Tehnici de adoptare a deciziilor financiare manageriale

TEHNICI DE ADOPTARE A DECIZIILOR FINANCIARE MANAGERIALE

Pentru o adoptare eficienta a deciziilor financiare este nevoie ca managerii sa dispuna de tehnici si modele de luare a deciziilor. Ambele elemente trebuie sa fie in conexiune directa cu conditiile in care urmeaza sa se aplice o decizie.

In conditii de certitudine managerii spera ca situatia dorita o sa aiba loc cu o probabilitate mare. In conditii de incertitudine se considera ca situatia preconizata va avea loc, dar cu diferite grade de probabilitate din ce in ce mai scazute pe masura ce ne indepartam in orizontul de timp. De asemenea , deciziile pot fi luate in conditii de risc, intru-cat riscul se asociaza incertitudinii al carui gradu creste pe masura ce apare impactul factorilor ce nu au putut fi prevazuti de la inceput si asupra carora managerii nu au un control deplin.

Datorita faptului ca riscul e inerent in actiunea managerului si ca atenuarea lui depinde de faptul daca managerul, obtine si utilizeaza informatie suficienta, aceasta determina un control mai deplin asupra evolutiilor fenomenelor si proceselor ce se produc. De aceea pentru a atenua riscul chiar si cand informatia nu este suficienta din punct de vedere calitativ si cantitativ, managerul va trebui sa fie preocupat de identificarea pobabilitatii cu care spera sa aiba loc evenimentele dorite.

In acest sens este necesar ca managerul sa poata bine delimita ceea ce reprezinta probabilitatea obiectiva si probabilitatea subiectiva.

Probabilitatea obiectiva este consecinta folosirii unei informatii certe, de buna calitate, pentru a lua decizia. Aceata presupune preocupare, timp si costuri adecvate.

Probabilitatea subiectiva presupune lipsa de informatii si in consecinta ea se bazeaza pe intuitia managerului, pe profesionalismul sau, pe nivelul de cunoastere a problemelor de rezolvat.

Combinand aceste 2 tipuri de probabilitati, managerul poate intui un anume grad de precizie.

Referitor la derularea fenomenelor viitoare, pentru a fundamenta si adopta decizia managerul, va trebui sa recurga la asa numitele TEHNICI NORMATIVE. Ele se impun in mod deosebit in domeniul managementului financiar, in care decizia are un rol decisiv in a defini elementele plecand de la impactul finantelor asupra derularii activitatii economice ale firmei.

Utilizarea tehnicilor normative presupune in mod necesar respectarea urmatoarelor regulide baza:

• obiectivele organizationale sunt bine definite,  sunt cunoscute de toate centrele de responsabilitate si sunt agreate. Sunt agreate deci si obiectivele de natura financiara.
• in urma aparitiei problemelor de rezolvat e necesar a se obtine suficiente informatii, atat ca volum, cat si calitate, cu multa operativitate si la un cost rezonabil.
• starile posibile viitoare de atins, ce corespund naturii problemelor de rezolvat, trebuiesc ordonate pe o axa pornind de la certitudine catre incertitudine si sa li se asocieze, odata cu aceasta, diferite grade de risc.

Experienta din domeniu a condus spre mai multe tehnici de adoptare a deciziei financiare, ele devenind din ce in ce mai sofisticate, pe masura ce evoluam dinspre decizia de rutina spre cea inovativa. Acestea in ordinea cresatoare a complexitatii lor sunt:

• STANDARD OPERATING PROCES (S.O.P.)

Problema este foarte bine cunoscuta si fundamentarea deciziilor se bazeaza pe tehnici validate de practica, bine cunoscute, care presupun reguli bine precizate in luarea deciziei. Spre exemplu in momentul in care trebuie calculat amortismentul regula este: - la soldul contului mijloace fixe inregistrat la sfarsitul lunii se aplica norma unica de amortizare si se obtine amortismentul. Decizia cu privire la suma amortismentului de inregistrat deriva deci din suma calculata.

