Elemente de risc al afacerilor

Elemente de risc al afacerilor

In mod evident, riscul nu poate fi ignorat, prezenta lui facandu-se simtita in permanenta, cu precadere atunci cand evolutia afacerilor este afectata in sens negativ de evenimente nefavorabile - de exemplu reducerea cererii pe piata pentru produsele firmei, aparitia unor concurenti noi, defecte de calitate ale produselor etc. Acestor tipuri de riscuri li se mai adauga si altele, a caror manifestare poate duce la eliminarea firmei din afaceri.

Aceasta realitate, caracterizata prin prezenta riscului, face ca eforturile depuse de firma pentru a intelege care sunt riscurile la care afacerile lor sunt expuse, sa fie absolut necesare si sa nu reprezinte doar o optiune pentru ele. Din acest motiv, managementul riscurilor reprezinta unul dintre domeniile managementului financiar care a luat un deosebit avant in ultima vreme.

Sursele de risc in economie

Decizia de investire, fie ea in active reale sau in active financiare, face parte din categoria actiunilor economice complexe, ea trebuind sa ia in considerare numeroase elemente. Analiza bugetului de capital a plecat de la ipoteza certitudinii, considerand fluxurile de numerar generate de un anumit proiect investitional ca fiind date, acelasi lucru putand fi spus si despre rata lor de actualizare aplicabila in cadrul metodelor de evaluare a eficientei investitiilor. Realitatea, insa, nu este caracterizata prin certitudine, cel putin nu integral. Fiecare actiune pe care o realizam in prezent are un rezultat viitor care nu este perfect cert. Spunem, in aceste conditii, ca acest rezultat este incert sau riscant. Atunci cand, de exemplu, cream un depozit bancar, nu stim ce si cat anume vom putea achizitiona cu banii respectivi in momentul utilizarii lor, deoarece nu cunoastem modul in care vor evolua preturile in intervalul de timp respectiv.

Certitudinea perfecta reprezinta situatia in care cunoastem care este rezultatul unei actiuni si, mai mult, putem sa il cuantificam cu precizie.

Termenii de incertitudine si risc nu desemneaza concepte similare. Considerand rezultatele viitoare ale unei actiuni, putem defini incertitudinea ca fiind situatia in care nu este posibila identificarea completa a acestor rezultate sau atribuirea de probabilitati sau sanse de aparitie fiecaruia dintre ele. Cele mai grave forme ale incertitudinii sunt reprezentate de "nestiutele necunoscute", si anume de rezultatele care apar ca urmare a unor evenimente care nici macar nu au fost luate in considerare. Deoarece lucrul cu starea de incertitudine este foarte dificil, este preferata modificarea acesteia intr-o stare de risc.

Riscul se refera la un set de consecinte ale unei anumite actiuni, carora le pot fi atribuite probabilitati de aparitie.

O probabilitate reprezinta sansa procentuala de producere a unui anumit rezultat, iar distributia de probabilitate reflecta un set de rezultate posibile, fiecaruia dintre ele fiindu-i asociata cate o sansa procentuala de realizare.

In cazul investitiilor, distributiile de probabilitate sunt formate din castigurile posibil a fi obtinute (sub forma unor rate ale castigului sau sub forma valorii lor absolute), carora le sunt atasate probabilitati de realizare. Una din problemele cele mai serioase pe care le ridica utilizarea distributiilor de probabilitate in practica este aceea a determinarii lor. Din aceasta perspectiva, determinarea probabilitatilor de producere a unor rezultate poate fi obiectiva sau subiectiva.

O distributie de probabilitate obiectiva este determinata pe baza de informatii istorice, o astfel de determinare plecand de la ipoteza repetarii trecutului in viitor.

O distributie de probabilitate subiectiva este o reflectare a opiniilor si perceptiilor celui care o dezvolta, gradul de subiectivitate putand varia de la estimari ale probabilitatilor bazate pe studii complexe si pe experienta altor investitii de acelasi gen, pana la "ghicirea" de probabilitati. Aceste distributii de probabilitate subiective sunt singura categorie de probabilitati care poate fi atribuita castigurilor obtinute din investitiile in proiecte noi si diferite fata de toate cele realizate inainte.

Distributiile de probabilitate pot fi discrete sau continue. Distributia discreta reflecta faptul ca este presupusa aparitia unui numar limitat de rezultate posibile, fiecaruia fiindu-i atribuita o probabilitate de producere, acestea fiind reprezentate prin intermediul unei histograme.

