Finante publice - notiuni generale

FINANTE PUBLICE - NOTIUNI GENERALE

§. 1.1. Evolutia istorica a finantelor publice

Etimologic, originea cuvantul "finante" este una latina, unde "finis" insemna scadenta sau termen de plata.

Ulterior, termenul finante a evoluat, capatand diferite sensuri atat sub aspectul continutului si al intelesului sau.

Astfel, termenul "finante" este susceptibil de mai multe sensuri :

relatii sociale de natura economica ce apar in procesul constituirii resurselor banesti publice necesare satisfacerii intereselor generale ale societatii;

mijloace de interventie ale statului prin intermediul carora este coordonata sau influentata activitatea economica;

fonduri banesti care se pun la dispozitia statului in scopul indeplinirii corespunzatoare a functiilor si sarcinilor sale;

acte juridice, in sensul de acte de autoritate, prin care se preia la dispozitia statului o parte din produsul intern brut

Dincolo de multitudinea acceptiunilor, de-a lungul vremii si in toate sistemele socio-economice, finantele s-au manifestat ca relatii sociale de natura economica. Ulterior, a inceput sa se faca distinctie intre finantele private si finantele publice. Astfel, finantele publice sunt definite ca relatii sociale referitoare la formarea si intrebuintarea fondurilor banesti care se acumuleaza (se concentreaza) in bugetele publice si se utilizeaza  pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii

In epoca moderna si contemporana, finantele publice au ajuns sa indeplineasca un rol complex: contribuie la acoperirea cheltuielilor publice care se efectueaza in scopul acoperirii nevoilor generale si comune ale membrilor societatii; permit statului sa intervina in viata economica si sa o influenteze, sa o dirijeze si sa o mentina pe directia aflata in acord cu strategia de dezvoltare propusa[3].

§. 1.2. Notiunea de finante publice

Definirea finantelor publice trebuie facuta atat din perspectiva institutionala, cat si din una materiala.

Din punct de vedere institutional, finantele publice reprezinta cadrul de manifestare a puterii politice in societate sau, altfel spus, modalitatea de exercitare a puterii financiare publice.

Din punct de vedere material, finantele publice sunt definite in functie de continutul lor concret, ele fiind strans legate de notiunea de activitate financiara publica. Astfel, finantele publice pot fi definite ca fiind activitatea de formare, administrare, angajare si utilizare a fondurilor publice ale statului, unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice ale acestora, implicate in procesul bugetar[4].

Avand in vedere cele doua criterii, finantele publice pot fi definite ca fiind un ansamblu coerent (si inchegat) de acte si operatiuni financiare care confera specificitate - prin incidenta pe care o au asupra lor - raporturilor sociale care apar (se nasc) si se deruleaza (se materializeaza, se modifica si se sting) in legatura cu constituirea, repartizarea si utilizarea resurselor financiare publice necesare asigurarii functionarii si dezvoltarii generale a societatii[5].

Trasaturile caracteristice ale finantelor publice sunt:

1. Finantele publice sunt relatii sau raporturi sociale cu un preponderent caracter si continut economic, intrucat ele apar si se manifesta in procesul formarii, repartizarii si utilizarii produsului social.

2. Finantele publice se prezinta in forma baneasca, deoarece se exprima prin intermediul banilor.

3. Finantele publice sunt relatii fara echivalent, adica ele nu presupun - in mod necesar - nici o contraprestatie directa din partea celor doi subiecti de drept ai raportului financiar (contribuabilul/beneficiarul mijloacele banesti (alocatii bugetare) care constituie obiectul acelor relatii si statul).

4. Mijloacele banesti, sub forma carora se prezinta - la modul concret - finantele publice, nu se ramburseaza, intrucat ele urmeaza un regim juridic strict potrivit caruia alocarea se face cu titlu definitiv si nici nu are caracterul unui imprumut (caracterizat prin rambursabilitate).

§. 1.3. Structura finantelor publice

Structura finantelor publice presupune, in primul rand, doua elemente principale: veniturile publice si cheltuielile publice.

La aceste elemente principale pot fi adaugate si altele, nu mai putin importante si necesare, care contribuie la stabilirea si mentinerea legaturilor necesare sistemului finantelor publice: bugetul statului, finantele locale si bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, imprumuturile de stat sau creditul public finantele organizatiilor internationale[6].

Fiecare componenta a finantelor are, pe de o parte, o existenta de sine statatoare, iar pe de alta, reprezinta o parte dintr-un intreg.

In totalitatea lor, elementele componente ale structurii finantelor publice formeaza bugetul public national, denumit, in prezent sistem bugetar, in continutul caruia se regasesc toate veniturile publice realizate la nivelul unui stat si toate cheltuielile care se efectueaza intr-un an financiar pentru acoperirea intereselor generale ale societatii

§. 1.4. Functiile finantelor publice

In procesul formarii, repartizarii si utilizarii mijloacelor banesti ale societatii, finantele publice indeplinesc doua functii principale: functia de repartitie si functia de control.

