Contractul de gaj comercial

Contractul de gaj comercial

Contractul de gaj este contractul prin care debitorul remite creditorului sau un bun mobil pentru garantarea executarii obligatiei cu posibilitatea pentru creditor ca la scadenta, in caz de neexecutare a obligatiei, sa fie satisfacut cu preferinta din va­loarea bunului respectiv (art. 1685 si 1686 C. civ.).

Contractul de gaj dobandeste caracter comercial cand obligatia pe care o ga­ranteaza deriva dintr-un act juridic pe care legea il considera fapta de comert. Contractul de gaj mai dobandeste caracter comercial cand este constituit de un comerciant (art. 478 C. corn.), in acest caz contractul de gaj este o fapta de comert subiectiva (art. 4 C. corn.).

De regula, gajul implica deposedarea debitorului de bunul sau, dar Codul comercial consacra si anumite cazuri de gaj fara deposedare. Art. 480 alin. 4 regle­menteaza doua astfel de cazuri: gajul asupra produselor solului prinse inca in ra­dacina sau deja culese si gajul asupra materiilor prime industriale, in stare de fabri­catie sau deja fabricate si aflate in fabrici sau depozite.

Se considera gaj fara deposedare si situatia in care remiterea materiala a bunului este simbolica, cum este cazul gajarii fondului de comert, care se realizeaza prin predarea catre creditor a titlurilor si documentelor privind fondul de comert.

Contractul de gaj trebuie sa fie transcris, in termen de cinci zile, in registrul special tinut la instanta judecatoreasca. Gajul fara deposedare (avand ca obiect bunurile respective) este opozabil tertilor de la data transcrierii in registrul instantei.

Potrivit art. 1686 C. civ., contractul de gaj (in general) trebuie constatat printr-un inscris care sa arate suma datorata, felul si natura lucrurilor gajate, inscrisul con­statator al gajului depunandu-se si pastrandu-se intr-o mapa speciala la notariat.

Forma scrisa si inregistrarea contractului de gaj nu sunt conditii de validitate, ci formalitati prin care se asigura dreptul de preferinta al creditorului gajist fata de alti creditori ai debitorului.

Gajul comercial poate avea ca obiect orice bun "corporal sau incorporal'. Daca obiectul gajului il constituie o creanta, legea cere, pe langa forma scrisa a con­tractului, si remiterea inscrisului constatator al creantei.

Contractul de gaj da nastere la anumite drepturi si obligatii care insa, dat fiind caracterul unilateral al acestui contract, il privesc numai pe creditorul gajist.

In cazul nerespectarii de catre debitor a obligatiei garantate prin gaj se pune si problema realizarii gajului de catre creditorul gajist.

Sub raportul drepturilor creditorului gajist, acestea sunt: dreptul de a retine bunul care constituie obiectul gajului pana la executarea de catre debitor a obligatiei garantate si dreptul de a revendica bunul care constituie obiectul gajului de la orice persoana s-ar afla fara voia sa.

In ceea ce priveste obligatiile, acestea sunt urmatoarele: obligatia de a con­serva bunul care constituie obiectul gajului; interdictia de a folosi bunul primit in gaj; obligatia de restituire a bunului care este, bineinteles, conditionata de executarea de catre debitor a obligatiei garantate prin gaj.

In cazul in care debitorul nu a executat la scadenta obligatia garantata prin gaj, creditorul este in drept sa procedeze la realizarea gajului, adica are dreptul sa ceara instantei judecatoresti sa aprobe retinerea bunului in contul creantei sau van­zarea la licitatie publica a bunului (art. 1689 C. civ.).

Deci, creditorul nu poate dispune de bunul gajat asa cum doreste, ci numai pe baza autorizatiei judecatoresti.