Modalitati de plata utilizate in schimburile economice internationale

MODALITATI DE PLATA UTILIZATE IN SCHIMBURILE ECONOMICE INTERNATIONALE

1. Caracterizare generala

Stingerea obligatiilor banesti ce rezulta din activitatea de comert exterior si cooperare internationala intre parteneri din diferite tari se realizeaza printr-o serie de modalitati de decontare si de plata internationala pe care experienta bancara le-a generalizat pe plan mondial.

Prin modalitati de plata in relatiile de schimb economic international sunt desemnate totalitatea operatiunilor si a tehnicilor de plata, controlul bancar precum si circuitul documentelor prin intermediul carora creditorul incaseaza de la debitor creanta rezultata din schimburile economice externe. Astfel, in functie de caracterul platii, modalitatile de plata internationale se pot clasifica in:

plati la termen, prin utilizarea temporara a unui credit comercial sau bancar (de exemplu: platile realizate prin intermediul acreditivului documentar, incasso-ului documentar, scrisorii documentare de credit etc.);

plati efective, anticipate sau realizate in momentul schimbului international de marfuri si servicii (de exemplu: plati realizate prin intermediul ordinului de plata);

compensatii, prin livrari reciproce, echivalente, de marfuri si servicii. Utilizarea uneia sau alteia din modalitatile de plata internationale este determinata, in principal, de urmatorii factori:

natura raporturilor economice care le-au generat (relatii comerciale, necomerciale, financiare etc.);

statutul partenerilor si gradul de incredere dintre ei;

clauzele contractuale stabilite intre parteneri in legatura cu stingerea datoriilor lor;

gradul de solvabilitate si de lichiditate al firmelor implicate;

necesitatea recuperarii integrale si in cel mai scurt timp a contravalorii marfurilor, serviciilor sau lucrarilor livrate sau prestate;

cuantumul cheltuielilor ocazionate de folosirea uneia din modalitati, comparativ cu celelalte;

felul si natura operatiunilor contractate;

practicile comerciale sau necomerciale uzitate pe piata externa respectiva.

2. Acreditivul documentar

2.1. Definitie si caracteristici

Ca urmare a preocuparilor Camerei de Comert Internationale de la Paris de a asigura la nivel international o practica uniforma in materie de plati, in Publicatia 500 este utilizat termenul de credit documentar pentru a desemna: orice angajament de plata contra documente, asumat de o banca, indiferent cum este denumit sau descris. Prin uzanta, in literatura de specialitate s-a impus termenul de acreditiv documentar. Asadar, acreditivul documentar reprezinta angajamentul asumat de catre o banca (banca importatorului sau banca emitenta), pe baza ordinului cumparatorului, de a varsa (vira) o anumita suma de bani vanzatorului (beneficiarului) prin intermediul altei banci, intrun interval de timp determinat, contra remiterii documentelor care atesta faptul ca marfa a fost expediata.

2.2. Partile implicate in derularea unui acreditiv documentar.

Din definitia prezentata mai sus rezulta ca in derularea unui acreditiv documentar sunt implicate patru parti:

Ordonatorul acreditivului documentar, care, in relatia contractuala:

- este importatorul beneficiar al marfurilor, prestatiilor sau serviciilor;

- initiaza relatia de acreditiv documentar prin instructiunile pe care le da bancii sale de a plati exportatorului;

- completeaza formularul intitulat "Ordin de deschidere a acreditivului documentar", in care precizeaza toate conditiile privind termenele si documentele conform carora banca poate efectua plata.

Beneficiarul acreditivului documentar, care, in relatia contractuala, este:

- exportatorul, prestatorul de servicii;

- persoana in favoarea careia banca importatorului s-a angajat la plata;

- persoana care incaseaza banii, daca s-au indeplinit conditiile de termene si documente cuprinse in textul acreditivului documentar.

Banca emitenta este:

- banca importatorului, care, la solicitarea ordonatorului (importatorului), isi asuma in scris angajamentul ferm de plata, in anumite conditii de termene si documente, in favoarea exportatorului;

- banca platitoare, daca acreditivul documentar este domiciliat la ea.

Banca corespondenta (situata, de regula, in tara exportatorului) este banca prin care banca emitenta transmite textul acreditivului documentar spre a fi comunicat beneficiarului (exportatorului), si poate fi:

. Banca notificatoare - in situatia in care plata are loc la banca emitenta sau la o terta banca. Banca notificatoare are urmatoarele obligatii:

. sa anunte exportatorul de deschiderea acreditivului documentar;

. sa primeasca de la exportator documentele si sa le transmita bancii platitoare;

. sa primeasca un comision "de notificare".

. Banca platitoare - in situatia in care acreditivul documentar este domiciliat la ea, are urmatoarele obligatii:

. sa plateasca documentele prezentate de exportator, in stricta concordanta cu termenele si conditiile acreditivului documentar;

. sa remita documentele bancii emitente.

Banca trasa/acceptanta - in situatia in care plata urmeaza sa se faca prin cambia trase asupra sa.

Banca trasa are urmatoarele obligatii:

. sa primeasca documentele si cambiile de la exportator;

. sa accepte cambiile si sa le restituie exportatorului;

. sa remita documentele importatorului sau bancii emitente;

. sa achite la scadenta cambiile beneficiarului;

. sa incaseze comisionul de accept / plata documente.

. Banca negociatoare - in situatia in care se utilizeaza o cambie trasa asupra bancii emitente si o alta banca este insarcinata cu negocierea platii.

Banca negociatoare ale urmatoarele atributii:

. preia documentele de la exportator;

. achita aceste documente;

. remite documentele bancii emitente;

. incaseaza comisionul de negociere.

. Banca confirmatoare - atunci cand, la angajamentul de plata al bancii emitente, se adauga propriul ei angajament, egal ca valoare si conditii.

Banca confirmatoare are urmatoarele atributii:

. efectueaza plata, in cazul in care banca emitenta nu-si onoreaza angajamentul;

. incaseaza comisionul de confirmare.

