Metode de iesire din afaceri

Exista cateva metode de iesire din afaceri, unele placute, altele mai putin placute. Cele mai obisnuite sunt urmatoarele: vanzarea, fuziunea, achizitia, transformarea in societate pe actiuni, transferarea catre membrii familiei, lichidarea si falimentul.

1.Vanzarea. Cea mai obisnuita metoda de iesire din afaceri este vanzarea acesteia. Ea se poate realiza sub urmatoarele forme: vanzarea directa, vanzarea catre salariati, vanzarea catre  manageri.

a. Vanzarea directa (unor terte persoane) presupune  vanzarea in intregime a firmei, vanzarea doar a activelor fixe, vanzarea stocurilor, vanzarea numelui etc. Avantajul vanzarii directe este ca ea schimba in totalitate proprietarul si controlul activitatii. Vanzatorul paraseste firma dupa vanzare, daca nu se stipuleaza altfel prin contract. Afacerea va continua, insa in maniera dorita de noul proprietar. Salariatii pot fi pastrati, daca doreste cumparatorul. Prin vanzarea directa a afacerii, vechiul intreprinzator este complet disociat de afacere si renunta la toate drepturile pe care le avea asupra acesteia, daca nu se prevede altfel prin contract. Aceasta confera cumparatorului un control complet asupra activitatii afacerii si o va conduce in maniera in care doreste.

b. Vanzarea catre salariati. Prin vanzarea catre salariati, firma este transferata prin acord scris acestora. Vanzarea poate dura cativa ani, iar intreprinzatorul poate ramane, daca doreste, in cadrul firmei. Vanzarea catre salariati are avantajul ca intreprinzatorul nu trebuie sa mai caute cumparatori in afara firmei. Totusi, vanzarea catre salariati nu se face foarte usor. Ea dureaza mult. Valoarea ei trebuie atent determinata pentru a se sti exact partea care va reveni fiecarui salariat si cand vor avea drept salariatii sa-si vanda partea.

c. Vanzarea catre manageri. In loc de a vinde salariatilor, intreprinzatorul vinde firma managerilor acesteia. Metoda se practica de regula atunci cand relatiile de munca dintre intreprinzator si manageri sunt bune sau cand intreprinzatorul doreste sa se pensioneze. De regula, plata se face in intregime. Prin vanzarea catre manageri, firma va fi condusa in aceeasi maniera ca in trecut. In consecinta, clientii s-ar putea nici sa nu stie ca s-a vandut afacerea. La aceasta se adauga si faptul ca intreprinzatorul nu mai trebuie sa caute cumparatori. Chiar si  negocierea afacerii este mai usoara.

2.Fuziunea. Fuziunea afacerii poate avea loc mai degraba ca urmare a aparitiei unei sanse decat a unei actiuni planificate. Ea presupune fuziunea actiunilor sau/si activelor unei firme cu ale unei altei firme. In cadrul fuziunii, una din firme sau chiar ambele isi pot pierde identitatea. Cei doi intreprinzatori pot cadea de acord ca una din firme sa fie absorbita de cealalta, una din firme sa fie sucursala celeilalte ori ca ambele firme sa formeze o noua firma. Spre deosebire de vanzare, intreprinzatorul mai detine o parte din firma. El poate deveni director sau presedinte cu participare egala, daca firmele sunt relativ de aceeasi marime sau vicepresedinte, daca firma sa este absorbita de o firma mai mare.

Motivele fuzionarii pot avea caracter defensiv sau ofensiv. Motivele defensive au ca scop supravietuirea si protectia.  Daca o firma are o structura a capitalului necorespunzatoare, tehnologii invechite, pierderi de materii prime, reducerea partii de piata, fuzionarea poate fi singura solutie pentru a supravietui. De asemenea, fuziunea poate asigura protectia impotriva incalcarii legilor pietei, inovarea productiei de catre concurenti si achizitie nedorita. Motivele ofensive sunt diversificarea intarirea. Astfel, fuziunea poate duce, prin diversificare, la contracararea caracterului sezonier al productiei si extinderea pe pietele internationale. Prin fuziune, firma isi intareste pozitia pe piata, nivelul tehnologic, puterea financiara si abilitatile manageriale. Chiar daca intreprinzatorul nu iese din afaceri, prin fuziune cariera antreprenoriala se schimba intr-o foarte mare masura.

