Leasingul in Spania

Leasingul in Spania

Desi a fost folosit inca din anul 1965, leasingul a fost reglementat pentru

prima data in Spania prin Decretul Lege nr. 15/1977. Leasingul financiar, "arrendamiento financiero" a fost reglementat prin Legea nr. 26/1988 privind disciplina si controlul institutiilor de credit si este definit dupa cum urmeaza:

> un contract al carui scop executiv este darea in folosinta a unui bun mobil sau imobil obtinut de catre finantator in acel scop, conform specsiicatiilor clientului, in schimbul unor rate inscrise in contract; operatiunea este urmata de momentul exercitarii dreptului de optiune intre a reanchiria bunul, a-l cumpara, sau a rezilia contractul existent. Dobandirea proprietatii devine presanta in functie de natura activitatii.

> perioada minima de locatie pentru bunurile mobile este de 2 ani, iar pentru bunurile imobile de 10 ani;

> ratele de leasing trebuie sa se dsierentieze intre profitul societatii de leasing si valoarea rambursata a bunului dat in leasing ¹.

Leasingul financiar este atractiv pentru ca reprezinta o formula mai supla decat vanzarea la termen ², intrucat el nu presupune obligativitatea unui varsamant initial, nu prevede o durata maxima (de vreme ce contractul poate fi reanoit), iar amortismentele contabile sunt mai rapide. In ceea ce priveste contractele de leasing operational, acestea sunt asimilate in dreptul spaniol inchirierilor pe termen scurt, cand exista indoiala ca optiunea de cumparare nu va fi exercitata, formand obiectul legii civile.

Legea din 1988 prevede ca ratele de leasing varsate de locatar sunt compuse din doua parti, din care

una reprezinta cheltuielile financiare (remuneratia societatii de leasing), iar cealalta reprezinta efectiv

rambursarea valorii bunului dat in leasing, acest ultim element trebuind sa fie fix sau cel mult

progresiv, dar niciodata regresiv, in scopul de a evita toate amortismentele deghizate ale bunului de

catre locatar.

Vanzarea la termen a fost reglementata prin Legea nr.50 din 17.07.1965 si Decretul nr. 2641 din

18.12.1985 si se aplica contractelor de vanzare cumparare care au ca obiect bunuri casnice cu valoarea

cuprinsa intre 15 000 si 750 000 pesetas, vehicule pentru folosinta personala pana la 4000000 pesetas

precum si bunuri si echipamente destinate folosintei agricole, industriale sau profesionale cu valoare

minima de 50 000 pesetas. Vanzarea este perfectata cand vanzatorul remite bunul, iar cumparatorul

achita avansul: Intarzierea cumparatorului in plata a doua rate (sau chiar ultima), da dreptul vanzatorului

de a cere rezolutiunea contractului. In aceasta situatie, cumparatorul este obligat sa restitituie bunul, iar

vanzatorul sumele primite, din care isi va deduce avansul, 10% din varsamintele efectuate, precum si o

indemnizatie pentru deteriorarea bunului. Contractul va imbraca in mod obligatoriu forma scrisa si va

cuprinde un numar de clauze specifice, din care esentiale sunt clauza de rezerva a proprietatii si clauza

de a nu instraina bunul pana la achitarea integrala a pretului.

Indiferent de natura financiara sau operationala a contractului incheiat, riscul se transmite intotdeauna la utilizator, insa dreptul de proprietate asupra bunului ramane in patrimoniul societatii de leasing.