Mijloace si instrumente de plata internationale

MIJLOACE SI INSTRUMENTE DE PLATA INTERNATIONALE

Pe piata economica internationala au loc schimburi de bunuri si de servicii intre tari, activitati ce necesita plati si incasari intre parteneri si care pot lua forme diferite, in functie de imprejurari, conditii, interesul partilor, capacitatea de plata a debitorilor etc. Efectuarea platilor in cadrul tranzactiilor internationale necesita utilizarea unor

mijloace si instrumente care sa asigure stingerea obligatiilor aparute intre parti, in urma incheierii contractelor.

Mijloacele traditionale de plata sunt reprezentate de moneda divizionara (piese monetare) si moneda fiduciara (biletele de banca sau bancnotele), utilizarea acestora reprezentand practic o plata in numerar. Pe masura dezvoltarii schimburilor internationale si a modernizarii economiilor nationale, in practica internationala s-a impus utilizarea monedei scripturale (moneda de cont) ca mijloc de plata principal, precum si amplificarea utilizarii instrumentelor de plata si credit de tipul cambiei, cecului, biletului la ordin, iar in ultima vreme, odata cu intrarea in "era electronica", s-a extins folosirea cartilor de credit. In concluzie, in sfera mijloacelor si instrumentelor de plata internationale sunt cuprinse valutele, monedele internationale si devizele.

1. Valutele

Valutele sunt acele monede nationale care au circulatie, putere de plata si pot fi constituite ca rezerva si in alte tari decat in cea emitenta. Altfel spus, prin valuta se intelege o moneda nationala a unui stat, moneda ce poate fi utilizata, atat de persoanele fizice cat si de cele juridice, pe teritoriul altor state, in vederea stingerii unor obligatii. De exemplu, yenul este un ban, o moneda, pentru orice rezident in Japonia care il utilizeaza in operatiuni si tranzactii interne. Acelasi yen devine valuta atunci cand un resident plateste in yeni o marfa importata din Germania sau atunci cand un nerezident, de exemplu un englez, converteste in yeni o suma in lire sterline, pentru a efectua plati in Japonia. Valutele au calitatea de a realiza lichidarea imediata a obligatiilor de plata in relatiile economice internationale, ele fiind folosite, de regula, pentru efectuarea platilor de mica importanta. Valutele pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, de exemplu:

a) Dupa forma sub care se prezinta

valuta in numerar (efectiva)

valuta in cont

Valuta in numerar (valuta efectiva) se prezinta sub forma de bancnote sau monede si sunt utilizate cel mai frecvent in traficul de calatori pentru achitarea cheltuielilor de transport, intretinere, efectuarea de mici cumparaturi etc. Platile si incasarile in valuta efectiva sunt folosite extrem de rar in relatiile de schimb internationale, datorita riscului foarte mare de pierdere sau de furt. De aceea, transmiterea valutei in alte tari, in cantitati mai mari, necesita

masuri speciale de securitate. Chiar si in cazul unor plati minore, cum ar fi cheltuielile de deplasare ale unei persoane, se prefera alte mijloace de plata, cum ar fi cecul de calatorie sau tichetul de credit.

Valuta in cont se afla sub forma de disponibil, intr-un cont bancar, putand fi utilizata din dispozitia titularului de cont, iar la cererea acestuia poate fi transformata in valuta in numerar (valuta efectiva).

Dupa modul de constituire a depozitului, valuta in cont poate fi depusa la termen sau

la vedere.

b) Dupa regimul convertibilitatii valutele pot fi clasificate in:

convertibile;

neconvertibile;

transferabile;

liber-utilizabile.

Valutele convertibile sunt acele valute care au putere de circulatie si liberatorie de plata si in alte tari, in afara tarii emitente (de origine). Acestea sunt, din punct de vedere practic, monedele care se pot schimba liber contra unor alte monede nationale sau internationale (emise de o institutie financiar-bancara internationala). Valutele convertibile presupun existenta unui angajament al tarii emitente de a converti propria moneda, la cererea oricarui detinator, in orice alta moneda.

Valutele neconvertibile sunt acele valute care nu pot fi schimbate in alte valute. Ele participa la un numar foarte restrans de operatiuni monetare, putand fi schimbate intr-un singur sens, de la valuta convertibila catre valuta neconvertibila.