Pentru a ilustra distributia de probabilitate discreta, sa consideram situatia unei firme care se confrunta cu doua proiecte de investitii: proiectul A este o investitie intr-o linie de fabricatie, cu scopul realizarii unui produs care se bucura de o cerere relativ stabila, iar proiectul B reprezinta o investitie in utilaje productive destinate fabricarii unui produs de lux, ce beneficiaza de o cerere foarte sensibila la conditiile economice generale. Fluxurile de numerar nete pe care cele doua proiecte urmeaza sa le genereze anual au fost estimate pentru 5 stari posibile ale economiei:

Estimarile din tabel pot fi rezultatul analizei datelor istorice sau al unei simulari pe computer, dar la fel de bine pot fi complet subiective. Aceste distributii de probabilitate pot fi reprezentate prin histograme:

Proiectul A Proiectul B

Observam ca distributia de probabilitate pentru proiectul B este mai intinsa decat cea a proiectului A.

In crearea de distributii discrete am presupus ca este posibila producerea numai a unui anumit numar de rezultate posibile (5 in exemplul nostru). In realitate, exista proiecte de investitii pentru care pot fi identificate o infinitate de rezultate posibile si un numar nelimitat de probabilitati de aparitie, asociate fiecaruia. Daca ar fi disponibile informatii referitoare la aceste probabilitati, atunci ar putea fi dezvoltate distributii de probabilitate continue, care ar descrie toate rezultatele posibil a fi obtinute si probabilitatile asociate lor:

Proiectul A Proiectul B

In sens financiar, riscul reprezinta potentialitatea ca rezultatele reale sa fie mai bune sau mai slabe decat cele asteptate (altfel spus, sa fie diferite de cele asteptate), aceasta definitie considerand riscul ca fiind echivalent cu variabilitatea rezultatelor posibil a fi obtinute.

In aceste conditii, cu cat variabilitatea rezultatelor posibil a fi obtinute este mai mare, cu atat va fi mai mare riscul unei anumite actiuni. In exemplul anterior, proiectul B este cel mai riscant deoarece fluxurile de numerar posibil a fi generate de acest proiect variaza pe o plaja mai intinsa, comparativ cu cele ale proiectului A. De asemenea, daca luam in considerare doua proiecte cu distributii de probabilitate continue, gradul lor relativ de risc poate fi determinat prin ascutimea sau gradul de aplatizare a curbei care descrie distributia de probabilitate:

In cazul celor 2 proiecte de investitii C si D, cel mai riscant dintre ele este D, deoarece curba care descrie distributiile de probabilitate este mai plata decat in cazul proiectului C.

O persoana suporta un risc de natura economica ori de cate ori exista sansa ca un eveniment nefavorabil sa reduca valoarea unui activ pe care ea il detine. Gradul de risc reprezinta masura in care un rezultat este incert, nesigur. Din perspectiva economica, riscul trebuie evaluat la un moment dat in timp, de obicei prezentul, luand in considerare ceea ce s-ar putea intampla in viitor. In limbaj economic, analiza riscului este ex-ante (anterioara), mai curand decat ex-post (ulterioara) realizarii unei anumite actiuni.

Riscurile suportate de o firma si de cei care detin active financiare emise de aceasta sunt generate de numeroase surse, ce pot fi delimitate in doua categorii principale: riscul operational si riscul financiar.

Riscul operational este definit ca variabilitatea profiturilor firmei inainte de plata dobanzilor la capitalul imprumutat de firma. Acest risc rezulta din operatiunile specifice firmei: natura produselor realizate, ritmul dezvoltarii tehnologice a sectorului din care face parte firma, pietele de factori de productie si de produse finale utilizate de ea, ca si raportul intre costurile variabile si costurile fixe ale firmei. Cu alte cuvinte, riscul operational cuprinde toti factorii care influenteaza costurile, preturile de vanzare, volumul vanzarilor firmei si care, in cele din urma, afecteaza profiturile firmei.

Firma dispune de un set unic de factori care determina riscul sau de afaceri, acesta fiind o functie a mai multor variabile, dintre care cele mai importante sunt natura activitatii si gradul de diversificare a activitatilor. Gradul de diversificare a afacerilor firmei se refera atat la utilizarea unor surse multiple de aprovizionare cu inputuri, cat si la realizarea si desfacerea unei game largi de produse si pe numeroase piete.

