateaza atat apele uzate provenite de la locuinte si unitati industriale, cat si apele uzate tranportate cu vidanja de la locuinte si unitati neracordate la reteaua de canalizare.

Namolurile provenite de la epurarea apelor uzate sunt namolurile retinute si colectate din decantoarele primare si secundare ale statiilor de epurare mecano-biologice.

Namolurile rezultate sunt depozitate in paturi de uscare si in batale, la statiile de epurare orasenesti, iar la statiile rurale sunt depozitate in depozitele de deseuri menajere.

Conform noilor reglementari privind namolurile de epurare, in ultimii ani o serie de statii de epurare, mai ales cele din orasele mari au demarat programe de retehnologizare cu scopul de a asigura ameliorare a calitatii namolului si sa asigure o gestionare corespunzatoare a acestuia. In acest mod se va contribui si la realizarea obiectivelor de reducere a cantitatilor de deseuri biodegradabile depozitate, eliminarea namolurilor de epurare nestabilizate in depozitele de deseuri nepericuloase conforme nefiind permisa.

Deseuri de echipamente electrice si electronice. Potrivit prevederilor HG nr. 448/2005 prin deseuri de echipamente electrice si electronice provenite de la gospodariile particulare se inteleg DEEE de la gospodariile populatiei, dar si din surse comerciale, industriale, institutionale si alte surse care, datorita naturii si cantitatii lor sunt similare celor provenite din gospodariile particulare.

Conform planului de implementare a Directivei nr. 2002/96/CE privind deseurile de echipamente electrice si electronice (DEEE) au fost stabilite amplasamentele puse la dispozitia producatorilor pentru amenajarea punctelor de colectare selectiva a DEEE.

Cantitatea de DEEE ce trebuie colectata pana in anul 2008 a fost stabilita, pentru statele membre, la 4 kg/locuitor. Avand in vedere imposibilitea atingerii acesteia, Romania a solicitat o perioada de tranzitie de 2 ani..

Romania a stabilit in anul 2004 prin planul de implementare obiective de colectare intermediare de 2 kg /locuitor pentru 2006, respectiv 3 kg/locuitor pentru 2007.

Pe parcursul acestui proiect ne concentram asupra deseurilor biodegradabile de aceea vom prezenta separat aceasta categorie de deseuri.

Deseuri biodegradabile. Acestea sunt explicate cu ajutorul directivei 1999/31/EC si HG 349/2005 privind depozitarea deseurilor. Conform directivei deseurile sunt definite astfel:

deseurile municipale ca "deseuri menajere si alte deseuri, care, prin natura sau compozitie, sunt similare cu deseurile menajere";

deseurile biodegradabile ca "deseuri care sufera descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deseurile alimentare ori de gradina, hartia si cartonul".

Legislatia europeana si nationala nu definesc separat deseurile biodegradabile municipale. Totusi, combinand cele doua definitii, se poate spune: deseuri biodegradabile municipale inseamna deseuri biodegradabile din gospodarii, precum si alte deseuri biodegradabile, care, prin natura sau compozitie, sunt similare cu deseurile biodegradabile din gospodarii.

Astfel, deseurile biodegradabile municipale reprezinta fractia biodegdabila din deseurile menajere si asimilabile colectate in amestec, precum si fractia biodegdabila din deseurile municipale colectate separat, inclusiv deseuri din parcuri si gradini, piete, deseuri stradale si deseuri voluminoase, precum si namoluri de la epurarea apelor uzate.

In HG nr. 349/2005 sunt precizate obiectivele ce trebuie realizate privind reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile municipale depozitate, acestea realizandu-se prin: colectare selectiva, reciclare, compostare, tratare mecano-biologica, producere de biogaz si/sau recuperarea materialelor si energiei.