De exemplu, Ganymede, cel mai mare satelit al planetei Jupiter, este mai mic decit douazeci si cincea parte a planetei.
Din aceasta cauza multi astronomi considera ca Pamintul si Luna ar trebui private ca un system planetar dublu. Intr-adevar, Luna este la fel de mare cin jumatate din Pluto, cea maiindepartata planeta, si nu cu mult mai mica decit Mercur. Masa Lunii este ceva mai mica de 1:18 din masa Pamintului. Forta ei gravitationala este si ea mai mica, doar o sesime din cea a Pamintului. Cu toate acestea, forta gravitationala a Lunii afecteaza Pamintul. Aceasta atrage apele din mari si oceane, dind nastere fenomenului de maree. Fluxul apare atunci cind Luna este in ascensiune, fluxurile aparind pe ambele parti ale pamintului.
Interiorul
Pamintul si Luna sint asemanatoare ca structura. Ca si celelalte planete invecinate, Mercur, Venus sau Marte, sunt alcatuite din roca. Au o structura stratificata: un miez bogat in fier in interior, acoperita cu o manta semi-lichida de roca. La suprafata este o scoarta de roca solida mai usoara.
Scoarta selenara este mai densa decit cea a pamintului care sub suprafata oceanelor are o grosime de doar 10 km: mantaua Lunii pare sa fie rigida si compacta pe toata grosimea ei in vreme ce partea superioara a mantalei terestre este usor elastica, ceea ce inseamna ca poate curge. Curind, duce cu ea crusta solida, process numit deplasare a placilor tectonice.
Scoarta Pamintului nu se deplaseaza ca un tot, ea se divide in aproximativ 15 fragmente, sau placi, care se deplaseaza in directii diferite. Studierea tectonicii placilor este astazi unul dintre cele mai importante domenii ale geologiei ( studierea Pamintului ).
Miscarile tectonice ale placilor dau nastere si altor fenomene. Cind o placa se loveste de cealalalta, releful se increteste si se inalta, formindu-se muntii. Acesti munti pot contine vulcani formati din roci topite izbucnite din zonele de slaba rezistenta ale scoartei. Acolo unde doua placi tectonice aluneca una pe linga alta, ele se intepenesc uneori pentru ca apoi sa se elibereze brusc. Aceasta transmite unde de soc care se propaga prin scoarta, tectate sub forma unor cutremure de pamint.
Modelarea reliefului
Daca suprafata Terrei a fost modelata in principal de miscarile placilor tectonice, acest lucru nu este valabil si in cazul Lunii. Principala forta care pare sa fi modelat suprafata lunii este forta de impactcu care a fost asaltata de rocile cosmice. Aceste bombardamente au lasat suprafata selenara plina de cratere mai mici sau si mai mari. Unele impacturi au topit scoarta originara, dind nastere la cimpii intinse de lavasi parti di scoarta veche selenara. Cimpiile sunt zonele mai intunecate, in timp ce scoarta veche pare mai luminoasa. Cimpiile selenare sunt dumite mari, deoarece primii astronauti au crezut ca aceste intinderi ar putea fi oceane; de fapt, pe luna nu exista apa.
Modelul de umbre si lumine vizibile pe suprafata Luniiramine intotdeauna neschimbat deoarece putem vedea doar o singura parte a acesteia. Aceasta deoarece Luna executo o asa-numita rotatie siderala:durata rotatiei in jurul propriei axe este aceeasi cu durata rotatiei in jurul Pamintului - 27 zile si o treime. Noaptea, Luna poate fi observata deplasindu-se pe cer nu din cauza propriei sale orbite in jurul Pamintului, ci din cauza ca pamintul insusi se roteste.
Apa si aer
Pe luna nu exista nici apa, nici aer, deoarece gravitatea lunii nu este suficienta de mare pentru a mentine o atmosfera gazoasa. Aceasta inseamna ca luna nu este protejata de caldura dogoritoare a soarelui din timpul "zilelor" care dureaza doua saptamini, cind temperaturile la suprafata atinge 120 Grade C.
