Modele de crestere economica

Modele de crestere economica

Cresterea economica este rezultatul unor factori multipli ce actioneaza interdependent. Luarea in considerare a tuturor acestor factori presupune recugerea la modele de crestere economica.

Modelarea se refera la elaborarea si utilizarea de modele economico-matematice, ca expresie schematica a sistemului de factori si a efectelor actiunii lor.

Modelul cresterii economice este o constructie logico-matematica, corespunzatoare structurii logice a teoriei cresterii economice, care evidentiaza ansamblul de factori care concura la cresterea productiei (a venitului national) pe ansamblu si pe locuitor. Dependenta functionala a productiei fata de factori este pusa in evidenta printr-un sistem de ecuatii.

Caracteristicile modelelor cresterii economice sunt:

acopera intreg spatiul economic national;

sunt modele dinamice;

traiectoria cresterii economice este conceptul esential pentru surprinderea caracterului dinamic al modelelor cresterii economice.

Modelul cresterii economice poarta in sine o contradictie, exprimata prin tendinta de absolutizare a sensului folosirii lui. Aceasta tinde fie spre capcana suprasimplificarii, fie a supraaglomerarii. Aceasta din urma poate conduce la anularea caracterului insusi de model, daca se iau in analiza mai multe variabile decat pot fi cuprinse in sistemul de ecuatii adoptat. De aceea din punct de vedere practic, in acest caz ar fi necesar sa se opereze cu un sistem de modele agregate, capabil sa ofere o prezentare corespunzatoare a complexitatii cresterii economice.

Viabilitatea modelelor cresterii economice este conditionata de satisfacerea cumulativa a unui set de conditii, in sensul de a fi:

izomorfe cu sistemul real pe care il reprezinta;

operationale, adica de a face apel la indicatorii uzuali in practica statisticii si a previzionarii;

calculabile, adica de a fi prevazute cu algoritm de determinare a variabilelor numerice ale expresiilor diverselor functii si parametri prin metode traditionale sau prin calculatorul electronic.

Clasificarea modelelor economice se face dupa mai multe criterii:

a) din punct de vedere al cuprinderii:

modele interramuri;

modele sectoriale.

b) din punct de vedere al intervalului de timp la care se refera:

modele stationare;

modele dinamice.

c) din punct de vedere al scopului utilizarii lor:

modele decizionale;

modele previzionale.

Modelul lui Michal Kalecki este de forma:

unde:   - ritmul de crestere a venitului national;

- rata investitiilor;

- inversul necesarului de investitii pentru sporirea venitului national;

u - coeficientul de crestere a venitului national pe seama progresului tehnic neincorporat in capitalul fix;

a - coeficientul scaderii venitului national ca urmare a pierderii de capital fix.

Daca diferenta dintre u si a este pozitiva, atunci ritmul de crestere a venitului national depinde de rata investitiilor si de eficienta investitiilor.

Modelul Harrod. In conditiile economiei de piata, ale deciziilor individuale, autorul considera ca exista trei ritmuri posibile de crestere a venitului national:

unul, care rezulta din deciziile individuale agregate si da satisfactie intreprinzatorilor numit rata garantata.

Rata garantata are urmatoarea formula:

G_wC_r = s

unde:   G_w - rata garantata a cresterii venitului national;

C_r - coeficientul necesar al capitalului;

s - rata investitiilor sau rata acumularii.

altul, determinat de conditiile fundamentale din societate (cresterea populatiei inclusiv a fortei de munca, progresul tehnic) numit rata naturala.

Rata naturala este data de relatia:

G_n C_r = s

unde:   G_n - rata naturala a cresterii economice, care raspunde exigentelor conditiilor fundamentale;

C_r - coeficientul necesar al capitalului;

s - rata investitiilor sau rata acumularii.

al treilea, care se obtine in realitate, numit rata de facto sau rata truism. Acest din urma ritm se poate afla in orice relatie de marime cu celelalte doua.

Rata de facto se prezinta astfel:

GC = s

unde:   G - rata de crestere a venitului national ();

C - coeficientul capitalului ();

s - rata investitiilor sau rata acumularii ().

Egalitatea de mai sus este evidenta daca se scrie formula :

Pe baza acestui model Harrod a incercat sa explice evolutia ciclului indistrial. Dupa opinia lui, o situatie stabila si prospera se poate inregistra atunci cand rata de facto este egala cu rata garantata, iar aceasta din urma este egala cu rata naturala.

G = G_W  = G_n

In practica, insa : G G_W G_n

In functie de aceste diferente si de sensurile lor, intr-o anumita economie poate exista fie o stare de boom, fie una de recesiune.

Daca G > G_W in economie se manifesta o tendinta de boom economic.

Daca G < G_W  - economia se confrunta cu o tendinta de recesiune.

Modelul cresterii economice elaborat de Harrod reflecta o seama de legaturi functionale reale: relatia dintre rata investitiilor si ritmul de crestere a venitului national, relatie mijlocita de coeficientul capitalului; relatia dintre cresterea populatiei si coeficientul capitalului, pe de o parte si necesarul de capital pe de alta parte. Caracterul operational al modelului Harrod ramane insa limitat, acesta nefiind aplicat in fundamentarea deciziilor economice.