2. Monedele internationale

Moneda internationala este acea moneda care poate circula in afara granitelor statului emitent, servind ca mijloc de plata si de rezerva pe piata internationala.

In practica se disting doua categorii de monede internationale:

a) monede nationale care, datorita unor insusiri si imprejurari deosebite, capata caracter de moneda internationala.

Din aceasta categorie au facut parte, in evolutia istorica a finantelor, diferite monede nationale, care au circulat si in alte tari decat in cea emitenta, de exemplu: napoleonul francez, lira sterlina, lira otomana si altele. In prezent, in aceasta categorie se inscriu dolarul S.U.A., lira sterlina, francul elvetian, yenul japonez si euro.

b) instrumente monetare si unitati de cont, emise de organisme financiare internationale (unitati monetare artificiale).

3. Devizele

Devizele sunt titluri de credit pe termen scurt, exprimate in valuta, reprezentand cel mai important mijloc de plata international.

Titlurile de credit sunt documente avand forma si continutul standardizate, reprezentand o obligatie a unei persoane (debitor) de a plati la o scadenta determinata o anumita suma de bani, impreuna cu dobanda aferenta, unui beneficiar.

Titlurile de credit pot fi negociate, adica pot fi vandute si cumparate inainte de scadenta. Ele au o valoare nominala (care este cea inscrisa pe document) si o valoare de piata, care rezulta in urma negocierii. Prin vanzarea titlurilor de credit inainte de scadenta, beneficiarul intra in posesia sumei inainte de scadenta, in schimbul unei taxe, denumite taxa

de scont. Negocierea titlurilor de credit se poate face fie prin intermediul bancilor, fie la bursa de valori.

Principalele elemente caracteristice ale acestor instrumente de plata sunt:

au la baza un document-tip, formulat in termeni precisi, care serveste la afirmarea dreptului beneficiarului la transmiterea creantei si/sau la executarea acesteia;

documentul cuprinde conditii esentiale ce dau putere titlului de credit;

documentul capata putere circulatorie independent de tranzactia care a stat la baza aparitiei lui.

Titlurile de credit se pot clasifica dupa mai multe criterii, astfel:

1. Dupa modul in care este desemnat beneficiarul, titlurile de credit pot fi:

titluri de credit nominative, care contin desemnarea expresa a numelui primului titular (acesta putandu-se schimba, prin negocieri);

titluri de credit la ordin, care contin, pe langa numele titularului, o clauza conform careia acesta poate dispune ca plata sa se poata face unei alte persoane;

titluri de credit la purtator, care nu contin nici o indicatie asupra titularului, acesta fiind chiar posesorul documentului.

2. Dupa continutul lor, se disting:

titluri de credit propriu-zise, adica acele titluri de credit ce exprima o obligatie de plata, de exemplu: cambiile si cecurile;

titluri de credit reprezentative, care reprezinta un drept real al titularului asupra unei marfi determinate si depozitate oficial; in aceasta categorie sunt cuprinse:

conosamentul (document eliberat de comandantul unei nave, prin care se face dovada incarcarii unei marfi la bordul acelei nave);

recipisa de depozit;

warantul (document eliberat de un depozit, prin care se stabileste, pe de o parte dreptul de proprietate asupra unei marfi, iar pe de alta parte, dreptul de garantie, pentru un eventual creditor, asupra valorii acelei marfi);

titluri de credit de participare, sunt acele titluri de credit dobandite de titulari, ca participanti la o societate (de exemplu: actiunile);

titluri de credit de complezenta, sunt acele titluri de credit improprii, care nu au la baza un act comercial, prin care debitorul procura o suma de bani necesara beneficiarului.

3. Dupa felul valutei in care sunt exprimate, titlurile de credit mai por fi convertibile sau neconvertibile.

Dupa natura lor, se disting urmatoarele categorii de titluri de credit:

titluri de credit comerciale: efecte de comert (trata si biletul la ordin), conosamentul si warantul;

titluri de credit bancare: cecurile, certificatele de depozit;

titluri de credit financiare: actiunile, obligatiunile, rentele, bonurile de tezaur, titlurile derivate.

Derularea in Romania a operatiunilor cu mijloace de plata straine

Relatiile financiar-monetare pe care tara noastra le intretine cu pietele straine, relative normale si inevitabile intr-o economie de piata, dau nastere la operatiuni cu mijloace de plata internationale.