1. Functia de repartitie a finantelor publice se realizeaza in procesul de formare si repartizare a mijloacelor banesti. Functia de repartitie a finantelor publice se realizeaza in doua momente distincte: primul este momentul formarii resurselor (prin constituirea fondurilor banesti), iar cel de-al doilea este acela al repartizarii (distribuirii) fondurilor banesti.

a. Formarea resurselor publice se realizeaza prin mobilizarea unei parti din sumele rezultate in urma repartitiei primare a venitului national. La constituirea fondurilor banesti publice participa toate sectoarele sociale: public, privat, mixt, precum si populatia, evident in proportii diferite, in raport cu puterea lor financiara. Majoritatea resurselor financiare sunt mobilizate la fondurile publice cu titlu definitiv si fara vreo contraprestatie directa (ele provenind din impozite, taxe, contributii etc.); numai o mica parte - de regula - a fondurilor publice fiind rambursabile (atunci cand acestea provin din imprumuturi publice).

b. Repartizarea mijloacelor banesti se realizeaza in cadrul sau prin intermediul repartitiei secundare (redistribuirea) a venitului national, pe categorii de beneficiari. Redistribuirea venitului national se infaptuieste preponderent prin sistemul de preturi si tarife aplicat bunurilor si serviciilor. Distribuirea resurselor financiare publice se face, prin urmare, pe baza dimensionarii volumului cheltuielilor publice pe: destinatii, beneficiari, obiective si actiuni[8]. Din fondurile banesti publice constituite se acopera cheltuielile privind: plata salariilor si a altor drepturi de personal, procurarea de materiale si plata serviciilor, subventii acordate institutiilor publice si unor intreprinderi, transferuri catre anumite categorii de persoane fizice (beneficiarii pensiilor, alocatiilor, burselor, ajutoarelor etc.), investitii si rezerve materiale etc. Distribuirea si redistribuirea venitului national conduc la formarea veniturilor finale ale statului, ale agentilor economici si ale persoanelor fizice .

2. Functia de control se concretizeaza in activitatea de verificare a respectarii legalitatii si cresterii eficientei economice printr-o mai buna administrare a banului public. Aceasta presupune supravegherea continua a integritatii avutului public prin verificarea respectarii criteriilor pe baza carora se determina necesitatea si oportunitatea cheltuielilor publice, respectarea obligatiilor fata de buget, a obligatiilor contractuale etc. Totodata, controlul exercitat de finante contribuie la realizarea si mentinerea echilibrului monetar, valutar si financiar in economie.

§. 1.4. Organele statului implicate in activitatea financiara

Activitatea financiara consta intr-un complex de actiuni si activitati desfasurate in principal de organele de stat, dar si de catre agenti economici, de alte persoane juridice si/sau de persoane fizice si care - imbracand forma relatiilor financiare - privesc constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti publice destinate dezvoltarii (acumularii) si consumului social.

Activitatea financiara a statului se manifesta atat sub forma unei activitati legislative, cat si sub forma unei activitati executive constand in executarea actelor normative la cazuri concrete, cat si in organizarea cadrului necesar efectuarii acestei executari

Totalitatea organelor statului care desfasoara activitati in sfera finantelor publice formeaza aparatul financiar al statului si pot fi impartite in doua mari categorii:

a. organe ale statului cu competenta generala, dar care au si importante atributii si in domeniul finantelor publice:

- Parlamentul Romaniei (in calitate de unica autoritatea legislativa si de organ reprezentativ suprem, adopta legile bugetare, inclusiv cele privind rectificarea bugetara),

- Guvernul Romaniei (in calitate unul din cel doi sefi ai executivului roman si de organ care asigura conducerea generala a administratiei publice din Romania, elaboreaza proiectele bugetare, exercita conducerea generala a activitatii executive in domeniul finantelor publice),

- Banca Nationala a Romaniei,

- consiliile locale si serviciile publice locale (in calitate de autoritati deliberative ale unitatilor administrativ-teritoriale),

- ministerele, celelalte organe centrale si locale ale administratiei de stat, precum si institutiile publice de subordonare centrala sau locala

b. organe ale statului cu competenta speciala (sau organe de specialitate), care au atributii exclusiv in domeniul finantelor publice:

- Ministerul Economiei si Finantelor,

-Agentia Nationala de Administrare Fiscala si Garda Financiara,

- subunitatile organelor centrale de specialitate (Camerele de Conturi judetene, Directiile generale judetene ale finantelor publice, circumscriptiile fiscale municipale si ale sectoarelor capitalei, sectiile din teritoriu ale Garzii Financiare,)

- Curtea de Conturi

- Departamentul de control al Guvernului

Organele din aparatul financiar al statului indeplinesc atat sarcini generale (administrarea finantelor publice, realizarea si mentinerea echilibrului financiar, monetar si valutar al tarii, asigurarea eficientei economiei nationale), cat si sarcini de stricta specialitate (de exemplu, efectuarea de studii, analize si prognoze referitoare la activitatea financiara, monetara si fiscala, constituirea si repartizarea resurselor banesti necesare dezvoltarii economiei nationale si satisfacerii trebuintelor sociale si culturale; realizarea integrala a drepturilor patrimoniale ale statului; apararea integritatii fondurilor publice; stabilirea clasificatiei bugetare a veniturilor si cheltuielilor publice; intocmirea lucrarilor pregatitoare elaborarii proiectului bugetului de stat; organizarea si urmarirea incasarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor bugetare; controlul financiar etc.).