Riscul financiar rezulta din modul specific in care firma isi asigura finantarea activitatilor si are ca efect marirea variabilitatii potentiale a castigurilor actionarilor prin utilizarea unui anumit grad de indatorare de catre firma, desi prin aceasta are loc si cresterea riscului pe care acestia il suporta ca proprietari. Astfel, daca o firma isi mareste cheltuielile prin utilizarea intr-o mai mare masura a capitalului de imprumut, ea va determina simultan si cresterea riscurilor financiare suportate de proprietarii sai.

Atat riscul operational, cat si cel financiar afecteaza riscul de faliment al firmei, rezultat din incapacitatea acesteia de a-si onora obligatiile scadente.

Agentii economici sunt dispusi sa isi asume riscuri in speranta obtinerii unei recompense, materializate in castig. Exista, insa, situatii in care suportarea riscurilor nu aduce cu ea si posibilitatea obtinerii acestei recompense. Din aceasta perspectiva, pot fi identificate doua mari tipuri de riscuri:

1. Riscuri pe care agentii economici si le asuma, deoarece ele incorporeaza posibilitatea obtinerii unei recompense. Acestea apar in cazul deciziilor investitionale sau al actiunilor speculative bursiere.

2. Riscuri care nu aduc cu ele perspectiva obtinerii unui castig, ci numai pe aceea a unei pierderi. Acestea sunt numite si riscuri pure, de exemplu "sansa" de a avea un incendiu, un accident rutier.

Determinarea riscului unei afaceri si al unui proiect de investitii

Investitia presupune intotdeauna asumarea unui risc pentru obtinerea unui anumit castig in viitor, denumit castig asteptat. Castigurile realizate ca urmare a unei investitii pot imbraca diferite forme: in cazul obligatiunilor avem dobanda, in cazul actiunilor dividende, activele imobiliare aduc castiguri sub forma rentei sau a chiriei pentru utilizarea respectivelor active. De asemenea, toate activele mentionate genereaza rezultate sub forma castigurilor (sau pierderilor) de capital, intre momentul achizitionarii lor si cel al vanzarii. In cazul activelor financiare, castigul apare calculat cel mai adesea sub forma ratei profitului (sau a castigului) pe perioada de detinere a activului, dupa formula:

Rata castigului = unde este valoarea activului la momentul t (valoarea curenta a activului pe piata), este valoarea activului la momentul t-1 (valoarea initiala a activului la momentul achizitiei lui), iar desemneaza valoarea fluxurilor de numerar generate de activul financiar pe perioada lui de detinere. Diferenta reprezinta castigul de capital obtinut prin efectuarea investitiei intr-un anumit activ financiar.

In ceea ce priveste investitiile in active reale, productive, castigul poate sa apara atat sub forma unei rate a castigului (de obicei RIR), cat si sub forma unei valori absolute a castigului, si anume valoarea actualizata neta a fluxurilor de numerar generate de proiectul investitional pe durata sa de viata.

Atat in cazul determinarii unei rate a castigului, cat si in cazul determinarii unei valori absolute a acesteia pentru o anumita investitie, valorile cu care lucram nu pot fi decat asteptate sau estimate.

In general, daca se pot obtine mai multe rezultate ale unei anumite actiuni, fiecare fiind notat cu r, iar fiecare astfel rezultat are asociata o probabilitate de aparitie, notata cu p, atunci valoarea asteptata a rezultatelor va fi egala cu:

E(r) = unde n reprezinta numarul total de rezultate posibil a fi obtinute.

Suma tuturor probabilitatilor trebuie sa fie 1, deoarece stim cu certitudine ca un anumit eveniment se va produce:

Aceste formule pentru determinarea castigului asteptat pot fi aplicate atat in cazul investitiilor in active reale, cat si in cel al activelor financiare.

Masurarea riscului unei investitii se poate face folosind 4 instrumente principale:

1. Amplitudinea absoluta a variatiei, cea mai simpla masura a riscului, reprezinta diferenta intre cea mai mare si cea mai mica estimare a rezultatului posibil: A(r) = .

Masurarea riscului prin intermediul acestui instrument se face in functie de marimea amplitudinii absolute a variatiei: cu cat aceasta este mai mare, cu atat va fi mai mare riscul proiectului. Desi extrem de simplu de utilizat, aceasta masura a riscului este rudimentara, deoarece pune in evidenta numai cele doua extreme ale distributiei rezultatelor posibile, neoferind nici un fel de informatie despre forma acestei distributii, atat timp cat celelalte rezultate posibile sunt complet ignorate.

