Nivelul general al preturilor poate fi estimat in diferite moduri. De-a lungul deceniilor postbelice, sa pus problema ca instrumentul principal de masurare a inflatiei sa fie indicile preurilor de consum(IPC).
IPC exprima modificarea medie ponderata a cheltuelilor pe care o familie de talie mijlocie din mediul urban le face pentru asigurarea mijloacelor de subzistenta, in concordanta cu nivelul si stuctura nevoii sociale istorice determinate.
II.a. Formele infaltiei dupa intensitatea acesteia.
Inflstie taratoare, exprimata printr-un ritm mediu anual de crestere a preturilor de consum de pana la 3%;
Inflatia moderata, daca preturile respective cresc in ritm de pana la 6%;
Inflatia rapida, atunci cand respectivul ritm se apropie de 10%;
Inflatia galopanta, cand cresterea preturilor de consum depaseste 15%.
Hiperinflatia incepe in luna in care cresterea preturilor depaseste 50% si se termina in luna anterioara scaderii cresterii preturilor sub aceasta limita, peste care nu se trece cel putin un an. In mod cert, hiperinflatia exprima forma excesiva a inflatie.
II.b. Inflatia influentata de diversi factori
Inflatia prin cerere -este acea inflatie care rezulta din cresterea cererii agregate. Cresterea cererii agregate este exprimata de unii specislisti prin cresterea veniturilor banesti ale populatiei.
Cresterea cererii agregate este ilustrata prin deplasarea ei catre dreapta de la Ca1 la Ca2. In cest caz, preturile vor creste de la P1 la P2, iar oferta agregata va spori de la Q1 la Q2. Cu cat curba ofertei agregate este mai inelastica, cu atat preturile vor creste mai mult, iar productia oferita va spori mai putin. Acest grafic sugereaza o singura crestere a cererii agregate. Un astfel de soc poate fi provocat de o crestere substantiala a cheltuielulor guvernamentale. Efectul acestui soc poate fi o singura crestere a preturilor dupa care ele vor ramane la acelas nivel.
De regula, o astfel de inflatie este specifica perioadelor de boom economic prelungit.
Inflatia prin costuri, prin oferta- apare in situatia in care costurile de productie cresc independent de cererea agregata. Daca firmele sunt confruntate cu o sporire a costului, ele vor raspunde partial prin cresterea pretului de vanzare si partial prin reducerea volumului activitatii.
Analizand graficul respectiv, observam ca are loc deplasarea catre stanga a ofertei ceea ce va determina o crestere a nivelului pretului de la P1 la P3 si o reducere a productiei de la Q1 la Q3. Masura in care firmele vor mari preturile si vor reduce productia depinde de inclinatia pantei cererii agregate. Cu cat cererea agregata este mai inelastica, cu atat productia se va reduce mai putin, povara costurilor mari fiind transferata asupra consumatorului prin preturi mari.
Daca are loc o singura deplasare a ofertei agregate spre stanga va avea loc o singura crestere a nivelului general al preturilor.
Inflatia prin cerere si inflatia prin costuri se pot manifesta simultan. Interdependenta dintre acestea este pusa in evidenta cu ajutorul instrumrntului spirala inflationista.
Presupuem ca un grup puternic de interese determina in mod constant cresteri ale costurilor. Oferta agregata se deplaseaza in mod constant catre stanga. Daca in acelas timp autoritatea guvernamentala stimuleaza cererea globala pentru a preveni sporirea somajului, cererea agregata se va deplasa constant catre dreapta. Efectul acestor confruntari de interese se va concretiza intr-un proces inflationist puternic. Daca deplasarile aratate au amplitudini din ce in ce mai mari, va rezulta o spirala inflationista cu rate crescande ale preturilor.