Ministerul Economiei si Finantelor este organul de specialitate al administratiei publice centrale care functioneaza in subordinea Guvernului[10] care aplica strategia si Programul de guvernare in domeniul economiei si finantelor publice.

In subordinea Ministerul Economiei si Finantelor a fost infiintata Comisia fiscala centrala ca organism insarcinat cu misiunea de a asigura aplicarea unitara a prevederilor Codului fiscal, a Codului de procedura fiscala si a actelor normative anterioare in materie. Atributiile Comisiei fiscale centrale sunt: solutionarea unitara a problemelor de natura fiscala si a celor de procedura fiscala, in scopul eliminarii confuziilor si a interpretarilor diferite date legislatiei fiscale si procedural-fiscale (precum si a legislatiei conexe); solutionarea conflictelor de competenta intre organele fiscale care nu sunt subordonate unui organ fiscal comun (inclusiv conflictele de competenta care privesc finantele publice locale); determinarea cazurilor in care aplicarea scutirii de TVA pentru bunurile si serviciile finantate din fonduri nerambursabile nu se poate realiza confirm legii.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu rang de institutie publica, cu personalitate juridica si cu buget propriu, in subordinea Ministerului Economiei si Finantelor.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala are urmatoarele obiective: a) colectarea veniturilor bugetului de stat, reprezentand impozite, taxe si alte venituri ale bugetului de stat, conform competentelor, precum si a veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru somaj, bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, reprezentand contributia de asigurari sociale, contributia de asigurari pentru somaj, contributia pentru asigurari sociale de sanatate, contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, datorate de platitori, persoane juridice si persoane fizice, care au calitatea de angajator sau asimilati acestora; b) aplicarea unitara a prevederilor legislatiei privind impozitele, taxele, contributiile sociale si alte venituri bugetare in domeniul sau de activitate; c) exercitarea prerogativelor stabilite de lege prin aplicarea unui tratament echitabil tuturor contribuabililor.

In realizarea acestor obiective, indeplineste o serie de atributii stabilite prin acte normative, intre care cele mai importante sunt: propune si elaboreaza strategii de dezvoltare, precum si solutii de reforma in domeniul administrarii veniturilor bugetare pentru care este competenta potrivit legii; asigura aplicarea corecta, unitara si nediscriminatorie a legislatiei fiscale; elaboreaza proceduri de administrare a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale; analizeaza proiectele de acte normative care contin prevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare pentru care este competenta; participa, impreuna cu directiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, la elaborarea de proiecte de acte normative privind stabilirea veniturilor bugetare; efectueaza monitorizarea depunerii de catre platitori a declaratilor impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si a altor venituri bugetare potrivit legii, precum si a platilor efectuate; initiaza si desfasoara actiuni legale in cazul neconformarii contribuabililor in indeplinirea obligatiilor declarative si de plata; elaboreaza proceduri privind activitatea de asistenta, indrumare si informare a contribuabililor; reprezinta statul in fata instantelor, ca subiect de drepturi si obligatii privind impozitele, taxele, contributiile sociale si alte activitati ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala

Trezoreria publica (Trezoreria statului) este un sistem unitar si integrat prin care statul asigura efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publica, precum si a altor operatiuni ale statului, in conditii de siguranta si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare.

Prin trezoreria statului se deruleaza operatiunile de incasari si plati privind fonduri publice care privesc, dupa caz, fara a se limita la acestea:

a) veniturile si cheltuielile bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetului trezoreriei statului;

b) veniturile si cheltuielile bugetelor fondurilor speciale, care se constituie si se utilizeaza potrivit reglementarilor legale;

c) veniturile si cheltuielile bugetelor institutiilor publice;

d) emiterea certificatelor de trezorerie pentru populatie, rascumpararea acestora la scadenta si transformarea certificatelor de trezorerie in certificate de depozit;

e) datoria publica interna si externa, inclusiv serviciul datoriei publice interne si externe;

f) alte venituri si cheltuieli privind fonduri publice, reglementate prin dispozitii legale, inclusiv drepturile de incasat si obligatiile de plata ale statului, la baza carora stau acorduri si conventii guvernamentale si comerciale.