Oferta

Oferta

Definitie

Pe piata, alaturi de cerere, se manifesta si oferta. Ea pune in evidenta raspunsul sau reactia producatorilor de bunuri si servicii fata de conditiile pietei. In mod concret, oferta reprezinta cantitatea maxima de bunuri si servicii pe care un agent economic este dispus sa o ofere spre vanzare intr-o anumita perioada de timp, la un pret anume. Deci, oferta pune in evidenta, pe de o parte, cantitatea maxima dintr-un bun economic pe care producatorii bunului respectiv doresc sa o vanda, iar pe de alta parte pretul minim pe care il accepta. Cu alte cuvinte, oferta reflecta diversele cantitati de bunuri pe care vanzatorii sunt dispusi sa le vanda la diverse preturi date.

Oferta pentru un bun anume, poate fi privita ca oferta individuala ce pune in evidenta cantitatea oferita spre vanzare de catre toti agentii economici care produc si/sau comercializeaza bunul respectiv. Oferta de piata mai este cunoscuta si sub denumirea de oferta totala.

Ca si cererea, oferta se manifesta ca oferta a unui bun anume, ca oferta a unei firme anume, sau ca oferta a unei industrii anume. De asemenea, in functie de natura bunurilor putem distinge mai multe forme de oferta:

a) oferta de bunuri independente (ex. oferta de strunguri, de televizoare, de incaltaminte, etc.);

b) oferta complementara, constituita din bunuri principale si bunuri secundare rezultate din productia bunurilor principale;

c) oferta mixta, cand mai multe bunuri oferite satisfac aceeasi cerere[1].

In literatura economica se intalneste si notiune de oferta pura, notiune ce reflecta cantitatea de bunuri destinate vanzarii care nu intereseaza costul[2]. O asemenea oferta este o abstractie, deoarece practic nu exista bun sau serviciu destinat vanzarii care sa nu fi presupus consum de factori de productie. In mod ideal insa se poate opera cu o asemenea notiune in vederea desprinderii unor corelatii si tendinte ale ofertei.

Legea ofertei. Extinderea si contractia ofertei

Oferta este functie de pret. Ea pune in evidenta diversele cantitati de bunuri pe care vanzatorii sunt dispusi sa le vanda la diverse preturi date. Modificarea pretului de piata a unui bun va determina ori extinderea, ori contractia cererii in functie de sensul modificarii pretului. Cu alte cuvinte, intre evolutia pretului unitar al unui produs si oferta pentru bunul respectiv exista o relatie de cauzalitate.

Aceasta relatie este exprimata sintetic de legea ofertei. Aceasta arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o ofera spre vanzare intr-o anumita perioada de timp (variabila dependenta) si pretul la care bunul respectiv se vinde (variabila independenta). Corespunzator acestei legi cresterea pretului determina cresterea cantitatii oferite si invers, reducerea pretului determina reducerea cantitatii oferite. Prin urmare, legea ofertei arata ca ofertantii sunt dispusi sa ofere o cantitate mai mare dintr-un bun oarecare la un pret mai mare decat la unul mai mic. Curba ofertei arata ce nivel de pret este necesar pentru a-l determina pe ofertant sa ofere o anumita cantitate de bun.

Exemplu: sa presupunem ca avem urmatoarele date (vezi tabelul nr. 7)

Oferta individuala pentru bunul X - Tabelul nr. 7

Grafic, relatia dintre pretul unitar si cantitatea oferita, este reprezentata in fig. nr. 21.

Deci, curba ofertei pune in evidenta cantitatea de bunuri pe care un ofertant este dispus sa o ofere, intr-o anumita perioada de timp, la diferite niveluri de preturi. Sau, se poate spune ca ea arata care este pretul la care ofertantul este dispus sa ofere diferite cantitati dintr-un bun oarecare intr-o anumita perioada de timp.

Forma curbei arata clar ca daca pretul bunurilor creste, ofertantii vor aduce mai multe bunuri pe piata si invers, daca pretul scade, ofertantii vor aduce mai putine bunuri pe piata (celelalte conditii raman neschimbate).