• SISTEMELE EXPERT (S.E.)

Se bazeaza pe utilizarea inteligentei artificiale, pe programe care, rulate pe calculator, conduc spre decizii bine conturate intr-un context dat. Aceste sisteme sunt in masura sa inlocuiasca managerul in munca de rutina. ( exemplu :calculul salariilor).

Nota - ambele tehnici , SOP si SE ,se folosesc numai pentru a fundamenta decizia de rutina in conditii de certitudine maxima.

In domeniul deciziilor adaptive exista doua tehnici uzual folosite si anume: a).- tehnica punctului critic si respectiv al pragului de rentabilitate; b).- tehnica Pay off Matrix

• TEHNICA PUNCTULUI CRITIC se foloseste in cazul fundamentarii unei

decizii adaptative pentru un interval foarte apropiat de timp (luna, trimestru, an) si in care efortul de adaptare revine aproape in exclusivitate firmei. Managerul detine informatii suficiente care sa-i permita controlul factorilor externi de influenta. Riscul in aceste conditii este aproape inexistent. Folosirea acestor tehnici permite adaptarea continua a programului pe subintervale de timp ale perioadei de gestiune. Formulele de calcul folosite sunt:

a).- pentru punctul critic 

CF

Q₀ = ----- ----- ----

pvn-cvn

b).- pentru pragul de rentabilitate:

CF+Pr

Q₁=----- ----- ----

pvn-cvn

unde: Q₁ > Q₀- volumul productiei (vanzarilor) ; Q₁ - Q₀ marja de manevrabilitate

CF - costurile fixe; PR - profitul sperat; pvn - pret de vinzare unitar; cvn - cost variabil unitar.

Pentru managerul financiar punctul critic (pragul de rentabilitate) nu inseamna numai un grafic al desfasurarii evenimentelor in timp, ci si delimitarea unei marje de manevrabilitate functie de niste parametrii cunoscuti, marja in care firma se va afla in viitor doar intr-o singura pozitie.

Pentru activitatile eterogene formulele de calcul ale punctului critic si respectiv ale pragului de rentabilitate sunt urmatoarele:

CF CF+Pr

CAo ; CA₁

1-k 1-k

unde , k este o valoare observata in trecut si calculata astfel;

CV

K = , unde CV - total costuri variabile; CA - total cifra de afaceri

CA

• PAY OFF MATRIX (P. O: M ) este numita si matricea iesirilor.

Tehnica presupune sa se recurga la o matrice in care sunt definite starile posibile viitoare.

Este o tehnica de fundamentare a deciziilor in conditii de incertitudine. In calcule se recurge la probabilitati. Se folosesc valorile conditionale care reprezinta parametrii cunoscuti ai performantelor intreprinderii (profitul) si valorile asteptate care sunt performante rectificate cu probabilitatile de aparitie in viitor a starilor dorite. Calculele se fac pentru fiecare varianta de strategie posibila de aplicat. O astfel de tehnica e recomandata daca efortul de adaptare al firmei este preponderent determinat de comportamentul clientilor, asupra carora firma nu are un control deplin.

In domeniul deciziilor inovative se recurge la tehnica arborelui decizional. In aceste cazuri gradul de incertitudine este mult mai mare, riscul e in crestere, controlul factorilor externi este deosebit de redus. Tot in acest domeniu se poate aplica asa numitul MODEL DE CREATIVITATE OBSBORNE. Acesta este o tehnica de creativitate ce presupune munca in colectiv pentru a rezolva probleme de exceptie, necunoscute, pentru care nu exista solutii cunoscute sau validate de practica si pentru care in perioada anterioara nu s-a acumulat experienta. O tehnica de acest fel se bazeaza pe principiul Brainstorming-ului. Pentru a obtine o solutie globala se merge pas cu pas de mai multe ori, aceasta necesitand ani indelungati pentru a finaliza proiectul.