2.3. Elementele acreditivului documentar

Conform celor precizate anterior, acreditivul documentar constituie un mijloc de siguranta si de control reciproc, avand drept scop sa asigure pe vanzator ca va incasa contravaloare marfurilor livrate, daca a efectuat livrarea in termenele si conditiile stabilite de cumparator. Principalele elemente ale unui acreditiv documentar sunt urmatoarele:

denumirea si sediul bancii care deschide acreditivul documentar;

denumirea si sediul ordonatorului (cumparatorului);

denumirea si sediul beneficiarului;

termenul de livrare al marfurilor;

termenul de valabilitate al acreditivului documentar si locul unde acesta expira;

valoarea acreditivului si valuta in care aceasta este exprimata, precum si documentele in baza carora se face plata;

denumirea marfii cu mentionarea principalelor ei caracteristici si a documentelor care fac dovada livrarii;

confirmarea acreditivului documentar;

felul acreditivului;

momentul deschiderii acreditivului, moment foarte important pentru exportator, intrucat acesta nu livreaza marfa inainte de a fi anuntat cu privire la deschiderea acreditivului. La deschiderea unui acreditiv documentar, cumparatorul da ordin bancii sale sa deschida un acreditiv in favoarea vanzatorului prin intermediul unei banci corespondente, de

regula, banca vanzatorului. Intarzierea deschiderii acreditivului trebuie consemnata prin inscrierea unei clauze corespunzatoare, cu efect de penalizare, in contractul de vanzare internationala, avand in vedere daunele pe care le poate inregistra vanzatorul;

2.4. Clasificarea acreditivului documentar

Acreditivul documentar poate fi clasificat dupa mai multe criterii, astfel:

. Dupa forma__________, acreditivul documentar poate fi:

- revocabil

- irevocabil, care la randul sau, poate fi:

- neconfirmat;

- confirmat.

Acreditivul documentar revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitenta in orice moment, fara nici o avizare prealabila a beneficiarului, dar, tinand cont de riscurile pe care le comporta acest tip de acreditiv, este foarte rar utilizat.

Acreditivul documentar irevocabil presupune angajamentul ferm al bancii emitente de a efectua plata in favoarea beneficiarului, conditionat de prezentarea documentelor in stricta conformitate cu termenii si conditiile stipulate in acreditiv. Un astfel de acreditiv nu poate fi modificat sau anulat de coordonator fara acordul bancii emitente, bancii confirmatoare (daca este cazul) si al beneficiarului.

Acreditivul documentar irevocabil neconfirmat presupune ca banca emitenta, prin angajamentul sau, luat la deschiderea acreditivului, isi asuma intreaga responsabilitateprivitoare la plata.

Acreditivul documentar irevocabil confirmat este acela care, pe langa angajamentul ferm al bancii emitente, mai include si un angajament de plata, independent si ferm, al unei terte banci, denumita banca confirmatoare. Aceste situatii apar in cazul in care importatorul deschide acreditivul la o banca locala necunoscuta, cu care el este in legaturi de afaceri, iar

exportatorul solicita in mod expres ca acest acreditiv sa fie confirmat de o banca importanta (care se angajeaza ea insasi fata de exportator ca va achita contravaloarea marfurilor, in schimbul documentelor).

In concluzie, un acreditiv documentar irevocabil semnifica pentru beneficiar o certitudine privind plata, cu conditia ca documentele prezentate sa fie in stricta concordanta cu termenii si conditiile din acreditiv.

. Dupa modul de utilizare (sau plata), acreditivele pot fi:

cu plata la vedere;

cu plata diferata (amanata);

cu plata prin acceptare;

cu plata prin negociere.

Acreditivul documentar cu plata la vedere este acel acreditiv care, in momentul prezentarii de catre exportator a documentelor, la banca platitoare, este platit imediat. Referitor la aceasta modalitate de plata, trebuie facute totusi anumite precizari:

plata se face numai dupa ce banca a efectuat controlul documentelor si a constatat stricta concordanta a acestora cu termenii si conditiile acreditivului documentar;

daca banca platitoare nu este situata in tara exportatorului, controlul si plata documentelor se face numai dupa ce acestea au ajuns la ea in cadrul valabilitatii acreditivului documentar;

bancile nu platesc documente neconforme cu termenii si conditiile din acreditiv, deci in textul acreditivului trebuie sa se gaseasca precizarea "plata la vedere".

Acreditivul documentar cu plata diferata (amanata) este acel acreditiv in care plata documentelor nu se face in momentul prezentarii acestora la banca, ci la o data ulterioara,mentionata in mod expres in textul acreditivului documentar. De regula, aceasta plata diferata(amanata) se efectueaza la 30 - 60 de zile fata de momentul prezentarii documentelor la banca platitoare.

Acreditivul documentar cu plata prin acceptare este utilizat cu precadere in cazul exporturilor pe credit. Astfel, o data cu documentele, exportatorul prezinta bancii si o cambie, sau un set de cambii, trase asupra bancii indicate in textul acreditivului documentar (poate fi vorba fie de banca emitenta, banca acceptanta, banca trasa expres mentionata), cu anumite scadente. Banca accepta cambiile, devenind astfel debitor cambial principal, le restituie exportatorului, iar documentele le remite importatorului. La scadenta, exportatorul prezinta bancii acceptante cambia (sau cambiile), iar aceasta le achita. Bineinteles, exportatorul are posibilitatea de a vinde (sconta) cambiile, inainte de data scadentei acestora, contra unei taxe, denumita taxa de scont.

Acreditivul documentar cu plata prin negociere (cunoscut si sub denumirea de scrisoare comerciala de credit) presupune prezentarea de catre beneficiar a documentelor insotite de una sau mai multe cambii (dupa caz) trase asupra bancii emitente. Aceasta situatie este totusi dezavantajoasa, intrucat, potrivit dreptului cambial, locul platii este la domiciliul trasului (in cazul nostru, al bancii emitente), si deci, pentru acest tip de acreditiv locul platii va fi intotdeauna in strainatate. Pentru eliminarea acestui inconvenient, banca emitenta (in baza instructiunilor primite de la ordonatorul acreditivului) poate autoriza o alta banca sa negocieze documentele. Astfel, negocierea documentelor sau plata prin negociere semnifica de fapt dreptul bancii negociatoare de a "cumpara" documentele (adica, de a plati exportatorului) si

de a le transmite bancii emitente. Pentru aceasta operatiune ea percepe un comision, care este platit de beneficiarul acreditivului documentar.