2. Varianta sau dispersia reprezinta un instrument de cuantificare a riscului frecvent folosit, ea masurand imprastierea rezultatelor posibil a fi obtinute in jurul castigului asteptat:

σ unde σeste varianta, rezultatul posibil a fi realizat in cazul producerii evenimentului i, castigul asteptat al investitiei, probabilitatea de producere a evenimentului i, iar n numarul de evenimente posibil a se produce.

Criteriul in functie de care se masoara riscul prin intermediul variantei este marimea acesteia: cu cat varianta este mai mare, cu atat riscul perceput al investitiei este mai mare. Din cauza faptului ca varianta poate lua orice valoare, ea este dificil de interpretat, putand fi optim folosita doar ca o masura relativa a riscului unui activ comparativ cu altul.

3. Abaterea standard, instrument de masura a riscului in functie de dispersia rezultatelor posibil a fi obtinute in jurul castigului asteptat, se determina dupa urmatoarea formula:

σ

Ca si in cazul variantei, criteriul in functie de care se judeca riscul este marimea abaterii standard: cu cat aceasta este mai mare, cu atat investitia va fi mai riscanta.

Abaterea standard este o masura directa a gradului relativ de risc doar pentru proiectele investitionale care au acelasi castig, insa, pentru a putea compara investitii care au castiguri asteptate diferite, abaterea standard trebuie convertita in coeficientul de variatie.

4. Coeficientul de variatie masoara riscul corespunzator unei unitati de castig asteptat si este calculat prin impartirea abaterii standard la castigul asteptat: CV(r) = .

Gradul de risc este masurat prin coeficientul de variatie: cu cat acesta este mai mare, cu atat va fi mai mare riscul investitiei.

Deoarece coeficientul de variatie poate fi utilizat pentru a compara riscul proiectului in legatura cu castigul asteptat, se apreciaza ca el este instrumentul care ar trebui folosit pentru luarea deciziei in functie de raportul risc - castig asteptat al oricarei investitii.

Unul dintre cei mai importanti factori pentru intelegerea riscului este timpul, deoarece modificarile care au loc in mediul economic, tehnologic, politic si social, si care afecteaza castigurile obtinute in urma realizarii de investitii, au loc in timp. De asemenea, acuratetea estimarilor referitoare la castigul unei investitii va fi mai mare atunci cand acestea se obtin, de exemplu, peste 1 an, comparativ cu situatia in care ele ar fi realizate peste 5 ani. In realitate, dispersia distributiilor de probabilitate va creste, in general, pe masura trecerii timpului; altfel spus, distributiile de probabilitate vor deveni mai aplatizate.

Relatia intre risc si timp

Aceasta figura trebuie privita ca un model tridimensional, cu distributiile de probabilitate fiind perpendiculare pe pagina. Distributia de probabilitate pentru anul 1 este cea mai restransa, ea devenind din ce in ce mai plata pe masura ce trecem la anul 5, 10 si 15. Aceasta marire a dispersiei in timp este reflectata cu o mai mare precizie de liniile care indica intervalul (E - σ ; E + σ). Se observa ca distanta intre E - σ si E + σ se mareste o data cu trecerea timpului.

Importanta acestei relatii risc - timp este diferita in functie de activul care face obiectul investitiei. Alti factori de risc ramanand aceiasi, activele cu durate de viata mai mari vor fi mai riscante decat cele care au durate mai scurte de viata. De asemenea, factorul timp va fi mai putin important pentru investitia intr-un activ mai putin riscant, decat pentru cea intr-un activ cu un grad mai ridicat de risc.

Combinarea activitatilor riscante

In general, atat investitorii individuali, cat si firmele, prefera sa nu faca investitii intr-un singur activ financiar sau real. Explicatia este aceea ca detinerea mai multor investitii, prin formarea unui portofoliu de investitii, este mai putin riscanta decat detinerea uneia singure.

Atata vreme cat nu exista un paralelism perfect intre castigurile aduse de activitati diferite, diversificarea sau combinarea activitatilor va conduce la reducerea riscului. Exista totusi o problema: castigurile aduse de diverse activitati evolueaza, de obicei, impreuna. Ca urmare, nu trebuie sa ne asteptam in practica la eliminarea completa a riscului.

