Rolul si particularitatile econometriei in studiile economice

ROLUL SI PARTICULARITATILE ECONOMETRIEI IN STUDIILE ECONOMICE

1.1.1 Precursorii econometriei

Econometria, a carei denumire isi are sorgintea in reunirea cuvintelor grecesti eikonomia (economia) cu metron (masura), are o evolutie multiseculara. Dar denumirea ca atare a fost pusa in circulatie in urma cu aproximativ 80 de ani cu prilejul infiintarii societatii de econometrie. Initiatorul intemeierii acestei societati este considerat Ragnar Frisch, profesor de economie la Oslo, laureat al premiului Nobel pentru economie in anul 1969 care, impreuna cu matematicianul american C.F. Ross, au solicitat in acest sens ajutorul economistului si statisticianului I. Fisher. Ca urmare, la 29 decembrie 1930 este intemeiata la Cleveland asa numita "Econometric Society".Scopul societatii de econometrie a fost de a uni pe cei interesati intr-o grupare internationala in vederea dezvoltarii teoriei economice in conjunctura cu statistica si matematica.

In ceea ce priveste definitiile econometriei, acestea au cunoscut in timp diverse nuantari incepand de la "econometria este ceea ce fac econometricienii" pana la afirmatii dupa care "econometria este o ramura a economiei (o economie de intentie stiintifica, afirma FR. Perroux) care se ocupa de analiza cantitativa a comportamentului economic". In general, comportamentul economic descris de teoria economica sta la baza formularii ipotezelor pe care se construieste un model teoretic al "mersului" economiei. Impactul dintre modelul teoretic si realitatea reflectata prin date, este analizat de economtrie apeland indeosebi la metodele statisticii.

Definitia data de Malinvaud (1966), corespunzator careia econometria reprezinta domeniul in care pot fi incluse aplicatiile metodelor matematice si statistice destinate studiului fenomenelor economice , reprezinta o acceptie in sens larg a econometriei.

O definitie a econometriei in sens restrans econometria reprezinta un domeniu orientat spre analiza cantitativa a comportamentului economic cautand sa confere un continut empiric relatiilor dintre variabilele economice.

O ilustrare a acestui punct de vedere este reprezentata de acceptiunea data de O.Onicescu si M.C.Botez domeniului, in sensul ca econometria este considerata o ramura a stiintelor economice care isi propune studierea relatiilor dintre variabilele economice, asa cum apar aceste postulate intr-un model abstract.

Prezinta interes si o "intoarcere la sursa" in sensul de mentionare a afirmatiei unuia dintre intemeietorii econometriei (R. Frisch), care considera in 1933 ca ceea ce realizeaza econometria reprezinta imbinarea punctelor de vedere ale teoriei economice, statisticii si matematicii privind natura relatiilor cantitative din economie.

In ceea ce priveste precursorii econometriei, se cuvine sa amintim cel putin urmatoarele personalitati:

Francois Quesnay (1694 - 1774), medic si economist francez, intemeietor al scolii fiziocrate, sustinator al politicii economice liber schimbiste. S-a remarcat indeosebi prin asa numitul tablou economic" si "analiza tabloului economic -, opere principale in care se face o analiza a capitalului, a reproductiei sale, precum si a circulatiei materiale si valorice a capitalului si venitului national. A reusit, deci, sa prezinte, sub forma unei scheme, procesul reproductiei redand dependenta intre compartimente prin corelatii cifrice. Ecoul starnit la timpul respectiv de catre opera sa poate fi sugerat de afirmatia lui Mirabeau in istorie sunt trei inventii care au conferit stabilitate social-politica: scrisul de mana, banii, tabloul economic a lui Quesnay ".

William Petty (1623 - 1687) - intemeietor al economiei politice moderne, inventator intr-o anumita masura a statisticii - a cautat ca prin intermediul numerelor, a masuratorilor, sa descopere regularitati in domeniul fenomenelor sociale. Are de asemenea merite deosebite in demografie datorate cercetarilor sale in vederea stabilirii unei "legi matematice a mortalitatii".

Antoine Cournot (1801 - 1877) - matematician si probabilist francez - a incercat o abordare matematica a economiei politice. Formularea matematica a legii cererii si ofertei reprezinta un fericit exemplu pentru preocuparile sale de introducere a conceptului de functie in cercetarea relatiilor cauza-efect din economie. Lucrarea sa "Recherches sur les principles mathématiques de la théorie des richesses", elaborata in 1838, poate reprezenta un punct de referinta pentru econometrie.

Ernst Engel (1821 - 1896) - statistician si economist german - a cautat sa exprime matematic legitati privind cererea de marfuri. In acest scop a utilizat evidente (bugete de familie) privind veniturile si cheltuielile in familie.

Bowley, sir A.L 1869 - 1957) - statistician, matematician, economist si demograf englez. Preocupat indeosebi de statistica atat ca profesor la Londra, cat si ca director al institutului din Oxford, a avut remarcabile contributii in domeniul sondajului statistic, ca si in domeniul dinamicii preturilor si salariilor, estimarii venitului national.