Aceste operatiuni de plata internationale apar fie ca urmare a activitatii comerciale (import-export), fie ca plati necomerciale ale unor institutii sau persoane particulare din strainatate si din tara, precum si ca rezultat al operatiunilor financiar-bancare initiate sau sprijinite de guvern.

5. Convertibilitatea monedei nationale

Convertibilitatea este o insusire a unei monede, constand in calitatea acesteia de a putea fi preschimbata cu o alta moneda, in mod liber, prin vanzare-cumparare pe piata.

Convertibilitatea presupune:

1. lipsa oricarei restrictii privind: preschimbarea, in legatura cu marimea sumei, scopul preschimbarii sau calitatea posesorului valutei;

2. existenta unui angajament al tarii emitente a unei monede, de a converti moneda respectiva, la cererea oricarui detinator, in orice alta moneda, la cursul valutar al pietei.

6. Pregatirea procesului de adoptare a euro

Conform Tratatului de la Maastricht, tarile care adera la Uniunea Europeana devin state membre cu derogare temporara in ceea ce priveste adoptarea monedei comune. Aceasta inseamna ca la un moment dat, ulterior aderarii, noile state membre vor intra in ERM II, iar apoi, conditionat de indeplinirea criteriilor de convergenta nominala, vor adopta moneda euro, care ofera continut deplin integrarii in Uniunea Economica si Monetara. Desi dupa aderarea la

Uniunea Europeana, politicile monetara si de curs de schimb ale fiecarui stat devin obiectul interesului comun, este in acelasi timp evident ca optiunile de strategie monetara si valutara dupa aderarea la UE constituie, in principal, o responsabilitate si o prerogativa a statului membru respectiv. Pentru economia romaneasca, intrarea in zona euro reprezinta un obiectiv strategic extrem de important, al carui calendar de realizare a fost elaborat luandu-se in considerare beneficiile si costurile pe care acest proces le antreneaza. Prima editie a Programului de

convergenta, definitivata si publicata in ianuarie 2007 - dupa ce in lunile anterioare proiectul acestuia a fost supus dezbaterii publice -, are pentru Romania o importanta deosebita, fiind primul document care evalueaza posibilitatile de dezvoltare economica in conditiile promovarii politicilor de realizare a convergentei nominale si reale.

Tinand cont de necesitatea implementarii unor reforme structurale care sa conduca la cresterea capacitatii economiei romanesti de a face fata socurilor asimetrice, in Programul de convergenta se apreciaza ca Romania nu va putea adera la ERM II mai devreme de anul 2012. In conditiile intrarii in ERM II in anul 2012 si ale minimizarii duratei de participare la acest mecanism, adoptarea euro ar putea avea loc la orizontul anului 201 In procesul de pregatire a Programului de convergenta au fost facute eforturi din partea tuturor institutiilor implicate (Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Banca Nationala a Romaniei, Comisia Nationala de Prognoza, Institutul National de Statistica

etc.), sub coordonarea Ministerului Finantelor Publice, pentru a se oferi date si informatii cat mai elocvente si detaliate, in concordanta cu cerintele Comisiei Europene, prin care sa se fundamenteze politicile macroeconomice de crestere si stabilitate economica si bugetara. In anul 2006, BNR, care a manifestat inca din anul 2003 preocupari pentru conturarea unei viziuni asupra derularii procesului de adoptare a euro, a inceput participarea la sedintele grupului de lucru comun pentru elaborarea Programului de convergenta. 12 In luna august 2006, Consiliul de administratie al BNR a analizat schita referitoare la optiunile strategice ale BNR in privinta Programului de convergenta, precum si materialul

privind indeplinirea de catre Romania a criteriilor de convergenta economica, realizate de specialisti din cadrul bancii centrale. Consiliul de administratie al BNR a hotarat adoptarea celor doua documente ca baza a pozitiei bancii centrale in discutiile cu Guvernul pentru configurarea Programului de convergenta. In ceea ce priveste stadiul indeplinirii criteriilor de convergenta nominala (Caseta 1), economia romaneasca nu are probleme din perspectiva sustenabilitatii finantelor publice,ponderile in PIB ale datoriei publice si deficitului bugetar fiind in ultimii ani net inferioare

pragurilor stabilite prin Tratatul de la Maastricht.