Lasand in urma ta pitorescul sat Kastraki, inaintezi pe un drum in panta pentru a ajunge sus in varfurile stancilor unde se afla manastirile. Drumul seamana cu un sarpe urias ce se tareste printre ape, se catara sus pe putinele dealuri cultivate, se invirteste in jurul stancilor prapastioase galben-verzui si ajunge la Meteora. Urcand pe jos sau cu masina simti dealurile mirositoare in toate anotimpurile anului. In jurul tau totul este calm si bland si un vantisor slab i-ti insoteste gandul.
In dreapta si in stanga apar stanci inalte, salbatice. Din putinele despicaturi ale stancilor acestea multicolore se proiecteaza scari vechi de lemn aproape distruse care certifica existenta ascentilor in vremuri mai vechi.
Se spune ca intr-o pestera, intr-o stanca de dreapta cum urci, unde vezi scari de lemn atarnand, monahii asceti sedeau acolo luni intregi, fara a iesi defel, pedepsind astfel corpurile lor pentru vreo nesupunere sau pentru gandurile lor, lasate sa zboare la cele lumesti.
Traseul de la Kalambaka pana la manastiri este fermecator. Dureaza aproape doua ore si te transpune intr-o lume de vis. Verdele in toate noantele se incheie si rasar stanci inalte si roci rosietice. Frumusetea naturii pe care o gusti i-ti umple sufletul de extaz.
Manastirile
Dupa acest parcurs incantator ajungi la inaltimi blande de unde poti distinge o adevarata padure de stanci imense pe varfurile carora Manastirile se afla intr-o simfonie misterioasa cu peisajul. Calugarii intodeauna binevoitori te intampina in odaia de primire. Oferindu-ti bunatatile impuse de ospitalitatea lui Avraam si traditia greceasca. Acolo sus singuratatea si tacerea sunt reguli. Oriunde ai privi vei observa un calm si o blandete irepetabile, ca ale cerului instelat de toamna, plin de extaz mut. Acolo, pe stancile indepartate si neprimitoare, care au fost palate pentru mii de asceti monahi ortodocsi au invadat intelepciunea gandului si umilinta convingerii.
Cand ajungi in varfurile imenselor stanci intunecate unde se afla balcoanele manastirilor Meteorei si cu ochii cuprinzi campul Tessalian, incepi sa ai emotii. Ai impresia ca imensitatile acestea de piatra ce se inalta in jurul tau, sunt gata pentru o lupta mareata. Aspectul nemaipomenit al stancilor inconjurate de covorul verde creeaza omului admiratie si teama in acelasi timp. Ca o sclipire albastra, raul Pinios strabate campia Tessalia. Imediat ce i-ti intorci privirea catre cer un sentiment diferit te cuprinde. Imediat dupa ce te simti relaxat, incepe o furtuna groaznica. Vantul incepe sa suiere in jurul tau si sa izbeasca neintrerupt de stancile mari spalate de ploaie si tot atunci uriase fulgere serpuitoare sfasaie orizontul.
Atunci cand te adapostesti de stihiile naturii fara sunete terorii si frica tunetului simti ca izvoraste din tine o putere extaordinara.
Locuitorii, mereu cu zambetul pe buze si ospitalieri, peisajele extraordinare te fac sa-ti amintesti mereu cu drag de un tinut magic cu numele de Meteora.
