Contractul de depozit

Contractul de depozit

Contractul comercial de depozit este un contract in virtutea caruia o parte (deponent) preda in pastrarea si conservarea celeilalte parti (depozitar) marfuri pe care acesta din urma se obliga sa le restituie la termenul convenit.

Spre deosebire de contractul civil de depozit care este gratuit (art. 1539 C. civ.), contractul comercial de depozit este in toate cazurile oneros, pretul prestatiei efec­tuate de depozitar fiind determinat de volumul, valoarea si termenul de depozitare a marfurilor.

Fiind un contract real, contractul comercial de depozit nu se formeaza decat in urma predarii efectiva a marfurilor in posesia depozitarului care, avand obligatia profesionala de a le conserva, isi asuma raspunderea contractuala corespunzatoar (de asemenea, depozitarul se obliga sa nu foloseasca marfurile si sa pastreze secre­tul operatiei).

Daca nu restituie la termen marfurile solicitate de deponent, depozitarul isi asuma riscul, daca acestea pier din cauza de forta majora, avand obligatia sa ras­punda pentru daunele-interese formulate impotriva lor.

Constituind acte de comert, depozitarea marfurilor in depozite are importante functii in comertul international, printre care principala este aceea ca inlesneste van-zare-cumpararea datorita documentului pe care il elibereaza depozitarul la primirea marfurilor, denumit "recipisa-warant'. Acest document constituind titlu de credit faciliteaza vanzarea marfurilor pe care le reprezinta, deoarece, transmiterea lor se face prin "andosare (gir)' posesorul lui legal fiind proprietarul lor.

Warantul faciliteaza si obtinerea de credite, depunerea lui la banca creditoare constituind un gaj asupra marfurilor aflate in depozit.