ECU public si ECU privat

ECU public si ECU privat

Fondul European de Cooperare Monetara Europeana (FECOM), gestionat prin Banca Internationala de Plati de la Basilea (BIPB) era entitatea responsabila de crearea ECU public, care avea principala functie de a servi drept unitate de cont in mecanismele Sistemului Monetar European. Aceasta functie a ECU, de simpla unitate de cont, a fost treptat largita prin utilizarea sa la elaborarea bugetelor CEE, precum si a politicii agrare comune. In paralel, ECU s-a utilizat cu o intensitate tot mai mare in operatiuni financiare private, operatiuni interbancare, in exprimarea unor certificate de deposit, obligatiuni, polite de asigurari, cecuri de calatorie, carnete de credite, dand nastere asfel ECU-ului privat.[1]

Utilizarea ECU-ului privat se confrunta cu unele dificultati; cea mai semnificativa era operatiunea de acoperire a activelor si pasivelor in ECU. Nu exista un organism care sa indeplineasca functia de Banca Centrala pentru ECU, iar acesta nu era utilizat decat intre in relatiile dintre tarile CEE, in interiorul fiecarei tari fiind obligatorie utilizarea monedei nationale. ECU nu a depasit diferenta ce separa o moneda de cont de o veritabila moneda. In 1985 Banca Reglementarilor Internationale a introdus un sistem de compensare interbancara a platilor in ECU. Acest sistem nu s-a transformat intr-o veritabila piata monetara.

Fondul European de Cooperare Monetara Europeana (FECOM) era responsabil de crearea ECU public, care la randul sau depindea de evolutia volumului de rezerve ale tarilor member si de valorificarea aurului si dolarilor detinuti.De controlul ECU privat era responsabila Banca Internationala de plati de la Basilea.