Din aceasta perspectiva trebuie interpretata maxima sa politica: ori filosofii ar trebui sa fie regi, ori regii sa devina filosofi. Prima mare calatorie in agara Greciei Mici, intreprinsa in mod cert, este realizata de catre Platon la virsta de 40 de ani in Italia de Sud (Sicilia), numita in acea vreme Grecia Mare. Cu acest prilej i-a cunoscut direct pe unii pitagoreici, precum Archytas din Taren, care preda aici. La curtea din Seracuza a tiranului Dionysos cel Batrin l-a cunoscut si pe Dio, cumnatul acestuia, pe care a incercat sa-l cistige pentru ideile sale de forma politica. De acest episod al vietii lui Platon se leaga una dintre putinile traditii indoielnicie referitoare la biografia sa: se spune ca Dionysos cel Batrin l-a vindut pe Platon ca sclav in Egina, deoarece ii considera suparatoare prezenta in Siracuza. Prietinii ar fi fost aceea care l-ar fi cumparat si eliberat din sclavie, dar acest lucru nu a putut sa impedice ca dezamagirea lui Platon sa fie foarte mare. Multi comentatori ai biografiei sale considera ca, desi exista multe indoieli legate de veridicitatea acestei intimplari, ea ar pute axplica, totusi hotarirea lui Platon de a se retrage din politica si de a deschide o scoala filosofica in Atena, celebra Academiei. Numele scolii sale a provenit de la piata dedicata lui Heros Akademus, aflata in apropiere. Organizarea scolii se aseamana oarecum cu cea a societatilor pitagoreice, fiind bazata pe principiul irarhiei. Activitatea sa in cadrul academiei nu a insemnat, insa, pentru Platon, o retragere definitiva din politica. Se pare ca unul dintre obiectivele cele mai importante ale scolii sale, care va functiona aproape 1000 de ani, a fost acela de a contribui la pregatirea politica a celor care urmau sa poarte raspunderea treburilor publice. Se spune ca pe frontonul Academiei erau trecute cuvintele: "Cine nu e geometru nu poate intra aici".
Nici acest lucru nu poate fi certificat in mod absolut; este sigur, insa, ca matematica (geometria) a jucat un rol deosebit atit in structurarea planurilor de studii in Academie, cit si-n fundamentarea teoriei metafizice a lui Platon. Academia lui Platon va functiona pina in anul 529 e. n., cind Imparatul Iustinian a emis ordinul de inchidere, nu atit din motive ideologice - crestinismul devenise de mult timp greligie oficiala in imperiu -, cit, se pare, din dorinta de a-si insusi averea considerabila a acestui asezamint cultural. Momentul inchiderii scolii este considerat a reprezenta linia de separare clara intre platonismul pagin si cel crestin (vezi capitolul Augustin). Platon intreprinde o a doua mare calatorie in Sicilia la virsta de peste 60 de ani, in timpul domniei lui Dionysos cel Tinar, urmasul celui Batrin. Acualul tiran parea sa fie extrem de interesat de filosofie si de introducerea unor reforme politice in statul sau. Probabil ca Platon a fost deosebit atras de perspectiva de a putea pune in practica teoria sa despre constitutia unui stat ideal. Dar si de aceasta data, deci s-a dedicat cu toata fiinta acestui proiect, actiunea sa este sortita esecului, intrucit Platon este suspectat ca pregateste o rasturnare a puterii. Platon intreprinde ultima calatorie in Italia de
sud peste 4 ani. Esecul definitiv al proiectului sau de a pune in practica teoria sa despre stat il determina sa se dedice pina la moarte doar treburilor din cadrul Academiei. Platon s-a stins din viata in anul 347, la virsta de 80 de ani. Opera lui Platon Cea mai importanta parte a operei sale o reprezinta celebrele dialoguri, lucrari in care abordarea unei anumite probleme filosofice se realizeaza, de regula, prin dialogul dintre Socrate (ca personaj central) si diversi cetateni atenieni. Dialogurile sale sunt adevarate capodopere filosofico - literare, neintrecute prin frumusetea si profunzimea lor. Personajul principal al tuturor dialogurilor este Socrate. Opera lui Platon reprezinta astfel un elogiu adus invatatorului iubit, condamnat pe nedrept si a carui memoriei vrea s-o reabiliteze. Pentru a facilita studierea operei platonice, cercetatorii impart dialogurile in trei categorii, conform perioadelor de evolutiei sufleteasca a filosofului: dialogurile scrise in tinerete, numite "socratice", deoarece unele dintre ele au fos scrise, probabil, inca in timpul vietii lui Socrate, dialoguri de maturitate si, in sfirsit dialoguri de batrinete.