Castigul asteptat al unui portofoliu cu doua active depinde de castigurile asteptate ale activelor din care este format si de ponderea fiecarui activ in valoarea totala a portofoliului:

unde si reprezinta ponderile celor doua active in portofoliu, iar si reprezinta castigurile asteptate ale activelor respective.

Suma ponderilor celor doua active in portofoliu va fi intotdeauna egala cu 1: + = 1.

Acest principiu de determinare a castigului asteptat al unui portofoliu este valabil si in cazul includerii in portofoliu a mai multor active. Trebuie facute doua observatii importante:

1. Pe masura ce numarul de active din portofoliu se mareste, riscul total al portofoliului se reduce.

2. Reducerea riscului nu are loc la infinit, o data cu marirea numarului de active din portofoliu, ci pana la un anumit punct. Dincolo de acest punct, diversificarea riscului nu mai este posibila, deoarece toate activele de pe o piata sunt supuse riscului acelei piete.

Riscul care poate fi eliminat prin diversificare se numeste risc specific si el apare ca urmare a numeroaselor pericole care insotesc activitatea unei companii.

Riscul care rezulta din pericolele care afecteaza economia in ansamblul sau si, prin urmare, toate firmele, se numeste risc de piata.

Totusi, nu toate firmele dintr-o economie sunt supuse in aceeasi masura riscului de piata. Unele sectoare economice sunt mai vulnerabile, in timp ce altele sunt mai "imune" la efectele riscului de piata. De exemplu, industria aeronautica si industria grea reprezinta doua sectoare economice care prezinta un risc de piata ridicat, in timp ce industria alimentara si industria energiei electrice prezinta un risc de piata redus.

Prin urmare, chiar si un portofoliu cu multe actiuni, considerat bine diversificat, este expus evolutiilor generale de pe piata. Riscul total al unei investitii intr-un anumit activ este format din riscul specific si riscul de piata. Dar pentru un portofoliu diversificat rezonabil, ceea ce conteaza in cele din urma este numai riscul de piata.

Mentinerea riscului de piata in cazul construirii de portofolii

Se poate observa ca includerea a din ce in ce mai multe active intr-un portofoliu diminueaza riscul specific, dar riscul de piata ramane la acelasi nivel.

Includerea riscului in evaluarea unui proiect de investitii

Orice investitie este definita prin doua elemente fundamentale: castigul asteptat si riscul. Astfel spus, vom avea intotdeauna un profil risc - castig asteptat pentru fiecare investitie pe care intentionam sa o realizam. Exista un compromis intre riscurile unei decizii si castigurile generate de respectiva decizie, iar acest compromis risc - castig depinde de gradul de toleranta fata de risc al investitorului. Indivizii tind sa-si micsoreze toleranta fata de risc in stare de recesiune economica si sa si-o mareasca in situatia inregistrarii unei cresteri economice.

Decizia de investire poate fi luata prin apelarea la 3 criterii alternative, dintre care regula risc - castig asteptat este cea mai importanta si, de fapt, cea mai potrivita realitatii:

1. Criteriul castigului maxim, folosit in conditii de certitudine, conform caruia este aleasa investitia care ofera cel mai mare castig. Are o utilizare foarte limitata.

2. Criteriul castigului asteptat maxim, folosit in conditii de incertitudine, in functie de care va fi aleasa investitia care ofera cel mai mare castig asteptat (probabil).

3. Regula risc - castig asteptat care stabileste ca un proiect investitional va fi preferat altuia daca este indeplinita una din urmatoarele conditii:

(i) Castigul sau asteptat este mai mare, iar riscul sau este egal sau mai mic cu cel al altui proiect.;

(ii) Castigul sau asteptat este mai mare sau egal cu cel al altui proiect, iar riscul este mai mic.

Regula risc - castig asteptat

In figura de mai sus sunt ilustrate 4 investitii alternative, in functie de cele doua elemente esentiale ale fiecareia: riscul si castigul asteptat. Proiectul A va fi preferat lui B (A il domina pe B), deoarece, la acelasi castig asteptat, A are un risc mai redus. De asemenea, proiectele C si D vor fi preferate lui A si, respectiv, B, datorita faptului ca amandoua au un castig asteptat mai mare, la riscuri egale cu A si respectiv B. Regula nu mai poate fi aplicata formularii unei optiuni intre proiectele A si C sau D si C, care difera atat din punctul de vedere al riscului, cat si al castigului. Un investitor care are o toleranta mai mica fata de risc, va prefera investitia cu risc mai mic, fiind constient ca ea ii aduce un castig mai mic, in timp ce un investitor care are o toleranta mai mare fata de risc va fi pregatit sa isi asume riscuri mai mari, stiind ca acestea vor fi insotite de castiguri mai mari.

