Economia, ca stiinta si activitate practica, precum si comportamentul economic, ca expresie a implicarii agentilor economici in aceasta realitate, se raporteaza, in esenta, la necesitatea gospodaririi optime a resurselor obiectiv limitate in vederea satisfacerii cit mai depline si echilibrate a trebuintelor nelimitate si in continua diversificare.
Esenta proceselor economice este reprezentata prin mecanismul de piata, in cadrul caruia se confrunta, prin concurenta, cererea cu oferta de marfuri (bunuri, servicii, capitaluri, forta de munca), avind loc, cu ajutorul asa-numitei "miini nevazute", un proces de autoreglare a productiei si preturilor, tinzind catre un echilibru relativ; se obtine astfel o miscare cit mai coerenta si eficienta a productiei si preturilor in raport cu cererea si oferta, ceea ce antreneaza si alte componente ale vietii social-economice: gradul de ocupare a populatiei active, inflatia rata dobinzii si cea a indatorarii, rata economisirii si dinamica investitiilor, cursul de schimb valutar.
Dar dinamica economiei nu se desfasoara ca un proces natural, in care oamenii sint doar spectatori (incintati sau nemultumiti), ci ea incorporeaza organic scopuri si actiuni umane constiente, prin care se materializeaza propriile interese ale indivizilor si colectivitatilor.
In consecinta, punerea de acord a resurselor cu trebuintele (in diversele forme ale acesteia) se realizeaza de catre oameni si pentru oameni, prin implicarea acestora in evaluarea nevoii constiente de productie, ceea ce presupune si confruntari de interese.
Unitatile economice, in activitatea pe care o desfasoara, atrag si utilizeaza factorii de productie - munca, natura si capitalul. Expresia baneasca a consumurilor factorilor de productie utilizati pentru producere si desfacerea bunurilor economice se numeste cost de productie. Cunoasterea nivelului, structurii si dinamicii costului este indispensabila producatorului pentru desfasurarea unei activitati optime.
Costul de productie este expresia in bani a factorilor de productie consumati pentru fabricarea si desfacerea marfurilor. Alaturi de alte categorii banesti ca pretul, creditul, etc., costul de productie asigura masurarea in bani a consumului de factori de productie la nivelul unitatii economice, fiind un instrument in gestionarea rationala a factorilor de productie, necesari oricarui intreprinzator.
Producatorul are ca obiectiv fie maximizarea profitului, fie determinarea combinatiei factorilor de productie astfel incit sa se realizeze o anumita cantitate de produse la un cost minim.
Desfasurarea activitatii unei firme poate fi sintetizata prin utilizarea unor indicatori care ne informeaza asupra evolutiei in timp a acesteia. Societatea, avand statul de monopol pe piata, produsele si serviciile care se executa sau se presteaza se factureaza pe baza preturilor si tarifelor stabilite.
In sistemul conceptelor economice care se folosesc in tarile cu economie de рiata, costul de productie ocupa un loc deosebit de important, prin functiile pe care le indeplineste. Costul de productie constituie criteriul principal de fundamentare a deciziilor intreprinzatorilor privind asimilarea in fabricatie a noilor produse. Numai prin estimare simultana cit mai exact a cheltuielilor de productie si a pretului prezumtiv de vinzare al marfurilor se poate aprecia daca veniturile obtinute vor depasi cheltuielile si se va obtine rata de rentabilitate acceptabila. De aceea, calcularea costului de productie se impune a se face inainte de a se trece la productia propriu-zisa, ca o componenta esentiala a proiectului tehnico-economic.
Costul de productie este si un indicator de referinta a nivelului eficientei economice. Urmarirea nivelului real al cheltuielilor de productie ofera agentilor economici posibilitatea sa cunoasca volumul factorilor de productie consumati si eficienta acestor consumuri, comparativ cu normele de cheltuieli prevazute sau cu nivelul consumurilor realizate de catre firmele concurente. Prin toate acestea, costurile stimuleaza intreprinderile sa introduca progresul tehnic, sa ridice calificarea lucratorilor, sa organizeze stiintific productia si munca, sa gospodareasca cu eficienta maxima factorii de productie.
Ca parte componenta a pretului de vinzare, costul de productie constituie indicatorul esential pentru stabilirea pretului oferit de vinzator in actul de negociere a marfii cu agentii economici cumparatori. Cunoscind nivelul exact al cheltuielilor de productie, vinzatorul va sti intre ce limite poate sa negocieze pretul de vinzare, astfel incit sa-si recupereze aceste cheltuieli si sa obtina si un profit.
Importanta costului
In economia de piata, costul constituie un instrument economic extrem de util in fundamentarea si adoptarea deciziilor privind alocarea resurselor, volumul si structura productiei, marimea sau restrangerea ofertei de marfuri, inovarea tehnologica etc. Atunci cand efectele sau rezultatele variantelor de proiect sunt egale, criteriul de alegere a variantei optime il reprezinta nivelul mai scazut al costului. Totodata, se manifesta tendinta de calculare a costului in cele mai diferite structuri ale activitatii; astfel, prezinta interes nu numai costul de productie in general, ci si costul de distributie, costul muncii, costul educatiei, sanatatii, informatiei, administratiei, timpului, datoriei (imprumutului), costul vietii, inflatiei, somajului, crizei, reformei economice, costul combaterii crimei, arestarii si condamnarii, pedepsei, costul ecologic, costul externalitatilor negative etc.
De asemenea, costul se analizeaza si se urmareste in conditiile in care se accentueaza interdependentele dintre ramuri, subramuri, dintre agentii economici, incat ceea ce intr-un loc constituie pret de vanzare al produselor respective, intr-un altul, el reprezinta costul factorilor de productie achizitionati. In consecinta, variatiile de pret se transmit in lant, ca efect propagat, si in costuri.
Calculul economic, functionarea si dezvoltarea activitatii pe principiul eficientei iau in considerare relatia dintre cost si pretul de vanzare la fiecare bun economic, relatie ca de la parte la intreg. Costul (C) desemneaza numai o parte a pretului de vanzare (P), si anume cheltuielile suportate de catre agentii economici, iar excedentul pretului (peste costul de productie) reprezinta profitul (pr) sau beneficiul. Astfel, pentru fiecare unitate de produs, sunt valabile egalitatile: P = C + pr; C = P - pr. In conditiile unei anumite marje de profit, marimea costului exercita presiune asupra pretului.
Marimea costului este determinata de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea si desfacerea de bunuri economice, la un moment dat.
Factori de care depinde evolutia costului mediu:
a) consumul de factori de productie pe unitatea de produs;
b) nivelul productivitatii;
c) pretul factorilor de productie utilizati, care se formeaza pe piata, adica pretul la care se achizitioneaza materii prime, materiale, masini, combustibili, utilaje, salariile ce trebuie platite lucratorilor etc.
