Importanta "Apei "
Apa este cel mai important si tipic compus chimic identificat la suprafata pamantului. Apa constituie cel mai important produs alimentar si nu poate fi substitui nici prin unul altul.
Volumul total de apa de pe intreg glob pamantesc constituie aproximativ 1,400 miliarde km3, din care numai aproximativ 36 milioane km3 sunt alcatuite din apa proaspata. Din apa proaspata, numai aproximativ 0,02 la suta o constituie apa din rauri si lacuri, si numai aproximativ 0,6 la suta - apele subterane. Volumul ramas poate aparea ca o parte componenta a altor forme (spre exemplu, gheata polara, etc.). Aceste mase de apa sunt subiectele procesului hidrologic, sistemului de circulatie a apei terestre care, de fapt, este un proces continuu, incluzand schimbari in aspectul fizic in functie de amplasarea geografica, care pot fi simtite de noi in forma de precipitatii (ploaie, zapada, etc.), drenaj si evaporare.
Umiditatea adusa in aer din atmosfera, de asemenea, se intoarce pe pamant in forma de precipitatii. Ulterior o parte din ea se evapora (prin transpirare, interceptari, evaporari), pe cand cealalta parte se scurge ca drenaj. Drenajul are loc atat la suprafata pamantului (rauri, lacuri, etc.) cat si in interiorul scoartei terestre (ape subterane), si anume in straturile subterane ale rocilor.
Eventual apa subterana poate iesi la suprafata pamantului prin izvoare, reincadrandu-se in circuitul general al apei. In lumina acestor fapte devine clar ca apa, in varietatea starilor ei fizice, serveste drept mijloc de transport pentru o diversitate mare de substante.
Apa subterana recreata este compusa din acea pondere de precipitatii si apa de la suprafata solului, care se acumuleaza in rezultatul scurgerii (drenajului) subterane si plus adaosurile de substante, care prin acviferele subterane, se scurg in apele freatice.
Transferarea naturala a substantelor prin apa
In functie de tipul rocii din care este compus acviferul si durata circularii unei cantitati concrete de apa prin acvifer se schimba si concentratia "substantelor componente" sau a particulelor care intra in componenta apei. De aceea, este imposibil de facut afirmatii generale aplicabile pentru toate tipurile de apa. Informatia relevanta poate fi obtinuta numai de la autoritatile de resort, in dependenta de domeniul de aplicare/utilizare (autoritatile resurselor de apa, organizatiile de protectie a mediului inconjurator, serviciile comunale).
Substantele nedizolvabile si componentii tulburi sau turbizi, de asemenea, pot aparea in compozitia apei, continand particule mici in stare de suspensie care pot fi transportati prin sau cu apa.
Cantitati mai mari de turbizi pot fi gasite in apa de la suprafata in rezultatul ploilor torentiale cand substantele sunt spalate din bazinul de acumulare a apei intr-un rau. Aceasta poate sa produca mai multe consecinte negative, cum ar fi pierirea pestilor dintr-un iaz, care nu este rezultatul unui comportament criminal.
Microorganisme
Toate apele contin un numar mare de microorganisme si virusuri. In caz de necesitate identificarea prezentei microorganismelor trebuie sa fie efectuata de laboratoare profesioniste cu specialisti calificati si versati in domeniul dat.
In afara de alge si bacterii, patogenii transportati de apa prezinta o preocupare deosebita. Acesti patogeni pot include, spre exemplu, bacili care cauzeaza astfel de maladii, cum ar fi holera, tifosul, dizenteria bacteriana, hepatita, dizenteria amebica, tuberculoza si legioneloza.
Cand vorbim despre apa potabila este foarte important sa tinem cont de bacteriile ce pot fi prezente in masele fecale (denumita - coliform bacteria). Aceste substante pot penetra apa din mai multe surse, inclusiv scurgerea treptata a maselor fecale in acviferele subterane sau eliminarea lor directa in apele de la suprafata solului, care sunt legate de suprafetele la care se produce apa potabila.
Substantele introduse de om
Utilizarea diverselor tipuri si mase de apa, fie in calitate de sursa potabila, fie in scopuri industriale sau ca spatii (bazine) de scaldat poate duce la poluarea apei de catre om. Caracterul acestor infiltrari depinde de forma concreta de utilizare .
Tipuri de poluanti, caile posibile de distribuire si consecintele pentru starea ecologica
De regula, poluarea apei (inclusiv a maselor de apa de la suprafata si celor subterane) este rezultatul activitatii fiintelor umane (a omului), cu exceptia cazurilor cand poluarea mediului inconjurator este consecinta dezastrelor naturale sau furtunilor de mare.
Poluarea are loc mult sau mai putin intentionat, sau poate fi rezultatul unor accidente. In majoritatea sistemelor ecologice unele nivele de poluare sunt admisibile in conformitate cu normele stipulate in regulile de certificare, legile si regulamentele privind mediul inconjurator. Insa daca sursa recunoscuta de poluare a apei totusi produce un impact vadit asupra starii mediului inconjurator sau se dovedeste a fi excesiva, atunci ea poate fi considerata drept o incalcare a legilor si regulamentelor aplicabile, si astfel de cazuri devin obligatorii pentru investigare.