. Dupa clauzele speciale pe care le contine:

- transferabil;

- revolving;

- cu clauza rosie (red clause);

- de compensatie (reciproce);

- subsidiar (back-to-back);

- cesionat.

Acreditivul documentar transferabil. Inserarea acestei clauze in textul acreditivului documentar da dreptul beneficiarului acelui acreditiv documentar sa solicite bancii transferatoare sa faca respectivul acreditiv documentar utilizabil (platibil) in totalitate, sau partial, pentru unul sau mai multi beneficiari secundari. Un astfel de acreditiv documentar este utilizat, in general, in operatiunile de intermediere, cand, in calitate de beneficiar al acreditivului documentar apare un intermediar, iar in calitatea de beneficiar secundar apare exportatorul real.

Acreditivul documentar revolving se caracterizeaza prin faptul ca valoarea acreditivului documentar este reintregita automat, pe masura efectuarii platilor, pana la un anumit plafon, in functie de fiecare livrare. Acest tip de acreditiv este utilizat cu precadere in contractele de valori mari, cu livrari esalonate in timp.

Acreditivul documentar cu clauza rosie (red clause). Prin inserarea acestei clauze in textul acreditivului documentar, banca platitoare este autorizata sa faca o plata in favoarea beneficiarului, inainte ca acesta sa prezinte documentele privitoare la expedierea marfii.

Acreditivul documentar de compensatie (reciproc) se caracterizeaza prin inserarea in textul acreditivului documentar a unei clauze ce nu permite utilizarea acreditivului documentar de export decat in corelatie cu un acreditiv documentar de import. Prin urmare,prin combinarea a doua acreditive documentare cu astfel de clauze, partenerii care deruleaza

operatiuni prin contrapartida sau in compensatie se asigura ca in cazul in care unui dintre ei nu va livra marfa in compensatie, va fi platit de banca emitenta, respectiv va primi echivalentul marfurilor nelivrate in compensatie.

Acreditivul documentar subsidiar (back-to-back). In acest caz, cu toate ca denumirea este unica, este de fapt vorba de doua acreditive documentare: unul de import al unei marfi,iar altul de export al aceleiasi marfi, ambele domiciliate la aceeasi banca, respectiv banca intermediarului operatiunii.

Practic, realizarea unei operatiuni back-to-back presupune:

. corelarea valorica, si din punct de vedere al termenelor, de catre firma intermediara, a celor doua acreditive documentare. Astfel:

. acreditivul documentar de export are o valoare si un pret unitar mai mare si o valabilitate mai indelungata;

. acreditivul documentar de import are o valoare si un pret unitar mai mic si o valabilitate mai scurta.

. confidentialitatea operatiunii, exportatorul real necunoscand cine este importatorul final;

. documentele cerute exportatorului real trebuie sa fie "strict neutre" si emise la ordinul bancii intermediarului;

. ambalajul si marcajul marfii trebuie sa fie, de asemenea, "strict neutre";

. documentele privitoare la marfa sunt schimbate de initiatorul operatiunii (intermediar) la banca sa;

. acordul bancii de a accepta o astfel de operatiune.

Acreditivul documentar cesionat. In acest caz, beneficiarul acreditivului documentar are dreptul ca o parte (sau intreaga valoare) a acestuia, deschis in favoarea sa, sa o cesioneze unui tert - beneficiarul cesiunii -, cel mai adesea exportatorului real al marfii.

. Din punct de vedere al domicilierii

- acreditive domiciliate in tara vanzatorului (exportatorului);

- acreditive domiciliate in tara cumparatorului (importatorului);

- acreditive domiciliate intr-o terta tara.

In principiu, prin domicilierea acreditivului documentar se intelege locul prezentarii documentelor, respectiv tara, orasul si in ultima instanta banca la ghiseele careia urmeaza sa aiba loc plata contravalorii marfurilor. Domicilierea acreditivului documentar este convenita intre parteneri in cadrul contractului comercial international si preluata ca atare de ordonator in dispozitia de deschidere a acreditivului documentar.

Acreditivul documentar domiciliat in tara exportatorului semnifica un acreditiv documentar in baza caruia exportatorul prezinta documentele pentru plata la o banca, desemnata in acreditivul documentar, din tara sa.Locul platii este deosebit de important, din mai multe puncte de vedere, iar domicilierea acreditivului documentar in tara exportatorului prezinta pentru acesta urmatoarele avantaje:

. domicilierea acreditivului documentar in tara exportatorului inseamna pentru acesta o grabire a momentului incasarii, egala cu timpul de curier (circuitul bancar) al documentelor, daca domicilierea ar fi fost in tara importatorului. De exemplu: in cazul exporturilor din Romania, daca domicilierea acreditivelor este in strainatate, timpul de curier

(circuitul bancar) al documentelor difera, in functie de zona geografica, intre 10 si 40 de zile;

. banca platitoare sau banca unde este domiciliat acreditivul este in masura sa decida asupra conformitatii documentelor cu conditiile stipulate in cadrul acreditivului documentar. Astfel, pentru orice plata efectuata de banca platitoare pentru documente in neregula, aceasta banca va raspunde fata de banca emitenta si ca atare, risca sa nu i se mai

ramburseze plata facuta pe baza unor astfel de documente;

. reglementarea tuturor litigiilor privind neexecutarea obligatiilor ce decurg din derularea acreditivului documentar se va face potrivit legislatiei din tara unde acesta este domiciliat;

. domicilierea acreditivului documentar in tara exportatorului prezinta pentru acesta si avantajul evitarii riscului ca documentele sa se piarda pe parcursul postal;

. domicilierea acreditivului documentar in tara exportatorului constituie si o sursa de venit valutar, intrucat, in conformitate cu prevederile Publicatiei 500, comisioanele si spezele bancare cad in sarcina ordonatorului, daca in acreditivul documentar nu s-a precizat altfel.Prin acreditiv documentar domiciliat in tara importatorului (sau o terta tara) se intelege acel acreditiv documentar in baza caruia exportatorul poate incasa contravaloarea marfurilor exportate, prin prezentarea documentelor precizate in cadrul acreditivului documentar, la ghiseele bancii importatorului.

