Contractul de transfer de know-how

Contractul de transfer de know-how

Contractul de know-how este contractul prin care o parte transmite celeilalte parti, contra unui pret, cunostintele sau procedeele tehnice pe care le detine si care nu au fost brevetate sau nu sunt brevetabile, necesare fabricarii unui anumit produs, comercializarii lui, sau prestarii unui anumit serviciu de o maniera necunoscuta pana la acea data de beneficiarul transferului.

Acest transfer ('know-how') provine de la expresia "the know-how to do it' (a sti cum sau in ce fel sa se faca).

Spre deosebire de inventii, know-how-ul nu implica neaparat conditia noutatii absolute, fiind suficient ca detinatorul unor cunostinte sa faca un lucru mai bine decat o persoana interesata sa-i achizitioneze aceste cunostinte, pentru a ne afla in fata unui know-how (aceasta nu inseamna ca know-how-ul nu poate fi o noutate absoluta pe care insa detinatorul lui nu doreste sa-1 breveteze, datorita formalitatilor multiple si temerii de a nu fi divulgate cunostintele respective).

Caracteristic know-how-ului este faptul ca el se poate materializa sub multi­ple forme, printre care: o perfectionare tehnica, un model nou realizat, o formula sau un plan, note scrise (detaliate sau restranse) de aplicare a unui procedeu sau unei tehnologii, o formula noua organizatorica sau de comercializare etc.

Dat fiind faptul ca exista in cele mai multe cazuri o interferenta a operatiunilor de licenta, know-how, Consulting si engineering, contractul de know-how poate fi independent sau asociat cu alte contracte. Astfel, sunt cunoscute: contractele de know-how pur (cand transferul nu este legat sau conditionat de nici o alta operati­une tehnico-economica) si contractele de know-how combinat (cand se realizeaza si transferul prin cesiune sau licenta al unei inventii).

Una din problemele specifice deosebit de importanta in perioada negocierii o prezinta apararea secretului asupra cunostintelor care fac obiectul contractului, dat fiind faptul ca know-how-ul nu este protejat prin brevet, ca in cazul inventiilor, in acest sens, sunt necesare angajamente reciproce scrise sau unele garantii (scrisori de garantii bancare, cautiuni etc.). Prin asemenea antecontracte si garantii benefi­ciarul potential se obliga ca in cazul in care se foloseste de secretele cunostintelor ce i-au fost comunicate, fara sa incheie contractul de know-how, sa plateasca suma stipulata si, respectiv, garantia constituita devine executorie.

Clauzele specifice, inclusiv cele privind stabilirea pretului, sunt la fel ca in cazul contractului de licenta de brevete, cu precizarea ca in frecvente cazuri pretul este stabilit printr-o suma globala.

Efectele contractului de know-how sunt cele la care ne-am referit mai inainte. Totusi, pentru o mai sistematica prezentare vom face o reluare a lor.

Furnizorul sau transmitatorul are, in principal, obligatiile urmatoare: sa trans­mita anumite cunostinte tehnice; sa acorde beneficiarului garantii asupra rezultatu­lui; dreptul exclusiv de folosinta; asistenta tehnica; dreptul de folosire a marcii de fabrica a transmitatorului.

La randul sau, beneficiarul sau dobanditorul are si el obligatii si anume: plata pretului; pastrarea secretului; mentinerea calitatii produselor obtinute.

Plata pretului poate consta intr-o suma.de bani, in produse sau alte cunostinte tehnice (in schimb). Iar, atunci cand plata se face printr-o suma de bani, aceasta poate fi globala, forfetara sau cote parti din valoarea productiei rezultate.

Pastrarea secretului, in absenta brevetului, consta in obligatia beneficiarului de a nu divulga si altor persoane informatiile pe care le-a primit de la transmitatori.

Contractul de know-how inceteaza la expirarea termenului stipulat, prin de­nuntare sau reziliere.