Fig. nr. 21

Cresterea pretului influienteaza profitul si ofertantul este motivat in a produce mai mult si a oferi spre vanzare mai mult. Acesta este un motiv important care face ca inclinatia curbei ofertei sa fie in sus si spre dreapta. Un alt motiv este faptul ca, de la un anumit punct, cresterea productiei determina majorarea costului pe unitatea de produs. Acest lucru se datoreaza faptului ca unii factori (cladiri, utilaje, masini, etc.) nu pot sa creasca intr-o perioada scurta de timp. De aceea, orice crestere a productiei prin atragerea de mai multi factori variabili (munca, materiale, etc.) suprasolicita factorii fizici (cladiri, utilaje, etc.) cauzand congestionari si gatuiri de productie. Productivitatea muncii se reduce si costul pe unitatea de produs aditional creste. Este firesc ca pretul sa fie mai mare, astfel ca producatorii sa fie motivati sa produca aceste bunuri aditionale.

Curba ofertei, ca si curba cererii, se poate determina pentru un ofertant anume, cat si pentru toti ofertantii unui anumit produs (curba ofertei pietei).

Curba ofertei poate avea si forme 'anormale'. De pilda, poate avea forma de curba descendenta cand efectul de venit este preponderent (fig. nr. 22) In cazul ofertei efectul de venit se manifesta cand pretul unui bun este mai mic decat cel scontat de producator. Pentru a obtine un anumit venit, acesta este obligat sa creasca cantitatea oferita.

Fig. nr. 22    Fig. nr. 23

Un asemenea tip de curba poate fi intalnit in perioadele de reorganizare a pietei muncii, la micii producatori, etc.[3]

Se mai intalneste si forma de curba intoarsa (fig. nr. 23), cand pe aceeasi curba sunt si portiuni ascendente si portiuni descendente. Este cazul ofertei de munca unde cresterea de salariu antreneaza o crestere a ofertei de munca, iar dupa un anumit prag oferta se inverseaza.

Factorii ( conditiile ofertei )

Oferta, ca si cererea este determinata, in dimensiunea ei, de o serie de factori. Cei mai importanti sunt urmatorii: 1) pretul resurselor (a factorilor de productie); 2) pretul altor bunuri; 3) tehnologia; 4) numarul de ofertanti; 5) perspectivele pietei; 6) costul productiei; 7) taxele si subsidiile; 8) evenimente naturale si social-politice.

Pretul resurselor. Daca pretul factorilor de productie scade, ofertantii unui anumit produs, sunt dispusi a produce mai multe bunuri, curba ofertei pentru bunul respectiv inregistrand o deplasare spre dreapta (fig. nr. 24). Invers, daca pretul unuia sau a mai multor factori de productie creste, atunci va creste costul de productie si ofertantul nu va mai fi dispus a produce o cantitate mare. Drept consecinta, curba ofertei se va deplasa spre stanga;

Pretul altor bunuri. Factorii de productie sunt atrasi spre acele activitati de productie unde ei sunt platiti la un pret ridicat. Daca pretul produsului X creste, este firesc ca sa se inregistreze o atragere a factorilor de productie spre acest produs, deci curba ofertei la acest produs se va deplasa spre dreapta si invers;

Tehnologia. Introducerea tehnologiei noi are ca efect cresterea productivitatii muncii si implicit reducerea costului de productie. In acest caz, curba ofertei se va deplasa spre dreapta, deoarece producatorii sunt motivati a produce mai mult. Descresterea productivitatii muncii, duce la cresterea costurilor de productie si, evident, efectul va fi negativ asupra ofertei, deci curba ofertei se va deplasa spre dreapta;

Numarul de ofertanti. Curba ofertei pietei ( a tuturor firmelor dintr-o anumita ramura care produc acelasi produs) se va deplasa spre dreapta daca in ramura vor intra noi firme si invers;

Perspectivele pietei. Daca in perspectiva se asteapta, intr-o anumita ramura, scaderea sau chiar oprirea productiei (o greva), in prezent ofertantii vor produce mai mult pentru a contracara efectele actiunilor viitoare. Deci, curba ofertei se va deplasa spre dreapta. Daca ofertantii se asteapta la o crestere a pretului in viitor, atunci in prezent vor reduce productia pentru a o creste in viitor. Deci, curba ofertei se va deplasa spre stanga.