In practica, documentele se transmit pe canal bancar, respectiv exportatorul le depune la banca sa, care face doar serviciul de a le transmite bancii platitoare. Dupa ce banca platitoare verifica documentele, daca sunt in buna regula, efectueaza plata, transmitand tot pe canal bancar, banii.

Dar domicilierea acreditivului documentar in tara importatorului prezinta pentru exportator urmatoarele dezavantaje:

. intarzierea incasarii contravalorii marfurilor, corespunzator intervalului de timp necesar parcursului documentelor (circuitul bancar) si, in sens invers, al banilor;

. pregatirea si expedierea documentelor, cerute in deschiderea acreditivului documentar trebuie sa fie realizate in timp util, astfel incat acesta sa ajunga la banca platitoare in cadrul valabilitatii acreditivului documentar, dat fiind faptul ca valabilitatea sa expira la ghiseele bancii platitoare, deci in strainatate.

. in cazul in care documentele nu sunt in buna regula, posibilitatea corectarii lor este foarte redusa si necesita timp si corespondenta suplimentare, ceea ce duce la intarzieri suplimentare in incasarea banilor.

2.5. Documente prevazute in acreditivul documentar

Orice acreditiv documentar trebuie sa precizeze in mod foarte clar si précis documentele contra carora se va efectua plata, respectiv acceptarea sau negocierea.In acest sens, fiecare document solicitat va fi denumit in mod clar si in stransa

concordanta cu specificul tranzactiei in ansamblu.Documentele cerute prin acreditivul documentar pot fi impartite in doua categorii:

documente principale: factura comerciala, documentul de transport si certificatul de asigurare;

documente secundare: certificatul de origine, lista de colete/greutate,certificatul de calitate, buletinul de analize etc. Ordonatorul va preciza in cererea sa de deschidere a acreditivului documentar ce date si ce informatii trebuie sa contina aceste documente si cine anume va trebui sa le emita/semenze.

Factura comerciala este un document contabil, in forma tipizata, prin care vanzatorul fixeaza pretul marfii pentru cumparator.In practica, factura comerciala este emisa de exportator imediat dupa expedierea marfurilor, in baza documentelor de transport si a celorlalte documente care privesc expeditia.Importanta facturii comerciale decurge din urmatoarele considerente5:

este actul primar in baza caruia opereaza in evidentele lor contabile atat vanzatorul, cat si cumparatorul, iar bancile il trateaza ca document de referinta la controlul documentelor;

permite identificarea valorii de ansamblu a marfurilor vandute, cuprinzand,de regula, toate precizarile referitoare la: denumirea marfii, sortiment, calitate, cantitate, pret unitar, valoarea totala a marfurilor, cheltuielile determinate de conditia de livrare a marfurilor(CFR, FOB etc.), respectiv costul transportului sau al asigurarii, dupa caz;

este cel mai important document comercial in cazul unei plati documentare,intrucat trebuie sa corespunda instructiunilor de ansamblu, din deschiderea acreditivului documentar, privitoare la marfa.

Sintetizand, factura comerciala trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

denumirea si sediul exportatorului;

denumirea si sediul importatorului;

locul si data emiterii;

descrierea marfii;

pretul unitar si/sau total al marfii;

costul transportului si al asigurarii;

conditia de livrare;

totalul sumei de incasat de la exportator;

numarul si tipul coletelor/pachetelor ;

continutul coletelor/pachetelor ;

marcajul si numerotarea coletelor/pachetelor ;

numarul licentei de export sau a celei de import (daca este cazul);

semnatura exportatorului.

Documentul de transport este un inscris prin care vanzatorul face dovada expedierii sau preluarii spre expediere a marfii, la o anumita data si la o anumita destinatie. In general,documentul de transport este tipizat si difera in functie de modalitatea de transport aleasa:

. in cazul transportului maritim, documentul de transport solicitat este conosamentul maritim. Acest document contine confirmarea ca marfa a fost acceptata de armator in conformitate cu descrierea prezentata, ca nu a fost avariata si ca este ambalata corespunzator pentru transportul maritim;

. in cazul transportului rutier, documentul de transport solicitat este scrisoarea de trasura rutiera (CMR);

. in cazul transportului fluvial, documentul de transport solicitat este scrisoarea de trasura fluviala;

. in cazul transportului feroviar, documentul de transport solicitat este scrisoarea de trasura feroviara (COTIF), si asa mai departe.

Certificatul de asigurare este un document care atesta intelegerea prin care asiguratul se angajeaza sa plateasca o anumita suma de bani asiguratorului, numita prima de asigurare,in schimbul careia acesta isi asuma anumite riscuri si se obliga sa il despagubeasca pe asigurat in cazul in care intervin daunele pentru care s-a convenit asigurarea.Certificatul, sau polita de asigurare, care este prezentata de vanzator in setul de documente, in vederea incasarii sumei de bani cuvenite, trebuie sa fie, in mod obligatoriu, cel specificat in cerintele acreditivului documentar.

Sunt necesare unele precizari in legatura cu acest document:

. pentru conditia de livrare CIF sau CIP, obtinerea acestui document cade in sarcina beneficiarului acreditivului documentar;

. pentru celelalte conditii de livrare, obtinerea acestui document cade in sarcina ordonatorului acreditivului documentar;

. pentru siguranta operatiunii, este intotdeauna necesar ca data emiterii documentului de asigurare sa preceada data expedierii marfii, deoarece intre momentul incarcarii marfii pe vas (sau alt mijloc de transport) sau momentul expedierii si momentul asigurarii ulterioare pot interveni evenimente care pericliteaza marfa, aceasta nefiind asigurata

in acest interval de timp.

In concluzie, certificatul de asigurare trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

denumirea, sediul si semnatura autorizata a companiei de asigurare;

denumirea si sediul asiguratului;

descrierea tipurilor de asigurare acoperite prin certificatul respectiv;

suma asigurata;

descrierea marfurilor asigurate. Aceasta descriere trebuie sa fie identica cu cea din factura comerciala si din acreditivul documentar;

locul unde se solicita incasarea asigurarii, in caz de producere a unuia sau a mai multora din riscurile acoperite prin certificatul respectiv;

declaratia sub semnatura a asiguratorului;

data emiterii.

