Spencer trebuie privit ca reprezentantul cel mai de seama al pozitivismului englez, care a transformat filosofia istoriei al lui Comte intr-o teorie a evolutiei.
Evolutionismul
Numele lui Spencer este strans legat de conceptul de evolutionism.Preluand modelul biologiei, el a elaborat un principiu universal al revolutiei, conform caruia toate evenimentele din lume se desfasoara dupa o lege unitara a evolutiei.Spencer a fost convins ca din legile indestructibilitatii materiei si conservarii energiei se poate obtine pe cale deductiva conceptul evolutiei universale.Principiul evolutiei spune ca toate evenimentele din natura, inclusiv dezvoltarea culturala, parcurg drumul de la simplu la complex.In cuvintele lui Spencer :
Dezvoltarea, in cea mai simpla si mai generala forma a sa, inseamna integrarea materiei si , implicit, risipirea miscarii.Disolutia este, dinpotriva, acceptarea miscarii si , implicit, dezintegrarea materiei.(SPI,289)
Principiul evolutiei pe care-l sustine Spencer isi poate mentine pretentia de universalitate numai in masura in care ii dam o formulare suficient de generala.El e adecvat in masura in care multe sisteme raman stabile numai intr-un echilibru dinamic, stiinta moderna situandu-se mult mai aproape de Heraclit decat de Parmenide. Insa de aici nu se poate deduce nici o schema a ordinii, utilizabila din punct de vedere stiintific, care sa acopere toate sistemele, de la aparitia sistemului planetar pana la dezvoltarea sociala si culturala.Eroarea constitutiva a evolutionismului lui Spencer consta in faptul ca el nu are nici o conceptie clara ascupra biologiei, de la care preia modelul evolutiei.Urmandul pe zoologul francez Lamarck, el considera dezvoltarea embrionara ca prototip al dezvoltarii popoarelor si rateaza intelegerea ideii lui Darwin, care spune ca dezvoltarea indivizilor este un fenomen fundamental diferit de fenomenul dezvoltarii popoarelor.
Slabiciunea teoretica a evoltionismului nu ne poate insa face sa nesocotim insemnatatea pe care acesta a avut-o in epoca.Evolutia a fost prezentata ca o metafora pentru existenta, care poate fi utila pentru imbinarea intr-o conceptie unitara a credintei pozitiviste in progres cu liberalismul si cu teza libertatii nelimitiate a indivizilor.
