Marcel Proust
(1871-1922)
Scriitor francez, el este autorul operei compusa din 16 volume Á la recherche du temps perdu (1913-1927), care este considerata una dintre cele mai mari opere ale literaturii lumii.
Proust s-a nascut pe 10 Iulie 1871 la Paris, dintr-o familie instarita. In tinerete a studiat Dreptul, dar a renuntat dupa o scurta perioada de timp pentru a studia societatea parisiana care era la moda si pentru a scrie. Prima lui lucrare, o colectie de eseuri si povesti intitulate Placeri si Regrete (1896; trans. 1948), nu a fost notabila, dar impresiile pe care le-a adunat in saloane au constituit materialul pentru aceasta carte si au fost folosite cu mai mare efect in operele sale de mai tarziu.
La varsta de 35 de ani, Proust, o victima a astmului inca din copilarie, a devenit invalid cronic. Si-a petrecut aproape tot restul vietii sale in camera lui, parasind-o foarte rar, si a lucrat la capodopera sa vasta, Á la recherche du temps perdu. Proust a murit pe data de 18 Noiembrie 1922, inainte de ultimele trei volume finale, ale romanului, care cuprinde sapte carti asemanatoare, care au fost publicate.
In romanul lui Proust viata psihica si, mai ales, viata mintii unui om care avanseaza in inalta societate sunt descrise in detalii la minut. Intreaga opera este scrisa ca un monolog interior la persoana I si este in multe aspecte autobiografica.
Prima parte, Swann's Way (1913; trans. 1928), publicata initial pe cheltuiala sa, nu a avut noroc in atragerea atentiei. Cinci ani mai tarziu, cea de-a doua parte, Within a Budding Grove (1919; trans. 1922), a avut un mare succes si a castigat prestigiosul premiu Prix Goncourt. Partile a treia si a patra, The Guermantes Way (2 volume, 1920-21; trans. 1925) si Cities of the Plain (2 volume, 1921-22; trans. 1927), au fost de asemenea primite bine. Ultimele trei parti, lasate in manuscrise la moartea lui Proust, au fost publicate: The Captive (1923; trans. 1929), The Sweet Cheat Gone (2 volume, 1925), si Time Regained (2 volume, 1927; trans. 1932).
Importanta romanului lui Marcel Proust se gaseste nu atat de mult in descrierile sale despre schimbarea societatii franceze cat in dezvoltarea psihologica a personajelor si in preocuparile sale filosofice cu timpul.
Pe masura ce Proust a urmat calea eroului lui din fericita copilarie prin atasamentul romantic pe care il avea ca scriitor, el era de asemenea preocupat de cautarea eternelor adevaruri in lumea atat de schimbatoare. El a tratat timpul ca un distrugator si ca un element pozitiv in acelasi timp, care poate fi descoperit numai de memoria intuitiva. Scurgerea timpului este explicata in lumina teoriilor filosofului francez Henri Bergson, pe care Proust il admira.
Timpul este intr-o scurgere constanta, momentele din trecut si din prezent avand o realitate egala. Proust a explorat de asemenea culmile psihicului uman, actiunile subconstientului, si irationalitatea comportamentului uman, in special in contact cu dragostea.
Opera lui, tradusa in multe limbi, i-a definitivat reputatia in lume, si metoda lui de a scrie a avut o puternica influenta in literatura secolului 20. Un alt roman de-al sau, descoperit si publicat dupa moartea sa, este Jean Santeuil (3 volume, 1952; trans. 1956).