Certificatul de origine este documentul care face dovada provenientei marfii,document pe care cumparatorul il utilizeaza la operatiunea de vamuite, avand astfel posibilitatea de a obtine eventuale scutiri sau reduceri de taxe vamale, daca legislatia vamala prevede aceste posibilitati.

2.6. Derularea platii prin acreditiv documentar

Plata prin acreditiv documentar face parte integranta din ansamblul relatiilor comerciale si din constructia financiara a unei afaceri.Succesiunea momentelor derularii unei plati pe baza de acreditiv documentar este

urmatoarea6:

Momentul I

. exportatorul propune unui importator potential o marfa cu plata prin acreditiv documentar;

. importatorul accepta oferta de marfa si plata prin acreditiv documentar.

Momentul II

. importatorul comanda marfa sau incheie cu exportatorul un contract comercial international;

. importatorul ordona bancii sale deschiderea acreditivului documentar.

Momentul III

. exportatorul livreaza marfa in conditiile stabilite;

. exportatorul depune la banca platitoare documentele care atesta livrarea marfii,in vederea incasarii contravalorii acesteia.

Incasarea sumei prevazute de catre exportator nu se face in mod automat, doar in virtutea existentei unui acreditiv documentar deschis in favoarea sa de catre importator. Exista o serie de conditii, foarte stricte, a caror neindeplinire de catre exportator poate duce la decaderea din dreptul de a incasa acreditivul documentar. Printre motivele care pot

determina astfel de situatii, enumeram:

depasirea termenului de livrare a marfurilor;

nerespectare conditiilor de livrare;

neconcordanta datelor cuprinse in documentele transmise spre plata cu documentele prevazute in ordinul de deschidere a acreditivului documentar;

nedepunera la banca a intregului set de documente convenit;

omiterea din documentele transmise spre plata a unor elemente importante;

intocmirea eronata a unor documente;

depasirea termenului de valabilitate a acreditivului;

renuntarea de catre importator la marfa contractata (situatie ce se poate intalni in cazul acreditivelor documentare revocabile);

nerespectarea valutei prevazute in contract pentru efectuarea platii;

falimentul uneia din bancile implicate in derularea acreditivului documentar;

nedatarea sau neavizarea certificatului de origine;

lipsa licentei de export sau a celei de import etc.

Exista insa si cazuri in care banca platitoare, estimand ca efectuarea platii nu va produce prejudicii importatorului, plateste "sub rezerva", importatorul fiind unicul in masura sa ridice sau nu rezervele exprimate de banca. Aceste rezerve ale bancii platitoare sunt comunicate si firmei exportatoare.

3. Incasso-ul documentar

3.1. Definitie si caracteristici

Ca modalitate de plata utilizata in schimburile economice internationale, incasso-ul este reglementat prin documentul intitulat "Reguli uniforme pentru incasso", cunoscut si sub denumirea de "Publicatia 522".Aceasta modalitate de plata consta in faptul ca importatorul (cumparatorul) accepta plata documentelor remise de catre exportator (vanzator), remitere ce se realizeaza prin bancile celor doi parteneri.

Cu alte cuvinte, modul de functionare al incasso-ului documentar presupune ca banca vanzatorului sa remita spre incasare bancii cumparatorului documentele depuse de vanzator,care fac dovada livrarii marfii, documente pe care banca cumparatorului le elibereaza acestuia numai contra plata.Spre deosebire de plata prin acreditiv documentar, decontarea prin incasso este relative simpla, ieftina, rapida, dar nu este garantata bancar, ea bazandu-se, in principiu, pe obligatia de plata a cumparatorului, pe care acesta si-a asumat-o prin contractul comercial international,dar fara sa comporte nici un fel de angajament de plata din partea bancilor implicate.Principalele caracteristici ale mecanismului incasso-ului documentar sunt urmatoarele:

este o modalitate de plata initiata de exportator;

operatiunea nu este decat o simpla vehiculare de documente si, ca atare,obligatia bancilor implicate se rezuma doar la prestarea unui serviciu in anumite conditii,impuse de instructiunile primite de la exportator;

documentele vehiculate de banci pot fi de doua feluri:

documente comerciale (factura, documentul de transport, de proprietate etc.);

documente financiare (cambii, bilete la ordin, cec etc.),

in functie de care putem distinge doua tipuri de incasso documentar:

a) incasso simplu, care este un incasso de documente financiare, neinsotite de documente comerciale. Rezulta deci ca operatiunea de incasso simplu consta in aceea ca, daca, de exemplu, datoria cumparatorului se materializeaza intr-un titlu de credit (cambie, cec

etc.), vanzatorul il va incredinta bancii spre incasare;

b) incasso documentar, care este un incasso de documente comerciale insotite sau nu de documente financiare;

. scopul operatiunii il constituie transmiterea documentelor comerciale sau financiare, de la beneficiarul platii la platitor, contra plata, acceptare, sau in alte conditii;

. plata prin incasso nu presupune nici un fel de obligatie de garantare a platii,in afara obligatiilor asumate de cumparator prin contractul international de vanzare-cumparare. Prin urmare, singura protectie a exportatorului o constituie faptul ca importatorul nu poate ridica marfa decat in momentul platii, cand va intra si in posesia

documentelor care ii atesta proprietatea asupra marfii.In concluzie, folosirea acestei modalitati de plata este determinata de:

a) gradul de incredere reciproca dintre parteneri (relatii traditionale si curente de afaceri intre cele doua firme, firme solvabile, serioase);

b) gradul redus de intensitate a cererii pe piata externa, pentru marfurile oferite de exportator;

c) interesul sporit pe care il are exportatorul de a-si vinde marfa;

d) situatia conjuncturala economica, politica si financiara din tara importatoare etc.

3.2. Partile implicate in derularea unui incasso documentar

In derularea unui incasso documentar sunt implicate patru parti:

1) Ordonatorul

. este intotdeauna exportatorul (vanzatorul), care mai poarta si denumirea de tragator;

. este persoana care initiaza operatiunea si cea care stabileste conditiile de derulare, pornind de la clauzele convenite in contractul comercial international, deoarece operatiunea se desfasoara din ordinul sau si pe raspunderea sa;

. este persoana care completeaza "Ordinul de incasare", document care trebuie sa contina, in interesul ordonatorului, instructiuni cat mai clare, complete si precise, si care este insusi documentul denumit si incasso documentar.