In multe cazuri poluarea lacurilor, iazurilor si fluviilor se observa deodata, spre exemplu, dupa schimbari in culoare sau dupa nebulozitate, miros sau cazuri de pierire abundenta a pestilor, etc., pe cand poluarea apelor subterane nu poate fi depistata tot atat de usor (poluare in rezultatul pastrarii materialelor la aer liber sau neprotejat; utilizarii incorecta a fluizilor, cum ar fi combustibilul sau alte substante solubile; prezenta terenurilor sau regiunilor insuficient de asfaltate; scurgerii substantelor daunatoare din instalatiile de productie si transmitere; infiltrarii cu ape reziduale in rezultatul lipsei unui sistem necesar de drenaj si asanare, etc.).
Utilizarea apei si eliminarea/prelucrarea apei reziduale (cea ce se numeste gestionarea resurselor de apa) trebuie sa fie efectuata cu ajutorul celor mai moderne tehnologii, astfel incat si dupa scurgerea apelor reziduale sau uzate sa se asigure posibilitatea extragerii si utilizarii in mai multe scopuri a "apei afectate" de catre oamenii, care traiesc mai la vale de bazinul de apa, dar numai cu conditia aplicarii tehnologiilor respective de prelucrare a acestei ape.
Principiului general prevede ca din punct de vedere tehnic si economic, indiferent de situatie, mai bine ar fi ca apa reziduala sau uzata sa fie supusa unei prelucrari primare la punctul ei de origine sau sa se evite scurgerea ei in straturile subterane, astfel asigurand posibilitatea utilizarii ulterioare a apei de catre alti utilizatori.
Plus la bransamentul apei reziduale menajere, ramase neprelucrate sau prelucrate insuficient, mai apar cazuri de contaminare ilicita a apei dupa utilizarea ei in scopuri comerciale, fara aplicarea tehnologiilor de prelucrare a apei, sau, dat fiind lipsa instalatiilor respective de prelucrare din cauza inexactitatilor in infrastructura respectiva sau a deciziilor individuale neargumentate bazate pe niste eventuale avantaje, care ar putea fi obtinute in rezultatul esecului intentionat de operare a acestor instalatii de purificare, precum si in urma prelucrarii insuficiente sau neinstalarii unor astfel de echipamente. Astfel de cazuri de incalcare a normelor legislative cer luarea unor masuri de rigoare din partea organelor de drept.
Urmeaza o tabela, ce ilustreaza diverse situatii tipice in legatura cu poluarea apei, ce au fost depistate in tarile industrial dezvoltate. Este imposibil de prezentat un catalog universal aplicabil in orice situatii cu exemple concrete, descriind toate cazurile posibile sau enumerand toate problemele cu care se confrunta tarile in curs de dezvoltarea, dat fiind lipsa informatiei relevante despre caracterul exact al situatiilor respective si circumstantelor locale. De aceea, in cazul in care se poate atesta, banui (presupune) sau identifica prezenta incalcarilor prevederilor legislatiei, ce reglementeaza utilizarea resurselor de apa devine foarte important sa se asigure securitatea dovezilor colectate, iar masurile aplicate la persecutarea infractorului depinde, intr-o mare masura, de competenta profesionala si experienta anchetatorului respectiv din organele de drept. In acest context catalogul cazurilor care sunt prezentate la acest capitol sunt utilizate doar ca exemple tipice si numai in calitate de referinta.
Exploatatiile industriale elimina sau varsa reziduurile direct in masele de apa sau indirect prin sistemele de canalizare centrale sau municipale de stat. In unele tari acest proces este reglementat si statul controleaza scurgerile prin faptul ca apa reziduala trece prin sistemul local de prelucrare a apei. Deja a fost demonstrat ca scurgerile ilicite in acest sistem de canalizare prezinta o sursa primordiala de poluare a apei.
Pericolul pentru sanatatea omului si mediul ambiant
Substantele capabile de a pune in pericol sanatatea omului, de regula, trec in forma solida, lichida sau gazoasa. De regula, exista doua cai prin care substantele chimice pot dauna si hazarda corpul sau integritatea fizica a omului. Aceste substante sau vin in contact cu corpul omului (numit CONTAMINARE), sau penetreaza corpul omului (numit INCORPORARE). Substantele chimice pot infiltra corpul omului prin inhalare, inghitire sau in rezultatul contactului cu pielea omului.
Infiltrarea prin inhalare are loc in cazul cand apa se afla in stare gazoasa, in forma de vapori si aerosol. Consecintele se constata in functie de solubilitatea si reactivitatea substantelor date, dar in primul rand afecteaza ochii, regiunea nazala, laringala sau bronhiile, si in ultima instanta - alveolele plamanilor.
