Analiza lichiditate-exigibilitate, numita in practica tarilor occidentale analiza patrimoniala, are meritul de a pune in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii. Aceasta consta in incapacitatea intreprinderii de a-si onora angajamentele asumate fata de terti.
Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilantul financiar. Constructia bilantului financiar, pornind de la elementele continute in bilantul contabil, necesita o tratare prealabila a posturilor de activ si de pasiv dupa criteriile de lichiditate-exigibilitate.
Bilantul financiar (in mil.lei)
Denumire indicator 2001 2002
Activ
Nevoi permanente: 35450 40450
Imobilizari necorporale 10000 7500
Imobilizari corporale 25000 32500
Imobilizari financiare 450 450
Nevoi temporare: 11700 17590
Stocuri 5200 6800
Creante 4500 8750
Titluri de plasament 550 150
Disponibilitati 1450 1890
Total activ 47150 58040
Pasiv
Capitaluri permanente: 38050 44340
Capital Social 25000 25000
Rezerve 10000 15000
Rezultatul net nerepartizat 0 0
Provizioane reglementate mai mari de un an 1500 2000
Datorii financiare mai mari de un an 1550 2340
Resurse temporare: 9100 13700
Furnizori 5400 7100
Datorii salariati 100 150
Datorii buget 580 690
Datorii bancare mai mici de un an 3020 5760
Total pasiv 47150 58040
Numerosi analisti financiari, pornind de la abordarea juridica a bilantului, utilizeaza conceptul de situatie neta (SN), estimand contabil valoarea drepturilor ce le poseda proprietarii asupra intreprinderii.
Situatia Neta (SN) =Activ - Datorii totale
SN (2001) = 47150 - ( 1550 + 5400 + 100 + 580 + 3020 + 1500 ) = 47150-12150 = 35000(mil.lei)
SN (2002) = 58040 - ( 2340 + 7100 + 150 + 690 + 5760 + 2000 ) = 58040-18040= 40000(mil.lei)
Spre deosebire de capitalurile proprii, notiunea de situatie neta este mai restrictiva, excluzand din categoria acestora subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate ( Situatia Neta = Capitaluri proprii - Subventii pentru investitii - Provizioane reglementate ).
Situatia neta pozitiva si crescatoare reflecta o gestiune economica sanatoasa. Aceasta crestere este consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de acumulari. Cresterea situatiei nete marcheaza, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, si anume maximizarea valorii intreprinderii, respectiv a valorii capitalurilor proprii.
Fondul de rulment permanent, determinat pe baza bilantului financiar (bilantul lichiditate-exigibilitate), constituie un fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar (FRF) si poate fi stabilit prin doua modalitati:
a) FRF = Capitaluri permanente (excl. amortiz. si proviz.) - Nevoi permanente (in valoare neta)
FRF(2001)= 38050-35450= 2600(mil.lei)
FRF(2002)= 44340-40450= 3890(mil.lei)
In aceasta modalitate de calcul, FRF pozitiv exprima acea parte a capitalurilor permanente degajata de etajul superior al bilantului pentru a acoperi nevoi de finantare din partea de jos a bilantului.
Deoarece FRF este pozitiv, capitalurile permanente finanteaza o parte din activele circulante, dupa finantarea integrala a imobilizarilor nete. Aceasta situatie pune in evidenta FRF ca expresie a realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la infaptuirea echilibrului financiar pe termen scurt (intreprinderea poate sa faca fata fara dificultate riscurilor diverse pe termen scurt).
b) FRF = Activ circulant net (cu lichiditate mai mica de un an) - Resurse temporare
FRF(2001)=11700-9100= 2600(mil.lei)
FRF(2002)=17590-13700= 3890(mil.lei)
In acest mod de calcul, FRF pozitiv evidentiaza surplusul activelor circulante nete in raport cu datoriile temporare, sau partea activelor circulante nefinantata de datoriile pe termen scurt.
Indiferent de modalitatea de calcul, in logica financiara nu exista decat un singur fond de rulment (rezultatele obtinute prin cele doua formule coincid).
Activele circulante transformabile in lichiditati intr-un termen scurt (sub un an) vor permite nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt (exigibile intr-un interval de timp sub un an), dar, in egala masura si degajarea lichiditatilor excedentare. Aceasta situatie reflecta o perspectiva favorabila intreprinderii, sub aspectul solvabilitatii sale.
Fondul de rulment financiar poate fi analizat, in continuare, in functie de structura capitalurilor permanente (capitaluri proprii si datorii cu scadenta mai mare deun an), analiza care pune in evidenta gradul in care echilibrul financiar se asigura prin capitalurile proprii.Indicatorul care releva acest grad de autonomie financiara este fondul de rulment propriu, adica excedentul capitalurilor proprii in raport cu imobilizarile nete, determinat conform relatiei:
FRpropriu = Capitaluri proprii - Imobilizari nete
Rezultatul negativ al acestei relatii de calcul, denumit fond de rulment imprumutat, reflecta masura indatorarii pe termen lung, pentru finantarea nevoilor pe termen scurt.
FRimprumutat = FRF - FRpropriu
FRpropriu(2001)=36500-35450=1050(mil.lei)
FRimprumutat(2001)=2600-1050=1550(mil.lei)
FRpropriu(2002)=42000-40450=1550(mil.lei)
FRimprumutat(2002)=3890-1550=2340(mil.lei)
Pentru exemplul considerat se remarca faptul ca in anul 2001, FRpropriu reprezinta 40,38% din FRF, iar in anul 2002, FRpropriu are o pondere de 39,85%.
Astfel, ponderea FRpropriu in FRF in cei doi ani consecutivi este mai mica decat cea a FRimprumutat, rezultand faptul ca FRF este constituit in majoritate pe seama imprumuturilor pe termen lung, iar marja de siguranta pe care acesta o asigura pentru finantarea nevoilor temporare protejeaza intreprinderea de riscul insolvabilitatii numai pana la scadenta acestor datorii.