2) Cumparatorul

. este importatorul, care mai poarta si numele de tras;

. este destinatarul documentelor vehiculate caruia, conform instructiunilor exportatorului, banca ii solicita indeplinirea anumitor conditii (de exemplu: de plata, acceptare sau alte conditii) in schimbul eliberarii documentelor;

. este persoana care, dupa controlul documentelor ce atesta livrare marfii si dupa ce acestea a fost gasite in stricta concordanta cu prevederile contractului commercial international, dispune efectuarea platii.

3) Banca remitenta

. este banca exportatorului;

. este banca la care ordonatorul a dispus deschiderea operatiunii de incasso;

. este banca insarcinata cu primirea de la ordonator a documentelor, impreuna cu instructiunile privind incasarea si care are rolul de a remite documentele unei alte banci;

4) Banca incasatoare

. este banca importatorului;

. este banca la care sunt primite documentele cu dispozitia de incasare, de la banca remitenta;

. are sarcina de a asigura prezentarea catre tras a documentelor si de a obtine incasarea (acceptarea sau indeplinirea altor conditii), transmitand in sens invers, conform instructiunilor primite, rezultatele incasso-ului (sume de bani, efecte de comert acceptate etc.).

3.3. Elementele incasso-ului documentar

Ordinul de incasare este insusi documentul intitulat incasso documentar si el trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu anumite elemente stipulate clar si corect de catre exportator,elemente care trebuie sa fie in deplina concordanta atat cu clauzele contractului commercial international, cat si cu datele cuprinse in documentele transmise de exportator, o data cu ordinul de incasare.

Aceste elemente se refera in principal la:

. denumirea si sediul importatorului (trasului);

. denumirea si sediul bancii remitente prin intermediul careia, pe de o parte vor fi transmise documentele, iar pe de alta parte se deconteaza incasso-ul, respectiv vor fi remisi banii;

. denumirea si sediul bancii incasatoare, care, contra documente, va solicita plata, sau acceptarea din partea trasului;

. denumirea si sediul exportatorului, respectiv al beneficiarului incasso-ului;

. valoarea incasso-ului, respectiv a sumei care va fi solicitata la plata contra documentelor importatorului, precizandu-se totodata si moneda in care se va face plata;

. mentionarea firmei (exportatorul sau importatorul) care va suporta comisioanele si spezele bancare;

. descrierea detaliata a marfurilor, care trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu denumirea exacta a marfii, cantitatea, calitatea, pretul etc.;

. documentele care trebuie prezentate, respectiv factura comerciala, documentul de transport, certificatul de origine, de calitate etc.;

. mentionarea modalitatii in care se va face rambursarea sumei;

. numarul de ordine si data incasso-ului documentar (element necesar in vederea identificarii);

. numarul de expeditie al incasso-ului documentar.

3.4. Mecanismul derularii platii prin incasso documentar

In practica bancara internationala sunt utilizate mai multe tipuri de incasso documentar, care de deosebesc intre ele in functie de gradul de incredere dintre parteneri.

In functie de natura documentelor trimise la incasare (documente cu plata la vedere sau documente cu plata la o anumita scadenta), vanzatorul va stabili daca documentele vor fi eliberate contra plata (ceea ce inseamna ca eliberarea documentelor de catre banca importatorului se va efectua numai dupa ce acesta le-a platit) sau contra acceptare (in acest caz documentele comerciale sunt insotite de o cambie, iar eliberarea documentelor de catre

banca importatorului se face numai daca acesta accepta cambia).Mecanismul derularii platii prin incasso documentar poate fi descris in doua faze,astfel:

1. emiterea ordinului de incasare, insotit de documentele aferente;

2. incasarea propriu-zisa.

1. In cadrul primei faze, fiecare din partile implicate in derularea unui incasso are indatoriri pe care trebuie sa le indeplineasca cu strictete:

- exportatorul (ordonatorul sau tragatorul), dupa ce a livrat marfa, trimite documentele de transport si alte documente specificate bancii remitente, impreuna cu ordinul de incasare prin care instruieste banca, in legatura cu:

a) conditiile de incasare;

b) denumirea si sediul trasului;

c) suma care trebuie sa fie incasata;

d) scadenta si tipul acesteia;

e) detalii privitoare la celelalte documente;

f) comisioanele si spezele bancare;

g) denumirea si sediul bancii incasatoare;

h) informatii privind protestul sau nonprotestul.

- banca remitenta, la primirea documentelor si a ordinului de incasare semnat de exportator, este obligata:

a) sa verifice daca documentele primite sunt cele mentionate in ordinul de incasare;

b) sa desemneze banca incasatoare, in situatia in care aceasta nu este specificata in ordinul de incasare;

c) sa mentioneze instructiunile de rambursare pentru banca incasatoare;

d) sa constate, acolo unde este necesar, andosarea documentelor.

- banca incasatoare, la primirea documentelor si a instructiunilor de incasare de la banca remitenta, are urmatoarele obligatii:

a) sa verifice documentele din punct de vedere al numarului acestora;

b) sa avizeze banca remitenta asupra primirii documentelor;

c) sa informeze trasul (importatorul) despre conditia de derulare a incasso-ului;

d) sa pastreze documentele pana la reglementarea operatiunii;

e) sa stocheze sau sa asigure marfa, atunci cand i se solicita acest lucru;

f) sa elibereze documentele importatorului, urmand intocmai instructiunile primite de la banca remitenta.

- importatorul (cumparatorul sau trasul), la primirea avizului de la banca, trebuie sa dea instructiunile necesare in vederea achitarii documentelor.

