Piata muncii

Piata muncii

Orice activitate economica implica munca, un factor de productie determinant pentru valorificarea tuturor resurselor in interesul omului. In activitatea economica, munca este factorul constient si consta in utilizarea fortei de munca adica a aptitudinilor fizice si intelectuale de care dispune fiinta umana pentru a produce ceea ce-i este necesar. In prezent, pentru cea mai mare parte a activitatilor, munca se asigura prin intermediul pietei, in conditii salariale. In acest sens ea formeaza obiectul cererii si ofertei. Cealalata parte a activitatilor desi implica munca, aceasta se asigura direct de beneficiarii bunurilor realizate de familiile lor sau de voluntari prin actiuni caritabile.

Piata muncii reprezinta un sistem de realtii specifice intre purtatorii cererii si ofertei de munca realizate potrivit reglementarilor exsitente prin care se stabilesc conditiile de angajare, durata acesteia si marimea salariilor consemnate intr-un contract oficial (de munca). Orice munca cu caracter salarial depusa fara contract este interzisa  prin lege si sanctionata ca atare. Aceasta este denumita generic "munca la negru" si este insotita de multe consecinte negative pentru cei ce o presteaza.

Orice contract de munca releva un consens intre semnatari asupra unui interes major comun - realizarea muncii, fara de care nu s-ar crea resursele banesti necesare pentru plata salariilor si nici a profitului.

Modul de a functiona al pietei muncii difera, sub numeroase aspecte, de la tara la tara in functie de reglementarile nationale sau ale grupurilor integrationiste zonal - internationale din care o tara face parte, de traditii, de specificul activitatilor realizate cu munca salariata etc. De aceea, piata muncii nu este nici unica si nici unitara, ci trebuie interpretata in functie de loc, timp, activitate etc.

Cererea si oferta de munca

Obiectul cererii si ofertei pe aceasta piata il formeaza munca adica folosirea capacitatii de a muncii proprie omului. Omul insa nu este marfa si dupa cum ne asigura OIM nici munca nu este o marfa. Ca urmare, vorbim de o piata a muncii doar prin analogie cu celelalte piete. Cererea de munca, cel putin in ultimul deceniu, este in toate tarile este mai mica decat nevoia de munca, iar oferta de munca, difera adesea de cerea de munca. Nu se cere si nu se ofera munca in general, ci munci anume - croitor, electrician, electronist, manager etc. Pentru fiecare gen de munca exista o piata specifica.

Cererea si oferta de munca nu sunt determinate direct de piata muncii. Cererea de munca rezulta din nevoa de bunuri care se obtin prin munca salariata, iar oferta are la baza procese demografice, sociale si politice etc., care conditioneaza dinamica si pregatirea populatiei si genereaza nevoia oamenilor de a se angaja ca salariati.

Conditia esentiala de a functiona normal a pietei muncii este transparenta - sa se cunoasca cine si ce fel de munca are nevoie sau poate oferi, unde si in ce conditii; care este marimea salariului etc. In cunoasterea nevoii de munca salariata s-au facut progrese, dar in ce priveste oferta ramane aproape in exclusivitate o problema personala. Problema transparentei salariale este insa oarba. Spre deosebire de celelalte piete unde pretul se anunta in mod public, aici, salariatul este sanctionat sau dat afara daca isi face cunoscut salariul. Motivatia acestei obstructii este greu de acceptat.

Puncte de vedere mai noi sustin, direct si/sau indirect, ca obiectul pietei muncii il formeaza capitalul uman (Th.Schultz, G.S.Beker), iar altii, ca este vorba despre capitalul cultural (J. Bourdiaux) adica abilitatile, cunostintele, aptitudinile practice si creative etc. care conditioneaza veniturile angajatilor. Acestea induc noi aspecte in problematica stiintifica a pietei muncii, explica mai bine anumite aspecte ale acesteia dar sunt si puternic criticate. Dezvoltarea cercetarilor in aceste directii ar putea aduce un mare spor de cunostinte utile pentru fundamentarea pietei muncii.

Fenomene noi pe piata muncii

Prin natura sa aceasta piata reflecta schimbarile in mediul economic si social dar, la randul sau, induce anumite influente asupra lui. In contextul acestor interactiuni, pe piata muncii, in ultimile decenii au survenit schimbari importante dintre care mentionam:

tendinta generala ca o parte din oferta de munca sa nu se poata realiza in proportii ingrijoratoare pentru cei afectati dar si pentru guvernele tarilor;

s-a accentuat foarte mult instabilitatea locurilor de munca ocupate (fluctuatia persoanelor pe post si a posturilor);

desi este fluctuant somajul are o tendinta de crestere datorita dinamicii demografice, cresterii productivitatii muncii si instabilitatii dezvoltarii economiilor, circulatiei fortei de munca intre tari care a crescut foarte mult;

cererea de munca este tot mai puternic influentata de relatiile economice cu exteriorul si in special de import si export;

cererea de munca evolueaza rapid in favoarea muncii calificate ceea ce determina dezvoltarea invatamantului superior;

flexibilitatea muncii adica adaptarea muncii la schimbarile care decurg din mediul economic ce se remodeleaza continuu a crescut foarte mult si continua sa evolueze in acelasi sens;

constrangerea comerciala asupra volumului structurii si realizarii muncii este in crestere rapida;

productia care este in tot mai mare masura pilotata direct de client amplifica acele componente ale muncii (preluarea cererii, satisfacerea exigentelor clientului, responsabilitatea, manifestarea creativa a salariatilor etc) care determina intensificarea evidenta a acesteia;

sa amplifica fara precedent in trecut dinamica generala a pietei muncii.