Ingestia in rezultatul inghitirii are loc in cazul cu colbul si fluizii (de regula, se produce neintentionat in orele de lucru din cauza mediului murdar la locul de munca). In functie de reactivitatea substantelor vizate, consecintele pot aparea in cavitatea gurii (spre exemplu, la ingestia unor compusi sau solutiilor caustice foarte puternice cum ar fi acizii sau acizii bazici), in esofag si stomac sau absorbtia ulterioara a lor in tracul gastrointestinal.
Substantele in orice stare agregata pot fi incorporate prin piele, i.e. substantele gazoase, lichide sau solide in rezultatul contactului cu pielea. Un exemplu bun este hidratarea pielei cu ajutorul cremelor, lotiunilor cosmetice sau a unguentelor medicinale, ce patrund in piele intr-o perioada foarte scurta de timp.
In cazul altor substante efectul poate fi simtit doar dupa expirarea unui termen foarte indelungat. Spre exemplu, in cazul substantelor cancerigene perioada latenta adesea variaza de la 20 la 30 ani, ceea ce inseamna ca dupa expirarea unui atare termen de indelungat de la momentul de contact pana la aparitia simptoamelor respective cancerul cauzat de incorporarea substantelor respective nu poate fi atribuit unei expuneri concrete la substante concrete.
Actiunile substantelor chimice asupra corpului uman
Interactiunea dintre substante si corpul omului conditioneaza, in primul rand si in cele mai dese cazuri, reactii toxice sau contaminari. Termenul toxicitate este utilizat pentru a descrie propensitatea substantelor de a afecta sanatatea omului si, de regula, determina substantele chimice si factorii lor fizici (spre exemplu, caldura, radiatia).
Toxicitatea, de regula, este legata si conditionata de doza. Toxicitatea se determina (de regula, exprimata in mg) cu referinta la greutatea corpului (spre exemplu, mg pe un kg de greutate a corpului) sau suprafata totala a corpului. Se face o distinctie dintre actiuni toxice cronice si acute. Substantele toxice se clasifica dupa o scara variind de la extrem de toxice la slab toxice.
Reactiile toxice pot cauza moartea imediata sau treptata. In functie de doza si viteza de actiune a toxinelor, efectele substantelor toxice, de asemenea, pot avea si o actiune inversa: spre exemplu, consecintele intoxicarii cu solventi organici (eter, triclormetan) sau contaminarii cu bioxid de carbon (e.g. prin inhalarea fumului) pot fi diferite cu conditia ca sursa intoxicarii sau toxinelor este eliminata la timp si victima are acces la aer curat sau la un tratament adecvat. Totusi, unele reactii toxice pot cauza un detriment acut si ireversibil sanatatii omului.
Atunci cand are loc descarcarea directa a poluantilor in masele de apa, efectul potential al acestora asupra corpului deja este redus sau atenuat, dat fiind diluarea acestor substante inainte de penetrarea corpului omului.
Poate aparea necesitatea de a lua probe pe parcursul unei investigari (anchete). Ele pot fi luate fara a risca contact direct cu mediul contaminat. Totusi sunt necesare anumite masuri de precautie in cazul unor substante cu o presiune de vaporizare foarte inalta, deoarece poate exista pericolul eliminarii vaporilor in mediul respectiv, fiind inhalate de persoanele respective.
A treia categorie de efecte (actiuni) include hazardurile conditionate de proprietatile fizice si chimice ale acestor substante. Astfel, spre exemplu, gazele neotravitoare pot cauza sufocarea in urma blocarii sau lipsei de alimentare cu oxigen. Unele gaze/vapori formeaza atmosfere (medii) potential inflamabile sau explozive ceea ce poate pune in pericol viata oamenilor care sunt direct expusi sau se afla in vecinatatea unei surse de combustie.
In concluzie trebuie de mentionat cazurile de mare pericol sanatatii oamenilor cand vorbim despre materiale infectioase, cum ar fi cazul cu bacteriile sau virusii prezenti in apa reziduala eliminata in atmosfera ce cauzeaza maladii seroase.
Masuri de protectie
Omul are capacitati limitate de a repara detrimentul cauzat de infectare. De aceea, trebuie de evitat orice contact cu substantele periculoase (o masura de prevenire este mult mai benefica decat mii de masuri de tratare).
Substantele pot fi transportate in urmatoarele forme:
*particule (spre exemplu, colbul sau particulele adezive prafului);
*molecule de gaz (in forma de vapori sau gaze);
*picaturi (spre exemplu, lichide difuzabile, aerosol, care pot fi dizolvate formand picaturi - ploaia - sau in forma de precipitatii formate de masele de apa utilizate la stingerea focului de catre serviciul de pompieri . )
Si apoi contaminand sau infiltrand corpul.
In acest caz anchetatorul trebuie, in primul rand, sa mizeze pe reactia organelor de simt, spre exemplu, mirosind, pipaind (la determinarea temperaturii, umiditatii), observand careva schimbari in culoare, miscari (flux), aparitia unui strat de protectie umed, a componentilor tulburi si precipitarilor precum si a miscarilor de aer.
