Institutiile si optiunile politice, factor de crestere economica

Institutiile si optiunile politice, factor de crestere economica

Factorii directi si indirecti ai cresterii economice au fost abordati si analizati in cele mai variate maniere. Si mai complexa a fost si a ramas problema determinarii contributiei fiecarui factor si a fiecarei laturi a acestuia la cresterea venitului national sau la cresterea altui indicator macroeconomic rezultativ. Modelele elaborate in acest sens au incercat sa construiasca sisteme de ecuatii menite sa surprinda cat mai fidel aporturile factorilor.

Factorul institutional al cresterii economice a fost si este abordat in mai multe feluri. Este cunoscuta optica prin care institutiile economice si juridice ale sistemului concurential capitalist au fost apreciate ca factor esential al superioritatii acestui sistem fata de cel feudal. O perioada indelungata de timp s-a sustinut ca relatiile de productie socialiste pot grabi progresul economic si social al tarilor care au mers pe o asemenea cale. Sunt inca in circulatie si au o mare credibilitate si acele teorii care considera ca rolul hotarator in cresterea economica a tarilor este detinut de complexele economice nationale, cu toate valentele acestora in combinarea si folosirea eficienta a resurselor existente.

Rolul important al institutiilor in dezvoltarea economica a fost pus in evidenta si prin experienta negativa a tarilor foste socialiste din tarile central si est-europene. Principala greseala a guvernantilor din aceste tari a constat in falsa lor convingere ca economia de piata, cu toate favorabilitatile ei poate fi introdusa doar prin liberalizarea preturilor si prin privatizare. Nu s-a inteles faptul ca piata este o institutie sociala care a fost construita si dezvoltata in decurs de secole prin actiune umana constienta, specializata. Piata a fost, este si va fi inglobata intr-un context socio-economic de reglementari, de relatii si asteptari interumane. De aceea, introducerea cu succes a mecanismelor pietei este posibila numai paralel cu constructia unui context socio-economic in aceste tari.

In afara acestor greseli de receptare, tarile aflate in tranzitie trebuie sa inlature nu numai pagubele cauzate de sistemul comunist. Ele sunt confruntate puternic cu concurenta internationala a tarilor avansate economic, tari confruntate ele insele cu o criza economica considerabila. Toate acestea conduc la concluzia ca se impun aici politici active vizand crearea contextului socio-economic adecvat, indispensabil functionarii cu succes a mecanismelor de piata.

Instututiile si caile politice pe care o tara le alege sunt acelea care determina cresterea cuantumului venitului pe locuitor. Experienta ultimelor decenii arata ca tarile sarace care opteaza pentru institutii si politici corespunzatoare pot inregistra o crestere mai rapida decat cresterile din tarile bogate.

Atunci cand exista institutii care distribuie contractele impartial si se asigura, asigurand totodata realizarea dreptului de proprietate, stimulentele ce ii motiveaza pe indivizi iau forme viabile de manifestare. Tocmai structura acestor stimulente, optimizarea intereselor partenerilor sociali determina, in cel mai inalt grad, performanta economica.

Nu s-a verificat teoria conform careia dimensiunea interventiei statului in societate si cuantumul transferurilor spre populatia cu venituri scazute sunt cele care conteaza cel mai mult in dezvoltarea economica. Chiar daca castigurile cu adevarat mari pentru natiuni nu pot fi obtinute prin actiuni individuale necooperante, sincronizarea si corelarea eforturilor tuturor unitatilor economice individuale in directia aratata nu se poate face simplu si direct.

Cel mai bun lucru pe care il poate face o societate moderna pentru cresterea prosperitatii sale este sa dea dovada de multa intelepciune in privinta optiunilor institutionale pe care le face.

Un program coerent de transformari poate fi fundamentat numai daca exista constiinta ca obstacolele curente in calea unei dezvoltari armonioase sunt in esenta social-politice si ca ele determina repartitia actuala a puterii atat la nivel national, cat si la nivel mondial.