Costul capitalului firmei se determina in functie de rata castigului pe care investitorii o cer atunci cand isi investesc banii intr-o anumita companie. Deoarece investitorii vor cere o rata a castigului mai mare de la o companie mai riscanta, firmele riscante vor avea un cost al capitalului mai mare si isi vor stabili rate de actualizare mai mari. Un alt element important este modul in care firma isi finanteaza afacerile. Daca firma se finanteaza prin ambele modalitati (capital propriu si capital imprumutat), atunci ea se poate afla in dificultate daca noile proiecte de investitii pe care doreste sa le realizeze nu au acelasi risc cu afacerile existente ale firmei.

Costul capitalului pentru un proiect depinde de utilizarea care este data capitalului. Prin urmare, el depinde de riscul proiectului si de nu riscul firmei care il realizeaza. Daca o companie investeste in proiecte cu riscuri reduse, ea trebuie sa actualizeze fluxurile de numerar asociate acestor proiecte cu un cost al capitalului mai mic. Daca ea investeste in proiecte cu riscuri mari, atunci fluxurile de numerar trebuie actualizate la un cost al capitalului mai mare.

Una din modalitatile folosite pentru a determina costul capitalului potrivit pentru un anumit proiect de investitii este aceea de a lua in considerare costul capitalului folosit de firmele din sectorul in care companie doreste sa se extinda. Totusi, exista si situatii care vizeaza realizarea de proiecte de investitii in acelasi sector de activitate cu afacerile existente ale firmei, dar care sunt considerate mai riscante. In cazul lor, se poate apela la o ajustare la risc a ratei de actualizare, aceasta rata de actualizare obtinuta fiind apoi folosita in formula VAN. Valoarea ajustata la risc a VAN va fi data de formula:

unde este rata de actualizare ajustata la risc, bazata pe gradul perceput de risc al proiectului.

Rata de actualizare ajustata la risc este formata din 2 componente: pe de-o parte, rata fara risc a castigului () si, pe de alta parte, prima de risc ceruta de investitor pentru realizarea proiectului investitional. Cu cat va fi mai mare gradul de risc perceput al unui proiect investitional, cu atat va fi mai mare prima de risc ce va trebui adaugata la rata fara risc a castigului pentru ca investitorul sa accepte un proiect investitional: + prima de risc.

Rata de actualizare ajustata la risc poarta si denumirea de rata acceptabila a castigului. Pe masura ce riscul creste, prima de risc ceruta pentru suportarea acestui risc este din ce in ce mai mare, ceea ce se reflecta intr-o rata acceptabila a castigului mai mare.

Relatia dintre rata de actualizare ajustata la risc si prima de risc

Pericolul utilizarii aceluiasi cost al capitalului si, prin urmare, a aceleiasi rate de actualizare pentru toate proiectele realizate de o firma este destul de mare si el consta in posibilitatea de a supraevalua sau, dimpotriva, de a subevalua anumite proiecte de investitii.

Figura urmatoare prezinta aceste pericole, sub forma a doua arii marcate cu X si Y, in care se pot situa proiectele de investitii ale unei firme. In aria notata cu X, aplicarea ratei de actualizare specifice firmei in ansamblu ar avea ca rezultat acceptarea unor proiecte investitionale care in mod normal ar trebui sa fie respinse, deoarece ofera un castig prea redus fata de gradul lor de risc, in timp ce, in aria notata cu Y, vom intalni anumite proiecte valoroase, dar care, din cauza aplicarii ratei de actualizare a firmei, vor fi respinse.

Pentru a evita aparitia unor asemenea erori, firmele trebuie sa utilizeze rate de actualizare "ajustate" in functie de riscul proiectului.

Elemente de management al riscurilor pure

Riscurile pure au drept surse incendiile, accidentele, imbolnavirile, inundatiile, cutremurele si reprezinta o problema majora pentru toate categoriile de firme, datorita posibilitatii ca manifestarea lor sa se traduca in chiar iesirea firmei din afaceri.