Alfred Marshall (1842 - 1924) - economist englez cu numeroase contributii in domeniul masurarii relatiilor pret-cerere, pret-oferta (indicatorul elasticitatii cererii ii apartine).

Contributii importante in domeniul introducerii rigurozitatii matematicii in economie au avut de asemenea: von Thünen, Pareto V., R. A. Fisher, L. Walras, iar mai recent J. Tinbergen, H. Wold, L.R. Klein, W. Leontief, G.Tintner.

Ce poate si ce nu poate realiza econometria

Metodele de prelucrare a datelor urmaresc indeosebi masurarea, cuantificarea (termenul grecesc metron de la care provine "metrie" semnaleaza acest aspect) unor relatii dintre procesele economice. Indeosebi relatiile de tip cauza-efect sunt avute in vedere.

Concret, rolul econometriei rezulta din solutionarea unor obiective precum:

evidentierea, pe baze mai obiective, a relatiilor de cauzalitate din economie.

Exemple: confirmarea sau infirmarea dependentei exportului de fluctuatiile cursului de schimb in perioada 2000 - 2007; existenta unei relatii intre fiscalitate si investitiile directe in tarile Europei in 2005 - 2007;

exprimarea numerica a efectului datorat cresterii cu o unitate a factorului.

Exemple: consumul privind produsul A scade in medie cu 2,3 kg in conditiile in care pretul creste cu 100 lei; productivitatea creste cu 2% daca stimulentele materiale cresc cu o unitate (100 RON);

stabilirea proportiei in care unul sau mai multi factori determina evolutia unei variabile-efect precum si "clasamentul" factorilor dupa importanta.

Exemple: masa monetara si rata dobanzii determina inflatia in proportie de 80%; o activitate de marketing (de exemplu, vanzarile pe o piata "noua") depinde in primul rand de publicitate, iar in al doilea rand, de pret, ambii factori determinand reusita unei astfel de activitati in proportie de 78%;

previziunea evolutiei unui fenomen economic in raport cu factorii determinanti sau tinand seama de "comportamentul" fenomenului in perioadele anterioare.

Exemple: prognoza cresterii economice in urmatorii ani, in conditiile evolutiei previzibile a investitiilor si a utilizarii resurselor de munca; culoarul in care se va incadra fluctuatia cotatiilor la bursa pentru actiunile societatii "M&C";

aprecierea prin expresii numerice a implicatiilor pe care o actiune de politica economica o are asupra mai multor sectoare economice.

Exemple: in ce masura cresterea cu 3% a ratei dobanzii de referinta de catre BNR modifica rata medie a dobanzii la bancile comerciale, cererea de credite, investitiile, inflatia; cresterea cu 10% a bugetului destinat promovarii produselor influenteaza vanzarile, costurile si, in ultima instanta, profitul;

stabilirea intensitatii si directiei fluctuatiilor din economie.

Exemple: stabilirea perioadelor de maxima si de minima activitate in domenii precum acordarea de credite, vanzarea produselor, solicitarea de servicii, consumul de resurse etc., cu mentionarea intensitatii unor astfel de fluctuatii; aprecierea numerica a fluctuatiei "de compensare" a cotatiilor pe piata bursiera;

aprecierea elementelor semnificative din economie de elementele nesemnificative (datorate hazardului).

Exemple: modificarile privind rata de impozitare a profitului au condus la efecte semnificative in ce priveste investitiile sau, dimpotriva, comportamentul investitorilor a fost determinat de alte cauze Scumpirea unui produs a avut drept efect, in timp, o scadere semnificativa a cererii sau modificarea acesteia s-a datorat intamplarii?

In ce priveste aspectele pe care econometria nu le poate rezolva sau inca nu le poate rezolva satisfacator in sensul ca sunt asteptate solutii mai performante, acestea pot fi urmatoarele:

incorsetarea intr-un model generalizator, de mare amploare, a tuturor relatiilor existente in economie;

introducerea in calcule a variabilelor calitative, precum organizarea, prudenta, satisfactia, motivatia etc., cu o suficient de mare acuratete, asa incat rolul acestora sau amploarea modificarii lor, urmare a actiunii unor factori, sa poata fi masurate cu o suficient de mare precizie;

departajarea suficient de precisa a rolului fiecarui factor asupra unui proces economic, in situatiile in care factorii evolueaza foarte asemanator (prezinta un grad inalt de coliniaritate);

prognoza suficient de precisa (si cu deosebire prognoza schimbarilor de directie in evolutia unui proces) in situatii conjuncturale diferite sau in situatii in care interactiunea factorilor reprezinta ea insasi un factor;

inteleasa in sens restrans, econometria nu isi propune stabilirea de valori numerice (masuratori in economie) privind indicatorii economici (agregate de tip PIB, Venit national etc.), unele stari de lucruri din economie (concentrarea, corelatia, proportia unor realizari etc.) si nici obtinerea de solutii optime (stocul optim, ruta optima in transporturi etc.) sau solutii care nu apartin domeniului relatiilor de  cauzalitate manifestate la un moment dat sau in decursul timpului.