II.c. Efectele inflatiei
Inflatia poate fi anticipata sau neanticipata. Daca ea este anticipata, atunci toate unitatile si agentii economici o prevad si pot obtine o compensatie integrala a acesteia. Intr-un astfel de caz, inflatia nu va avea urmari importante asupra distributiei venitului si averii in economie. Inflatia poate fi totusi si neanticipata din urmatoarele trei motive:
Daca economia in ansamblu esueaza in prezicerea corecta a inflatiei, astfel incat rata reala a inflatiei depaseste rata expectata;
Daca anumite unitati economice sau agenti conomici nu reusesc sa anticipeze corect inflatia, incat solicitari mai mici ale salariilor nominale decat cresterile necesare pentru a mentine salariile reale;
Daca o anumita unitate economica sau agenti economici, chiar daca au prevazut corect inflatia, nu pot obtine o compensare integrala a acestuia.
Cand inflatia este neanticipata, exista un effect de redistribuire: adica unii vor putea profita, in vreme ce altii vor fi dezavantajati.
II.d. Politici antiinflationiste
"Urmarind aducerea inflatiei in limite normale, problemele antiinflationiste trebuie sa stabileasca si modalitatile trecerii de la stabilire economica monetara la cresterea aconomica autentica" (Milton Ffriedmann)
Combaterea inflatiei trebuie realizata prin masuri de presiune asupra masei monetare, prin reducerea acesteia cu ajutorul unor restrictii in domeniul creditului si dobanzii. Inflatia a fost si a ramas un proces preponderent negativ, un dezechilibru monetar cu efecte de antrenare in economia reala. Agentii ecnomici sunt preocupati sa evite efectele negative ale procesului.
Politicile antiinflationiste de asigurare a unei stabilitati monetare relative, de mentinere a preturilor in limite rezonabile, pornesc simultan de la premiza asigurarii, si a cresterii economice si limitarii somajului.
In atentia factorilor de decizie sta, mai intai:
preocuparea tinerii sub control a procesului inflationist
mentinerea acestuia la o rata redusa
franarea cresterii masei monetere
franarea cresterii preturilor.
Politicile antiinflationiste trebuie sa fie suficient de puternice pentru a combate efectiv inflatia dar totodata suficient de suple pentru a nu afecta cresterea economica, a nu duce la deflatie, depresiune si la accentuarea somajului.
Defaltia este procesul monetaro-material caracterizat prin scaderea durabila pe termen lung a nivelului preturilor, scaderea rezultata dintr-un ansamblu de masuri care vizeaza restrangerea cerereii nominale pentru reducerea tensiunii asupra dinamicii crescatoare a preturilor.
Statul poate influenta in sensul depasirii inflatiei exercitand masuri antiinflationiste de ordin strategic sau de ordin tactic.
II.d.1.Masuri de ordin strategic
diminuarea cererii, stimularea dezvoltarii productiei de marfuri de consum si de servicii, modificandu-se structura economiei nationale, ridicandu-se eficienta economica. Caile principale de reducere a cererii sunt:
reducerea cheltuielilor publice
reducerea cheltuielilor private din fonduri imprumutate
majorarea impozitului
In conditiile micsorarii cererii, lupta impotriva inflatiei trece insa printr-o presiune asupra costurilor salariale.
aplicarea unei politici monetare juste de lunga durata, orientata spre franarea cresterii masei monetare si a preturilor si insotita de procesele de etapizare a economie, de demonopolizare si de extindere a infrastructurii de piata
reducerea deficitului bugetar, care se poate realiza pe doua cai:
pe calea micsorarii cheltuialilor publice
pe calea majorarii impozitilor
II.d.2.Masuri de ordin tactic
marirea continua a volumului ofertei pe baza aplicarii unui sistem de impozitare favorabil producatorilor:
crearea de conditii normale pentru realizarea bunurilor si sviciilor
acordarea de subventii intreprinzatorilor. etc.
privatizatrea proprietatii de stat, ceea ce ar contribui la procurarea de actiuni in intreprinderile private si la realizarea cererii
marirea dobanzii pentru depunerile banesti ale populatiei in casele de economii, dobanda care nu trebuie sa fie mai mica decat ritmul de crestere al preturilor
majorarea volumului marfurilor de comsum de import, ceea ce ar frana in mare masura inflatia.
