Elemente de dinamica economica

Elemente de dinamica economica

Majoritatea lucrurilor din lumea naturala nu se conformeaza cu usurinta ecuatiilor liniare, astfel ca formele neliniare sunt mai degraba regula decat exceptie. Tehnicile matematice au avut mare succes in prezicerea fenomenelor exceptionale, care sunt aproape liniare, cum ar fi traiectoriile proiectilelor, planetelor si particulelor. Subiecte mai haotice cum ar fi vremea, cutremurele, curgerea fluidelor si crizele economice au inselat cu incapatanare previziunile.

Astfel, in economie, pentru a prezice corect piata este nevoie nu numai sa detectam elementele constructive sau modelele sistemelor neliniare dar si sa descifram sensul neliniar al interactiunilor multiple dintre modele succesive.

Astazi, dinamica economica constituie unul din demersurile de varf ale cercetarii economice, ducand la o cunoastere aprofundata a mecanismelor care determina cresterea si dezvoltarea economica, ciclurile si fluctuatiile proceselor economice. Aceasta teorie s-a constituit si dezvoltat utilizand cele mai noi concepte si metode de analiza si sinteza ale sistemelor economice reale si pune la dispozitia cercetatorului tehnici si instrumente cu ajutorul carora sa reprezinte si sa interpreteze in mod coerent, sistematic si rational procesele evolutive din economie.

Munca lui Newton, Leibnitz si von Neumann ne da exemple despre interactiunea dintre matematica si alte stiinte. Economia moderna este caracterizata prin aplicarea matematicii in problemele complexe care apar. Astazi, raspunsul la cea mai simpla intrebare din domeniul economic nu se poate obtine fara a aplica matematica.

Conceptele de echilibru - dezechilibru, stabilitate - instabilitate, haos sunt dificil de explicat fara matematica. Inca de la inceputul sec.IXX calculul diferential a fost folosit in economie (Cournnot 1838). Mai apoi, Walras (1874) si Pareto (1908) au creat teoria generala a echilibrului economic, care in timpul celui de-al doilea razboi mondial a culminat cu "Valoarea si Capitalul" a lui Hicks (1939) si "Fundamentele analizei economice" (Samuelson, 1947).

Ulterior, au mai aparut aplicatii ale matematicii avansate (teoria convexitatii, topologia) in economie (Nikaido 1968, Arrow si Hahn 1971, Takayama 1985, Anderson, Arroe si Pines 1988).

Recent teoria bifurcatiei, teoria catastrofelor si chiar teoria practala sunt foarte utilizate in studiul evolutiei proceselor economice.