Costul productiei. Daca costul productiei scade, oferta pentru bunurile respective va creste si invers, cresterea costului va duce la scaderea ofertei. Specialistii considera ca evolutia costului reprezinta unul din factorii principali care actioneaza asupra ofertei. Deci, curba ofertei se va deplasa spre dreapta daca costul scade si invers;

Taxele si subsidiile. Firmele platesc taxe asupra profitului obtinut. Daca taxele pe profit se majoreaza, atunci apare tendinta de reducere a ofertei si deci curba ofertei se va deplasa spre stanga. Invers, daca se inregistreaza o reducere a taxelor pe profit, se va inregistra o crestere a ofertei si deci se inregistreaza deplasarea curbei ofertei spre dreapta. Statul poate interveni sa sustina unele firme sau o industrie ori alta. Acest lucru se poate realiza cu alocatii de la bugetul statului, respectiv cu subsidii. In aceasta situatie, oferta va creste si evident curba acesteia se va deplasa spre dreapta;

Conditiile naturale. reprezinta un factor important care, in multe ramuri, influienteaza marimea ofertei. De asemenea, anumite evenimente naturale intamplatoarea actioneaza, de regula, in directia reducerii ofertei. Conditiile social-politice isi pun si ele amprenta asupra intregii activitati economice. Daca acestea sunt favorabile (stabilitate politica, cadru juridic adecvat, etc.) atunci oferta va creste, daca nu, oferta inregistreaza o reducere.

Insumarea algebrica a influentei absolute sau relative a fiecarui factor de actiune, in conditiile aceluiasi pret, da ca rezultat modificarea totala a ofertei.

Orice modificare de-a lungul curbei pune in evidenta schimbarea pretului bunului respectiv, asociata cu schimbarea in cantitatea de bun oferita. Deci, schimbarea in cantitate se vede pe curba fixa. Modificarile determinate de factorii amintiti mai sus, duc la schimbarea pozitiei curbei spre stanga sau spre dreapta. Deci, schimbarea in oferta are ca efect modificarea pozitiei curbei.

Elasticitatea ofertei

Ca si in cazul cererii, elasticitatea ofertei pune in evidenta gradul de modificare a ofertei in conditiile schimbarii pretului, sau a oricareia din conditiile ofertei.

Oferta este mai elastica cu cat este mai mare modificarea in cantitatea produsa de ofertanti, ca raspuns in modificarea de pret (fig. nr. 25). Curba O₁ reflecta o oferta inelastica, in timp ce curba O₂ reflecta o oferta elastica. Daca pretul se modifica de la p₀ la p₁, cresterea in cantitatea oferita va fi de la q₀ la q₁ pentru oferta inelastica (curba O₁) si de la q₀ la q₂ pentru oferta elastica (curba O₂). Deci, cu cat este mai mare elasticitatea ofertei, cu atat va fi mai mare raspunsul in cantitate la modificarea pretului. Oferta este elastica atunci cand coeficientul de elasticitate ( C_eo ) este mai mare decat 1. Oferta este inelastica atunci cand oeficientul de elasticitate este mai mic decat 1. Elasticitatea este unitara atunci cand C_eo = 1.

Coeficientul de elasticitate a ofertei fata de pret se determina astfel:

C_eo = sau C_eo = , unde:

DO = cresterea ofertei in perioada curenta fata de perioada de baza;

DP = cresterea de pret in perioada curenta fata de perioada de baza;

O = oferta in perioada de baza;

P = pretul in perioada de baza.

O alta modalitate de determinare a coeficientului elasticitatii ofertei fata de pret este urmatoarea:

C_eo =

Deci, coeficientul de elasticitate al ofertei fata de pret reflecta proportia modificarii ofertei in conditiile cresterii preturilor cu 1%.

Corespunzator dimensiunii coeficientului de elasticitate, oferta se prezinta in urmatoarele forme (fig. nr. 26):

a) oferta elastica, cand C_eo >

b) oferta cu elasticitate unitara, cand C_eo = 1;

c) oferta inelastica, cand C_eo <

d) oferta perfect elastica, cand C_eo T

e) oferta perfect inelastica, cand C_eo = 0.