Firmele au la dispozitie cateva modalitati pentru a gestiona aceste riscuri si anume:

1. Reducerea riscului: o firma isi poate reduce riscurile prin stabilirea de programe de prevenire a aparitiei lor, cum ar fi programele de protectia muncii, inspectarea unitatilor productive pentru a vedea daca indeplinesc normele de siguranta stabilite prin lege, programele de prevenire a accidentelor etc.

2. Evitarea riscului: unele companii evita riscuri considerate prea mari pentru a putea fi suportate prin renuntarea la unele contracte de afaceri sau prin realizarea anumitor activitati prin apelarea la alte firme. Prin urmare, se evita asumarea acelor riscuri care ar putea avea consecinte grave asupra afacerilor firmei, chiar daca acest lucru inseamna si renuntarea la surse de castig.

3. Cumpararea de asigurari: o asigurare are la baza o polita de asigurare, care reprezinta contractul incheiat intre asigurat si compania de asigurari, aceasta din urma promitand sa plateasca asiguratului o parte a unei pierderi sau toata pierderea survenita in urma manifestarii unui anumit risc, descris in contract. Costul politei este reprezentat de prima de asigurare care se stabileste la incheierea contractului. Posibilitatea ca aceste companii de asigurari sa incheie polite de asigurare exista datorita legii numerelor mari.

Legea numerelor mari afirma ca, daca un numar mare de oameni sau organizatii sunt expuse la acelasi risc, va avea loc un numar previzibil de pierderi pe parcursul unei anumite perioade de timp.

Dupa ce compania de asigurari determina acest numar, ea poate calcula primele de asigurare pe care urmeaza sa le incaseze. Primele de risc trebuie sa fie suficient de ridicate pentru a acoperi orice pierderi asteptate, dar si pentru a produce profit pentru compania de asigurari.

Regula indemnitatii stabileste ca o persoana sau organizatie asigurata nu poate colecta mai mult decat pierderea prezenta ca urmare a producerii unui risc asigurabil.

De exemplu, o persoana sau o organizatie nu poate castiga de pe urma incheierii de asigurari si de asemenea, nu poate incheia doua polite de asigurare pentru a acoperi aceeasi pierdere potentiala sau, daca o face, nu le poate colecta pe amandoua.

Una din modalitatile prin care indivizii si companiile incearca sa micsoreze costurile asigurarii, datorita primelor de asigurare mari, consta in sub-asigurarea imobilelor: deoarece o mare parte a incendiilor sau a altor riscuri nu afecteaza o cladire in proportie de 100%, apare mai ieftina asigurarea unei parti din cladire. Acest tip de rationament afecteaza functionarea legii numerelor mari si drept urmare, companiile de asigurare au inclus in contractele de asigurare o clauza de co-asigurare. Clauza de co-asigurare cere asiguratului sa incheie asigurari egale cu cel putin un procent din valoarea prezenta a unei cladiri.

Tipurile de asigurari incheiate de companiile de asigurari sunt foarte variate:

• Asigurarea impotriva incendiilor: o polita de asigurare completa de acest tip va cuprinde pierderile rezultate din foc, furt, furtuna si cutremur.
• Asigurarea auto: acopera de obicei avarierea autoturismului, vatamarea corporala ca urmare a accidentelor, coliziunea, incendiul, furtul, vandalismul si alte pierderi asociate folosirii autoturismului.
• Asigurarea maritima si aviatica: acopera vasele si incarcatura lor, ca si avioanele si incarcatura lor.
• Asigurarea de raspundere: este un tip foarte important de asigurare, care protejeaza impotriva reclamatiilor ce vin ca urmare a produselor sau operatiunilor derulate de o firma.
• Asigurarea de credit: protejeaza impotriva neexecutarii platilor de catre clientii firmei.
• Asigurarea de intrerupere a afacerilor: acopera impotriva pierderilor suferite de o firma ca urmare a unor evenimente ce produc oprirea temporara a afacerilor, de genul intreruperii furnizarii de energie electrica.
• Asigurarea de sanatate: in cazul firmelor, ea are in vedere acoperirea costurilor asigurarii de sanatate pentru angajatii firmei.
• Asigurarea de viata: companiile cumpara asigurari de viata pentru a se proteja impotriva pierderii managerilor si angajatilor cheie, firmele mici fiind cele mai vulnerabile in fata acestor tipuri de pierderi.
• Asigurarea agricola: acopera riscurile de afectare a proprietatii si de raspundere in domeniul agricol.