Ambele centrale au fost echipate cu utilaje si tehnologie sovietica.
Pana la acea data consumul de energie electrica era asigurat de echipamente mici pe plan local (se foloseau agregatele "TATRA" de 0,5-2 MW/h de constructie ceha, agregate "BENSSON" de 1-1,5 MW/h de constructie nemteasca si agregate "VULCAN" de 0,7-2 MW/h de constructie autohtona).
Bazele sistemului energetic national au fost puse in anul 1958 cand s-a infiintat compania de transport si distributie a energiei electrice sub egida Ministerului Energiei Electrice.
Acesta s-a dezvoltat si a capatat o stabilitate dispusa sa preia necesarul de consum abia in anii 1960 - 1962 cand au inceput sa produca o serie de hidracentrale (salba de pe raul Bistrita - 12 hidrocentrale, hidrocentralele de pe Lotru - 4 grupuri, cele de pe Somes si Crisuri), precum si termocentrale puse in functiune in acea perioada (Fantanele 1960, Borzesti 1957-1959, Paroseni 1958, Progresul-Bucuresti 1958 s.a.)
Dezvoltarea productiei de energie electrica a fost strans legata de dezvoltarea industriala si economica, centralele electrice fiind construite in zonele de dezvoltare economica sau in apropierea surselor de combustibil. Exemplificam termocentrala Borzesti construita pe platforma petro-chimica, termocentrala Chiscani in zona combinatului siderurgic Galati, termocentrala Paroseni amplasata in zona exploatarii miniere Mintia-Calan, termocentrala Ludus in zona de exploatare a gazelor naturale Tg. Mures - Mediasi.
Dezvoltarea productiei de energie a atras de la sine dezvoltarea unui sistem de transformare, transport si distributie de energie electrica cu scopul de a acoperi intreaga tara precum si cel de a putea fi conectat la sistemul european de energie electrica.
Odata cu dezvoltarea sistemului energetic s-a dezvoltat si un sistem de transport si distributie a gazelor naturale (fondat in anul 1965), precum si a unui sistem de termoficare si livrare de agent termic industrial in zonele industrializate.
Productia de energie electrica a avut o perioada de varf in perioada 1986-1989 cand puterea instalata in Romania era de 20. 500 MW/h dispusa astfel:
Energie produsa din carbune - 8626 MW/h
Energie produsa prin arderea hidrocarburilor - 6062 MW/h
Energie produsa in hidrocentrale - 5802 MW/h.
In perioada anilor 1986-1989 a crescut cererea de energie
electrica, aceasta cunoscand apogeul in 1988-1989 cand necesarul de energie electrica era produs in tara in proportie de 90 %.
Deasemeni, termocentralele produceau necesarul de energie termica in proportie de 40 % necesar consumului industrial si incalzirii urbane. In anul 1989 termocentralele au ajuns la o productie de varf in productia energiei electrice 14.688 MW/h si 39.500 t/h - abur industrial si 24.300 Gcal/h pentru incalzirea populatiei urbane.
O deosebita atentie a fost acordata folosirii bazinului hidragrafic al tarii, motiv pentru care studiile au aratat ca investitiile in cadrul hidrocentralelor sunt benefice.
In asemenea conditii, statul Roman impreuna cu RSF Iugoslavia au amenajat si construit in zona "CAZANE" pe Dunare hidrocentrala de la Portile de Fier, aceasta fiind cea mai mare hidrocentrala din tara. Deasemeni s-au mai construit hidrocentrale pe Crisul Repede, Bistra, Olt, insa o importanta deosebita s-a acordat amenajarii hidrografice a raului Arges, cunoscut fiind lantul de hidrocentrale "ARGESUL" cu steaua acestuia centrala de la "VIDRARU". Dezvoltarea economica a tarii a condus la investitii tot mai mari in domeniul energetic motiv pentru care statul a promovat investitia de la Portile de Fier II in amonte de Portile de Fier I.
Cunoscandu-se permanent rezervele de combustibili energetici conventionali (carbuni, gaze naturale, petrol) s-a ajuns la concluzia ca folosirea unui alt combustibil mai ieftin si cu puteri calorice mai mari ar rezolva problema crizei de combustibil. Astfel, in anul 1987 s-a luat in calcul constructia unei centrale atomoelectrice in localitatea Cernavoda. Proiectul centralei este canadian, iar echipamentele de productie canadiana si italiana.
Centrala de la Cernavoda a fost gandita sa fie utilata cu 4 grupuri atomoelectrice de cate 700 MW/h fiecare.