Factorii determinanti ai elasticitatii ofertei

Cunoasterea elasticitatii ofertei prezinta interes pentru agentii economici deoarece, pornind de la preturile de piata ale bunurilor, ea reflecta posibilitatea adaptarii ofertei la cerere. Factorii cei mai importanti care determina elasticitatea sunt:

Gradul de substituire. Cand pretul unui produs creste este profitabil a se produce o cantitate mai mare din bunul respectiv. Cresterea cantitatii oferite dintr-un bun cand pretul lui creste, depinde, intr-o anumita masura, de cat de usor se pot atrage factorii de productie de la alte utilizari. Aceasta este in functie de usurinta adaptarii factorilor de productie respectivi la productia bunului in discutie, deci de usurinta trecerii lor de la producerea unor bunuri anume la producerea bunului respectiv. Cu cat este mai mare gradul de substituire a factorilor de productie de la productia unui bun la productia altor bunuri, cu atat va fi mai mare elasticitatea ofertei bunului respectiv;

Costul productiei. Daca pe piata pentru un bun anume se inregistreaza o crestere a cererii la acelasi nivel de pret, oferta va creste numai daca costul total mediu nu creste. Acesta depinde de pretul factorilor de productie. Cresterea pentru bunul respectiv a ofertei va duce inevitabil la cresterea cererii pentru factorii de productie utilizati la producerea lui, ceea ce va antrena cresterea pretului la acesti factori si implicit cresterea costului total mediu al produsului in discutie. In acest caz, oferta va scadea. Deci, atunci cand costul creste se va inregistra o scadere a elasticitatii ofertei, iar atunci cand costul scade se va inregistra o crestere a elasticitatii ofertei;

Timpul, respectiv perioada de timp de la modificarea pretului. Acest factor de afla intr-o relatie stransa cu gradul de substituire. Cu cat aceasta perioada de timp este mai mare, cu atat pot fi mutati mai multi factori de productie de la o activitate productiva la alta. In general, in economie distingem doua perioade de timp, respectiv perioada scurta si perioada lunga. In perioada scurta, cantitatile a cel putin o parte din factorii de productie utilizati la producerea unui bun sunt date, respectiv fixe. Deci, perioada scurta de timp nu este suficient de mare ca sa permita schimbarea cantitatii tuturor factorilor de productie. Perioada scurta de timp, in care nici unul din factorii de productie nu se modifica se numeste perioada pietei. In aceasta perioada, nu se poate schimba cantitatea oferita ca raspuns la modificarea pretului. In consecinta, cantitatea oferita dintr-un bun ramane aceeasi, deci oferta este perfect inelastica, iar curba ofertei este sub forma unei drepte verticale (fig. nr.18). In perioada scurta, unii dintre factorii de productie pot fi schimbati si, prin urmare, cantitatea oferita dintr-un bun poate spori in anumite limite, ca raspuns la modificarea pretului. Oferta este inelastica, dar nu perfect inelastica asa cum este in perioada de piata (fig. nr. 18). In perioada lunga, exista suficient timp pentru modificarea cantitativa a tuturor factorilor de productie. Deci, cantitatea oferita in raspuns la modificarea pretului este mult mai mare decat in perioada scurta. In aceasta perioada se asigura posibilitatea unei oferte elastice, respectiv procentul cresterii cantitatii oferite este mai mare decat cel de crestere a pretului (fig. nr. 27).

In concluzie, daca pretul creste de la p₀ la p₁, asa cum se observa in graficul din fig. nr. 27, cantitatea oferita dintr-un bun va ramane la q₀ in cazul perioadei pietei, va creste de la q₀ la q₁ in perioada scurta si va creste de la q₀ la q₂ in perioada lunga.

Stocarea bunurilor. In cazul bunurilor care se pot stoca o perioada de timp, elasticitatea ofertei acestora creste si invers, daca posibilitatile de stocare sunt reduse sau lipsesc. Cheltuielile de stocare se adauga la costul produsului, astfel incat costul total se mareste. In acest caz elasticitatea ofertei se va reduce.

Fig. nr. 27