2. Cea de a doua faza, de incasare propriu-zisa, presupune din partea celor doi parteneri - exportatorul si importatorul - indeplinirea unor indatoriri specifice, in functie de tipul de incasso ales de parti:

a) in derularea unui incasso de tip documente contra plata, apar urmatoarele sarcini:

- exportatorul poate modifica in orice moment instructiunile date, dar numai pana in momentul eliberarii documentelor catre importator, iar in caz de dificultate, trebuie sa dea noi instructiuni bancii remitente;

- la incasare este necesar ca banca remitenta sa verifice daca au fost indeplinite intru totul instructiunile date si, in caz de neplata, sa comunice tragatorului (exportatorului) mesajele primite de la banca incasatoare, solicitand in acelasi timp noi instructiuni;

- banca incasatoare are obligatia sa elibereze documentele catre tras (importator) numai contra platii sumei prevazute, iar in caz de neplata sa protesteze, daca este imputernicita in acest sens;

- importatorul (sau trasul) intra in posesia documentelor numai dupa ce a efectuat plata, iar in cazul in care exista utilizari partiale, numai dupa ce a efectuat si ultima plata partiala.

b) in situatia unui incasso de tipul "documente contra acceptare", se impune respectarea cu strictete a urmatoarelor conditii:

- exportatorul (tragatorul) va primi din partea bancii remitente trata acceptata de

importator (trasul) sau biletul la ordin emis de acesta, avand posibilitatea de a le sconta la o banca comerciala, in vederea incasarii imediate;

- banca remitenta, la primirea avizului de acceptare sau a tratei acceptate, trebuie sa verifice daca instructiunile au fost indeplinite intocmai. De asemenea, trebuie sa trimita tragatorului trata acceptata sau avizul de acceptare pentru efectele de comert care se afla in pastrare, in vederea incasarii, la banca incasatoare;

- banca incasatoare are obligatia:

sa elibereze documentele numai dupa acceptarea tratei primite de la banca remitenta sau numai dupa emiterea de catre tras a unui bilet la ordin,

sa trimita inapoi bancii remitente efectele de comert sau sa le pastreze in gestiunea sa pentru incasare la scadenta, daca este imputernicita in acest sens,

- importatorul va obtine documentele numai dupa acceptarea tratei sau emiterea biletului la ordin, ceea ce ii va permite sa intre in posesia marfii contractate inainte de efectuarea platii, beneficiind astfel de o perioada de gratie.

In cazul in care importatorul (cumparatorul sau trasul) nu achita marfa, el poate fi constrans sa plateasca, printr-o actiune juridica numita protest, actiune initiata de banca incasatoare in baza unei imputerniciri. In acest caz, banca incasatoare actioneaza in numele bancii remitente si al exportatorului (vanzatorul sau tragatorul).

Protestul este un act scris, solemn si public, intocmit de un notar, in prezenta martorilor, prin care se certifica refuzul de plata a unei trate. Prin actiunea de protest, notarul public, acreditat de banca incasatoare, se prezinta la domiciliul trasului, in a 20-a zi dupa data scadentei si ii solicita plata tratei. In caz de refuz, acest lucru este consemnat in actul de

protest, act care va fi depus la tribunal, urmand ca apoi sa se apeleze la calea juridica de

solutionare a acestui litigiu.Tinand cont de riscurile pe care le incumba utilizarea unui incasso documentar ca mijloc de plata pe plan international, este recomandat ca acesta sa fie utilizat numai daca:

vanzatorul si cumparatorul se cunosc si au o incredere deplina unul in celalalt;

este cunoscuta bine si considerata ca sigura capacitatea de plata a cumparatorului;

in tara importatorului situatia este stabila din punct de vedere politic, economic si social si daca exista conditii legale de desfasurare a tranzactiilor comerciale internationale;

tara importatorului nu impune nici un fel de restrictii cu privire la importuri si la plati internationale.

4. Ordinul de plata

Ordinul de plata semnifica un document care reprezinta o dispozitie, data de o persoana (in calitate de ordonator) unei banci, de a plati o suma determinata de bani, in favoarea unei alte persoane, in calitate de beneficiar, in vederea stingerii unei obligatii banesti care provine dintr-o relatie directa existenta intre ordonator si beneficiar. Plata propriu-zisa se

deruleaza prin intermediul conturilor bancare, in scopul efectuarii transmiterii efective a banilor catre beneficiar.

Ordinul de plata este destul de rar utilizat in comertul international, indeosebi datorita riscului de revocare pe care il prezinta aceasta forma de plata, documentul fiind, prin natura sa, revocabil si deci poate fi anulat de catre ordonator imediat inainte de incasarea lui de catre beneficiar, dat fiind ca pana in momentul platii efective suma in cauza se afla la dispozitia ordonatorului. De aceea se recomanda ca utilizarea ordinului de plata in relatiile de export sau

de import sa se faca impreuna cu alte modalitati de plata, dat fiind faptul ca revocarea sa poate da nastere unei serii de prejudicii beneficiarului.Avand in vedere acest neajuns, ordinul de plata este utilizat in special in cadrul

operatiunilor auxiliare actului comercial propriu-zis, cum ar fi, de exemplu: restituiri de avansuri, primirea unor avansuri periodice, restituiri de garantii, plata taxelor vamale, plata cheltuielilor de transport, remiterea unor comisioane, sau in activitati necomerciale, cum ar fi,de exemplu: plata unor cotizatii, plata salariilor, plata navlurilor, plata unor indemnizatii,achizitionarea de hartii de valoare etc.

Partile implicate in derularea unui ordin de plata sunt:

1) Ordonatorul

. este importatorul sau cumparatorul, care apare in calitate de initiator al operatiunii;

. este cel care plateste, stabilind totodata si conditiile de efectuare a platii;

. este persoana insarcinata sa constituie depozitul bancar necesar efectuarii platii;

. este persoana care poate revoca in orice moment plata, pana in momentul efectuarii ei.

2) Beneficiarul

. este exportatorul sau vanzatorul;

. este persoana in favoarea careia a fost dispusa plata si care are obligatia de a se conforma conditiilor prevazute in ordinul de plata;

. pana in momentul efectuarii platii, nu are certitudinea incasarii sumei.

3) Banca emitenta (ordonatoare)

. este banca importatorului sau o banca la care ordonatorul da dispozitie privind efectuarea unei plati printr-un ordin de plata;

. este banca la care importatorul (in calitate de ordonator) constituie depozitul bancar necesar efectuarii platii;

4) Banca platitoare

. este banca exportatorului;

. este banca la ghiseele careia se achita beneficiarului platii suma cuvenita;

. este banca indreptatita sa solicite anticipat, sau ulterior, de la banca ordonatoare,suma care urmeaza sa o plateasca sau pe care a platit-o deja.

