Planetele gigante difera mult de cele patru planete asemanatoare cu Pamantul (Mercur, Venus, Marte si Pluto) nu doar ca marime ci si ca structura. Aceste planete sunt constituite mai ales din gaze, in special hidrogen si heliu.
NOILE PLANETE
Jupiter si Saturn erau cunoscute de vechii astronomi deoarece stralucesc intens pe cerul noptii si pot fi vazute cu ochiul liber. Uneori Jupiter straluceste mai tare decat celelalte planete, cu exceptia lui Venus. Uranus si Neptun sunt atat de departe incat pot fi observate doar cu telescopul ceea ce a facut ca ele sa fie cunoscute abea in secolul al XVIII-lea, respectiv al XIX-lea. In 1781, William Herschel a descoperit planeta Uranus iar Neptun a fost descoperita de Johann Galle in 1846. Cele patru planete gigant sunt astazi la fel de cunoscute astronomilor ca si cele patru planete mai mici, mai apropiate de Pamant. Aceasta deoarece sonde spatiale NASA le-au vizitat si au transmis informatii si mii de imagini realizate din imediata apropiere a acestor planete. Misiunea spatiala Voyager 2 spre toate cele patru planete, a avut un succes deosebit, descoperind inele mai estompate in jurul planetelor Jupiter, Uranus si Neptun si descoperind noi sateliti naturali.
JUPITER
Jupiter se afla la 778 milioane km. de Soare si are nevoie de aproximativ 12 ani pentru a se roti in jurul axei sale. Diametrul sau gigant are 142600 km. Printr-un telescop se poate observa discul sau, strabatut de benzi stralucitoare si intunecate. Cele stralucitoare sunt numite zone, iar cele intunecate centuri. Acest fenomen are loc din cauza norilor care produc benzi care produc benzi datorita rotatiei intense a planetei si a atmosferei. Jupiter are cea mai rapida miscare de rotatie dintre toate planetele, o rotatie completa durand mai putin de 10 ore. De aproape discul lui Jupite
r este rosu aprins si portocaliu. Se pot observa mari vartejuri care se produc in atmosfera, ce apar ca niste pete ovale albe sau mai intunecate. Cea mai mare dintre acestea este Marea Pata Rosie, observata de pe Pamant de secole. Sondele spatiale au relevat faptul ca Marea Pata Rosie de 14000 km. si o lungime de 28000 km. Sub atmosfera de hidrogen si heliu zace un ocean de hidrogen lichid si sub acesta un strat de hidrogen, puternic comprimat, in stare lichid-metalica.