3.Achizitia. Achizitia reprezinta cumpararea unei firme sau a unei parti din aceasta de catre o alta firma, in asa fel incat firma achizitionata este complet absorbita si nu mai exista ca entitate. Achizitia poate avea diferite forme, in functie de scopul si pozitia partilor implicate in tranzactie, suma aflata in joc si felul firmei. Achizitia este uneori apropiata de fuziune si deseori cele doua notiuni se folosesc reciproc. Achizitia ofera un prilej excelent de a extinde afacerile prin patrunderea pe noi piete sau crearea de noi produse.

4.Transformarea in societate pe actiuni. Prin transformarea in societate pe actiuni, intreprinzatorul vinde o parte a firmei publicului larg, prin emiterea de actiuni. Infuzia de capital realizata va permite accesul  mai rapid al firmei la pietele de capital, cresterea lichiditatii, prestigiului, posibilitati sporite de obtinere a imprumutului. Desigur, o actiune de asemenea anvergura este costisitoare, iar intreprinzatorul pierde controlul firmei.

5.Transferarea catre membrii familiei. O alta modalitate de a iesi din afaceri este transferarea acesteia membrilor familiei. Aceasta optiune are numeroase avantaje: orientare pe termen lung; o mai mare independenta de actiune, neexistand riscul preluarii de alta firma; cultura familiei ca motiv de mandrie - stabilitate, motivare si angajare puternica, continuitate in conducere; elasticitate mai mare in timpuri grele; birocratie mai redusa - luarea mai rapida a deciziilor, flexibilitate mai mare; avantaje financiare - posibilitate mai mare de succes; cunoasterea afacerii - instruirea inca de timpuriu a membrilor familiei. La prima vedere, succesiunea nu pare a crea probleme deosebite. Totusi, ea are numeroase dezavantaje: acces mai redus la capital; organizare confuza - diviziunea neclara a sarcinilor; nepotism - toleranta greselilor facute de membrii familiei, venituri distribuite inechitabil; conflicte intestine - dispute intre membrii familiei; conducerea paternalista/autocratica - rezistenta la schimbare, secretomanie, atragerea persoanelor favorite; probleme financiare - dezechilibru intre contributie si compensare; drame succesorale. Pentru a se evita aspectele negative legate de succesiune trebuie elaborat un plan de transferare a afacerii in mai multe etape: identificarea succesorului - persoana cea mai apropiata de trasaturile antreprenoriale; prezentarea succesorului; intocmirea unui plan de succesiune - transferarea esalonata a tuturor responsabilitatii succesorului. Desigur, transferarea ca atare se poate face gratuit sau prin vanzare.

6.Lichidarea. Lichidarea presupune vanzarea activelor firmei ca active individuale in vederea incetarii activitatii acesteia. Desi lichidarea se face adesea ca urmare a rezultatelor nefavorabile, firma poate fi lichidata si din lipsa de vanzatori, intreprinzatorul nemaiputand continua activitatea. Daca firma este mica, lichidarea se poate face prin gasirea directa de cumparatori pentru activele firmei. Cand firma este mai mare, ea trebuie sa urmeze un traseu mai complicat. Lichidarea poate avea sau nu drept cauza falimentul.

7.Falimentul. O ultima modalitate de iesire din afaceri este falimentul. El poate presupune lichidarea sau nu a firmei. Primele semnale ale falimentului sunt: persoanele cheie parasesc firma, lipsa materialelor de aprovizionat, impozitele nu se mai platesc, furnizorii cer plata in numerar, reclamatiile clientilor privind calitatea produselor si serviciilor, reducerea preturilor pentru a mari volumul vanzarilor. Daca intreprinzatorul nu face schimbari imediate pentru a imbunatati profitabilitatea si fluxul de numerar va iesi cu siguranta din afaceri.