Documentul intitulat "ordin de plata" este de fapt un formular tipizat pus la dispozitie de catre banca, document care trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu anumite elemente, cum sunt:

. denumirea si sediul ordonatorului;

. denumirea si sediul beneficiarului;

. denumirea si adresa bancii ordonatoare;

. data emiterii ordinului de plata;

. ordinul de a plati;

. suma ce va fi platita, in cifre si in litere, cu indicarea valutei in care se va face plata;

. scopul platii;

. documentele care trebuie sa fie prezentate de beneficiarul platii (in cazul unui ordin de plata documentar);

. modalitatea de plata: letric (postal), telegrafic, SWIFT;

. semnaturile autorizate ale bancii ordonatoare sau ale persoanei autorizate de catre firma ordonatoare.

5. Scrisoarea de garantie bancara

5.1. Definitie si caracteristici

Modalitatile principale si secundare de plata utilizate pentru stingerea obligatiilor de plata pe plan international nu sunt intotdeauna lipsite de riscul neindeplinirii conditiilor contractuale, motiv pentru care, in practica, este necesara utilizarea unor instrumente de asigurarea a garantiei platilor.

Un astfel de instrument este scrisoarea de garantie bancara, care este un inscris prin care o banca, denumita garanta, se obliga in mod ferm si irevocabil sa plateasca suma desemnata expres prin scrisoare unui anumit beneficiar, in situatia in care debitorul principal nu-si onoreaza obligatiile asumate. Din definitie rezulta cu claritate ca, in cazul garantiei

bancare, sunt implicate trei parti:

. ordonatorul, care este persoana la solicitarea careia se emite garantia bancara si care are calitatea de obligat principal in executarea obligatiei ce constituie obiectul garantiei,el fiind practic debitorul principal;

. beneficiarul garantiei, care este titularul creantei sau persoana in favoarea careia banca emite garantia, deci in favoarea caruia va fi efectuata plata, in caz de executare a garantiei;

. banca garanta, care este banca emitenta a garantiei ce se angajeaza la plata, alaturi de debitorul principal. Astfel, din punct de vedere al angajamentului bancii garante, scrisorile de garantie bancara pot fi:

simple, cand banca garanta poate cere beneficiarului sa urmareasca mai intai pe debitorul principal si numai daca acesta nu poate achita suma, sa efectueze plata;

solidare, cand beneficiarul poate cere executarea platii de catre banca, fara ca in prealabil sa-l urmareasca pe debitorul principal garantat si fara ca banca garanta sa poata obiecta.

5.2. Principalele tipuri de garantii utilizate in comertul exterior

In functie de obiectul contractelor internationale, in practica sunt cunoscute mai mute tipuri de garantii bancare.

Astfel, obligatia garantata pe aceasta cale poate reprezenta contravaloarea unor marfuri vandute, a unor lucrari executate, a unor servicii prestate, un credit acordat debitorului (in cazul unui contract cu plata esalonata in timp) etc. Rezulta deci ca, practic, orice obligatie asumata printr-un contract comercial international poate constitui obiectul unei scrisori de garantie bancara.Avandu-se in vedere cele mentionate mai sus, pe plan international se cunosc

urmatoarele tipuri de garantii:

1. Garantia de participare la licitatie (bid bond) este o garantie necesara in cazul cererilor de oferta publice, fiind initiata de firma care participa la licitatie, in vederea garantarii valorii ofertei sale.

6. Mecanismul platilor prin clearing (cliring)

O alta modalitate de a stinge obligatiile ivite pe plan international o constituie compensatiile, care sunt schimburi de marfa contra marfa, sau servicii contra servicii, insa fara interventia mijloacelor de plata.

Aceste compensatii au anumite caracteristici esentiale:

. partizile de marfuri de export si cele de marfuri de import nu se platesc in valuta,ci se compenseaza reciproc;

. compensarea este, de regula, integrala;

. baza juridica a operatiunii o constituie un singur instrument juridic (acord sau contract), care acopera ambele operatiuni, atat cea de export, cat si cea de import.In literatura de specialitate compensatiile sunt clasificate in functie de obiectul lor,astfel:

- compensatii individuale (particulare) care au loc intre doi sau mai multi parteneri si care privesc un singur gen de activitati, de regula livrari de marfuri fizice;

- compensatii globale care privesc mai multe activitati ce nu sunt individualizate si nu sunt urmarite in mod separat;

aceste compensatii globale fiind cunoscute si sub denumirea de clearing.

Clearing-ul reprezinta un angajament de plati reciproce, intre doua sau mai multe tari, angajament bazat pe principiul compensatiei globale a fluxurilor de bunuri si de servicii reciproce (care include: compensarea schimburilor de marfuri, a prestarilor de servicii si a altor forme de derulare a relatiilor economice intre tarile participante la aranjamentul de

clearing), pe o perioada determinata de timp (de obicei un an), cu excluderea totala sau partiala a transferului valutar.

Caracteristica principala a acordurilor de clearing o reprezinta compensarea globala a creantelor rezultate din prestatii reciproce, fara transfer efectiv de valuta.Operatiunile de compensare sunt efectuate de catre bancile tarilor implicate, prinintermediul conturilor de clearing.Intreprinderile exportatoare din tarile participante la acordul de clearing vor primi contravaloarea marfurilor exportate de la banca tarii lor, in moneda lor nationala.

Clearing-ul poate fi de doua feluri: clearing bilateral si clearing multilateral, la baza compensatiei globale prin sistemul clearing aflandu-se un acord interguvernamental, care, de regula, stipuleaza: data intrarii in vigoarea a acordului de clearing, durata de valabilitate a acestuia, institutia sau organul care este implicat in fiecare tara in indeplinirea obligatiilor, ce plati sunt admise a fi efectuate in cadrul respectivului acord de clearing, indicarea bancilor centrale sau a altor organisme speciale anume desemnate de guvernele participante de acordul de clearing sa organizeze si sa execute decontarile reciproce, in conformitate cu prevederile contractelor internationale si asa mai departe.

Acordurile de clearing sunt insotite de anexe in care sunt mentionate marfurile si serviciile care pot face obiectul tranzactiilor de clearing, aceste anexe fiind cunoscute sub denumirea de nomenclator de clearing.